Suntem multi, suntem ciudati, suntem contaminati cu acelasi “virus” si totusi suntem foarte diferiti. Pentru unii porumbeii sunt o ocupatie relaxanta, pentru altii o manie.
– Unii salveaza porumbei accidentati, altii savureaza carnea frageda…
– Unii creeaza rase, altii salveaza rase;
– Unii fac investitii, altii vor sa scoata bani;
– Unii isi admira porumbeii in curte altii vor sa-i admire altii la expozitie;
– Unii au porumbeii la tara, altii locuiesc cu ei pe balcon;
– Unii ii vad doar la sfarsit de saptamana, altii le acorda tot timpul;
– Unii pot renunta la porumbei, altii ar renunta mai degraba la scoala, familie, concedii;
– Unii sunt individualisti altii se organizeaza;
– Unii aduna cupe si unii esecuri;
– Si sa nu uitam “sportivii”: Unii se uita cu binoclul “la disparitie”, altii numara tumbele Moriscarilor si ALTII asteapta si asteapta…
La mine e cam banal. Stiu ca exista o viata si fara porumbei. Ma ocup de ei dimineata cca. 30 minute. In timpul zilei, desi sunt relativ prezent pe site, accesez cca 10 minute, in pauze de lucru porumbei.ro si inca 1-2 site-uri(D,F). Seara ajung rar la porumbei dar daca reusesc ma relaxez foarte bine la ei. Nu as renunta la calatorii din cauza porumbeilor. Nu cumpar si nu vand. Cred ca viitorul = columbodromul. La voi cum e, hobby sau…? Ce planuri aveti? Suntem curiosi.
Felix
frumos , spus absolut totul , pina la un punct, columbodrom , ! pai atunci de ce ii tin ? sa- i duc , sa ce ? daca nu ma bucur eu de sosiri , daca nu traiesc esecurile , nu stiu unde ma regasesc in toata list aia , nici nu stiu daca sunt eu o parte din ei sau ei din mine , las , a dracu de ceas oricind , dar nu as renunta la ei si la zbor niciodata , dca o sa plec vreodata de pe aici , plec cu regretu ca nui mai am , ca nu stiu ce se va intimpla cu ei si cu speranta ca poate si dincolo voi face acelasi lucru.
nu cred in columbodroame din multe motive si nu cred ca este viitorul….vin cu cardul,deci inteligenta nu primeaza…apoi daca ai noroc sa intre printre primii bine daca nu,nu deci noroc….nu zboara decat 3 luni si nu 2 3 ani deci poate sa fie forma de moment si nu valoare…columbodroamul mi se pare ca este o sursa buna de selectie pentru pui…cam putin pentru viitorul columbofiliei….PAREREA MEA../
Eu sunt infestat cu acest virus inca din frageda copilarie,desi aveam mai multe rase de porumbei,voiajorii au fost cei care mi-au ramas in ,,sange” cum se spune.Desi zbor cu acte de vreo trei ani,norma la vreun porumbel nu am facut la nici o categorie ,in schimb in acesti ani cred ca am pierdut peste suta de porumbei.Investitie in porumbei nu prea am facut ,poate de aceea nici rezultatele n-au aparut,dar in schimb am facut in alta crescatorie,sa zbor la vaduvie dupa cum vad la majoritatea columbofililor.Site-urile de porumbei le accesez zilnic sau si de cate doua trei ori.De aceea vreau sa va spun ma duceam cu burduful cu porumbei,prin autobuze si nu e prea placut mai ales vara cu caldurile de 40 de grade.Unii mai rautaciosi mai faceau galagie,altii erau interesati si se mirau cand le spuneam ca-i duc la 400-500 km de casa. Prima intrebare pe care toti ti-o pun este Nimic, nervi,peri albi in cap,
cand porumbelul,vine si sta pe casa de-ti vine sa dai cu sticla de bere dupa el,ca de zici ca e relaxare cand vine de la zbor.La unul aproape sa fac o norma ,cand ceasul prinde banda si adio concurs.Investitia continua ,hai ca mi-e rusine sa mai merg cu microbuzul,hai sa-mi cumpar masina .Si asa dintr-un salariu cu doi copii in licee ,virusul din mine nu se da batut,facem pact cu banca si gata si masina.Cineva din rude si-a dat seama ,asta si-a luat masina sa duca porumbeii.Corect m-a ghicit.Anul asta sunt foarte optimist,si sper ca din 70 sa fac si eu vreo norma .E bine ca ma intelege si familia, cu toate ca mai exista mici neintelegeri .Vant in pene va doresc si un sezon cat mai reusit.
Salutare. Pe primul loc pt mine este familia. Probabil daca asi fi singur as-i aloca mai mult timp porumbeilor.De multe ori simt ca e de necontrolat acest hobby.Sunt momente mai tensionate care te indreapta spre porumbei, prin terapia de ai privi te detensioneaza. Cu totii spunem ca e doar un hobby dar de fapt e o „MANIE”.Daca esti virusat parerea mea e ca nu ai cum sa renuti asa pur si simplu. Esti tot timpul cu gândul in aceasta directie.Si sincer sa fiu de cat sa facem cine stie ce investitii in pacanele sau mai stiu ce alte vicii, ma gândesc ca, ce facem noi ar fi un pic mai normal. In concluzie: pt mine, momentan e controlabil adica nu asi putea renunta la calatori sau la familie pt porumbei. Pe viitor imi doresc sa se faca un pic de lumina in acest sport la nivel de federatie dar sunt sigur ca atata timp cat totul se invarte in jurul banilor…Asa ca obiectivul meu este sa zbor de placere fara prea multe batai de cap. Pt un loc in clasamente e prea mare sacrificiul si macar daca ai avea o satisfactie, pt ca cea materiala sigur acopera orice dubiu, optez pt columbodroame. Macar acolo satisfactia sigur e materiala. Sa auzim de bine
Afacere
La mine este pasiune ; de multe ori pun familia pe locul doi si de aici multe certuri cu familia pentru ei . Mi-am cumparat apartamentul dupa marimea balconului . Cu mult timp in urma am fost fortat de imprejurari sa fac o pauza de zece ani , am fost “bolnav” in toata acesta perioada ! Vedeam pe cer toate pasarile , una nu-mi scapa .
Uneori am timp mai mult pentru porumbei , alteori mai putin dar , sunt multumit cand ii stiu langa mine . Mai greu este atunci cand vreau sa mai opresc cate un exemplar reusit si nu pot din cauza spatiului .
Cam asta este pe scurt .
Vant in pene va doresc !
Manie 100%,toti bagam bani cu nemiluita in ei si ne visam campioni,dar prea putini ajungem.
Pasiune. Si cica relaxare. Dar incercand sa-i duci la zboruri devii sclavul lor si trebuie sa te incadrezi intr-un sistem foarte rigid daca nu vrei sa-ti bati joc de ei – nu mai vorbesc de cei care tintesc locul 1 cate sacrificii trebuie sa faca. Pentru mine columbodromul nu e deloc viitorul, vreau sa vad puii crescand sub mana mea, sa-i vad zburand, umbland prin curte, sa-i observ ca pe niste pasari salbatice traindu-si viata, sa ies de la munca, sa pun un scaun langa voliera, sa deschid trapa si sa-i las in pace sa faca ce vor… si acolo ma pierd cu orele. Din pacate imi mai place si sa-i vad venind de la zboruri si automat asta te obliga la militarie si multa munca. Nici nu mai tin minte cand m-am relaxat ultima data la ei. La cat de multa munca e necesara pentru a-i concura si la ce costuri implica, ma tot bate gandul sa renunt. Dupa stresul de la munca urmeaza stresul de la porumbei, as fi preferat sa urmeze relaxarea de la porumbei.
scopul este de a fi campion,sau scopul este…care este ca imi scapa. Dupa ce esti campion,ce vine? Vin banii,dar ca sa vina bani multi,trebuie sa ai bani multi. Sau sa iti puna Dumnezeu mana in cap si sa zica:fiule tu sa faci bani din porumbei! Cam majoritatea viseaza asta,sansele sunt ca la loto…sau aproape,nu poti concura porumbei nu in forma sau bolnavi. Eu vad colombofilia ca pe un schimb de opinii,o prietenie,o comunitate,o organizatie,o scoala as zice,inveti mereu… Nu numai lucruri legate de porumbei ci si lucruri legate de viata. Intr-un articol Ad Schaerlaekens vorbeste despre hobby-ul porumbei si mania porumbei,nu poti merge in vacanta pt ca ai porumbei si ca nu pot sta singuri o perioada… In schimb el este de parere ca se poate si ca placerea trebuie sa fie placere si nu chin. Mania este un chin,o alta latura,poate o latura a unui complex…cine stie! Si cu cheltuitul banilor…bani cheltuiesti daca ai! Daca nu ai…cum ii cheltuiesti? Poti face sacrificii,cum zicea cineva ca si-a luat masina si cineva din familie l-a descoperit :)) Eu vad asta ca pe un lucru bun,ca nu doar porumbeii se bucura de masina asta,ci tot restul familiei. Pai ala care a ,,descoperit” lucrul asta eu inteleg ca nu-i plac porumbeii…sau faptul ca eu ma motivez sa-mi iau masina,din motivul porimbei. Oare restul lumii asteia,de ce traieste si face sacrificii,de nebuni? Asa ca sa se patimeasca degeaba,sau au o motivare? Oricare ar fi ea! Unuia ii place fotbalul,altuia masinile,altuia caii…altora porumbeii. Faptul ca mie imi plac porumbeii nu ma diferentiaza de toti ceilalti,tuturor ne place ceva si toti vrem sa ne simtim bine. Sau gresesc?
In primul rand, felicitari pentru acest ,,articol”.
Felix ca noi toti …..,,ardem”.
Eu am trecut prin toate ipostazele propuse de catre Felix. Nu stiu inca ce au insemnat porumbeii pentru mine pana acum, insa sunt fericit ca mi-am dat seama ca rol au acestia in viata mea incepand de acum.
Imi simplific mult lucrul cu ei, regret ENORM investiitiile MAJORE in porumbei si cotet.
Am voiajori, joc ,,la natural”, NU mai cumpar NIMIC, vreau sa tin matca libera, sa manance mancare din piata, vaccinuri ieftine, medicamente putine.
Doar inevitabilele taxe de asociatie, taxe de zbor si cip-uri.
Columbodroame NU sunt o solutie. Tot joc pe columbodroame, NU ma satisfac. De fapt columbofilia, dragostea de porumbei NU rezoneaza cu INTERNETUL.
Porumbelul inseamna sa stai cu el, sa il hranesti, sa inelezi pui, sa ii vezi zburand, sa ai emotia sosirilor.
Clasamentele, pozele pe net NU rezoneaza cu scopul final care pentru mine este: placerea de a fi cu ei, libertatea, natura, bucuria vietii, relaxarea.
Am familie, este trist cand toti sunt impotriva ta. Cand toti te vad ca pe un ciudat. Cand toti te condamna ca tu traiesti, nimeni nu stie ca TU ARZI.
CE o sa fac cu porumbeii mei voiajori???
NU STIU INCA, probabil o sa am continuitate dar nu exclud nici varianta de a renunta. Simt cumva ca am obosit.
Iti ocupa simturile integral, iti stapanesc o parte din minte, o parte din viata. Fara familie (parinti, sotie, copii) care sa te inteleaga ca pe un om atins de boala/viciu/pasiune – ce vreti voi si in ce ordine vreti – nu e completa viata de pamantean. In orice moment iti faci timp pentru ceva legat de porumbei, face parte dintre prioritati chiar si in conditia mea de crescator de weekend. Am fost in stare sa fac 300 km doar sa-i vad ca zboara afara 2 ore si asta nu este singurul exemplu care-mi pune ratiunea sub semnul indoielii. Sunt slab cand e vorba despre ei si-mi propun sa raman asa. Pana la urma … te completeaza, te educa. Important este sa vezi, nu doar sa privesti si o sa te regasesti cate putin in jocul de cuvinte cu “unii – altii” din topic.”
Toata cinstea pentru voi, colegii mei de salon, din lumea asta!
Ati auzit de imbinarea placutului cu utilul? Daca nu mi-ar fi placut porumbeii, niciodata nu m-as fi ocupat de afacerea cu porumbei, oricare ar fi fost ea, daca n-as castiga si ceva din pasiunea aceasta, as reduce drastic numarul porumbeilor, poate chiar as renunta, multumindu-ma sa-i vad pe la prieteni, in expozitii, targuri sau pe site-uri. Ce ma deranjeaza insa ca mai vand (chiar daca ma despart greu de unii) sau inchiriez (chiar daca ii mai pierd)? Activitatea merge inainte, cu satisfactiile ei marunte, fara prea mult deranj si mai ales, fara nici o parere de rau.
Eu te contrazic unde ai spus ca exista viata fara porumbei…nu,nu exista:D cand eu ies din casa pe cine mai fruier la cine ma mai duc cand vreau sa ma relaxez:)in rest ai foarte mare dreptate
Desi de mai bine de un an sunt columbofil de la distanta cum se zice fiind plecat in afara tarii iar de porumbei ocupandu-se fratele meu imi permit totusi sa comentez din prisma a ceea ce am trait inainte de a pleca. Pentru mine porumbeii sunt si vor ramane tot restul vietii o relaxare si o bucurie de nedescris. De ce? simplu de fiecare data cand intru in cotet fie si macar sa duc mancare sau apa ma bucur pana ultima celula din corp de linistea si starea de fericire care mi-o ofera prezenta porumbeilor mei. O sa va intebati daca concurez cu ei, da o fac de peste 10 ani si o voi face in continuare pentru ca nu exista bucurie mai mare decat un “copil” sosit de la o etapa fie ea si usoara, cu atat mai mult una grea. Eu nu cresc porumbei pt diplome si cupe o fac pentru placerea de a concura cu ei in special la distante mari acolo unde sporadic mai si punctez in clasamente. Altfel spust desi colegi columbofili spun ca o categorie de distanta jucata iti ofera satisfactii doar cateva weekenduri pe an eu ma incapatanez sa le spun ca fiecare zi petrecuta alaturi de porumbei trebuie pretuita mai mult decat orice diploma si cupa. Nu doresc nici unui crescator sa treaca prin departarea de pasarile lui pentru perioade mari de timp…te debusoleaza complet , dar in final nu te fac decat sa iti doresti si mai mult sa fii acolo in praf si pene printre masculi incapatanati care nu se satura niciodata batandu-se pe boxe, printre femele simandicoase care nu accepta orice partener, printre pui tantalai care nu mai nimeresc sputnik-ul dupa prima zi iesita afara , in bumbaceala de pene prin care alergi sa prinzi baltatu`sau solzatu` pentru etapa de duminica , in tremurul asteptarii primei sosiri la orizont. ACOLO e viata adevaratului COLUMBOFIL , ACOLO alaturi de PARTENERII LUI PORUMBEII. Dragi colegi iubiti porumbeii, iubiti prezenta lor, iubiti succesul dar si esecul lor in egala masura , o sa constatati ca toate acestea nu va aduc diplome nici cupe si nici preturi mari la vanzari, dar va aduc ceva mult mai important LINISTEA SUFLETEASCA .
Niciodata porumbei si nici o alta pasiune nu ar trebui sa inlocuieasca familia.
Iubesc porumbei,imi bucura viata dar niciodata nu a-si putea sa imi pun parinti,sotia si eventual un viitor copil pe locul 2 pentru ei.
Multumesc lui Dumnezeu ca imi inteleg pasiunea pentru ca daca de maine mi-ar impune vro situatie si mi-ar afecta in vreun fel viata de familie a-si renunta la ei cu ochii inchisi.
Niciodata nu a-si putea daca a-si fi pus in postura asta sa iau de la ,,gura” copilului pentru a baga in cea a porumbelului sa ma ajute sa castig vro tinichea.
Imi e mila de cei care ajung sa dobandeasca o manie pentru porumbei, sa devina sclavi lor….ar fi o povara prea grea pentru umeri mei.
La mine este in stadiul de pasiune si stres minim, uneori pentru ca egoismul fiintei umane isi intra in drepturi si ego-ul meu se ambitioneaza si doreste sa fie in fata in clasamente.
Totusi ma infranez repede si revin la stadiul de pasionat.
In viata sunt lucruri mult mai importante decat porumbei de care te poti desparti azi si daca peste 3 luni doresti sa te apuci iar ii aduni imediat.
Niste clipe cu familia pierdute nu le mai recuperezi,viata e asa cum e si niciodata nu stii cand iti rapeste pe cineva drag de langa tine……e crunt sa traiesti cu regretul ca puteai sa petreci mai mult timp cu pers respectiva si totusi nu ai facut-o pentru ca ai ales niste pasari.
E perfect daca se imbina si viata de familie cu tot ce implica ea, cu cea de columbofil pasionat insa sunt putine cazuri.
Totusi daca va raman zilnic 3 ore libere, 2jumate alocatile familie si restul porumbeilor.
Pe-ru mine porumbeii sint foarte importanti…, tin la ei incit slabesc cind ii astept acasa de la zbor…, nu trece nici o zi fara ca sa trec citeva ori pe la ei… Despre columbodroame ce sa zic, nu prea vad viitor cun au scris aici multi altii…, doar acasa – selectie dura fara aranjari cum presupun ca se face la columbodroame-asta-i parerea mea
…cred ca personal le ofer mult m.bine grija de care au nevoie-decit cei de la columbodroame si cel mai inportant…-cine-si permite belet tut retur in Africa plus taxele pe-ru puii bagati acolo…!? ,spre marele regret nu toti ci doar unii… Mult suces tuturor celor care iubesc sceste minunate pasari.
Si inca ceva-cei care iubesc porumbeii si depun suflet vor bate totdeauna pe cei, care au bani grei si se bat cu pumnul in piept ca-cica am pedigree si pedigreeul v-a zbura-in nici un caz…! Mult respect tuturor columbofililor – hai Romania! Ave-ti un numar mare de oameni implicati-este foarte Ok.
Pasiune oooof,cand ma gandesc cum ma chinui cu ei in balcon cuvintele sunt de prisos,rezultate cam lipsa dar daca sunt bolnav de aceasta pasiune ce sa fac.Mai cu nervi mai cu relaxare asa trece viata si ma trezesc Maestru Columbofil :).
Doar cu numele :)
Nu mi-am dat seama cat tin la porumbei pana sotia mi-a propus sa mutam voliera mai departe de casa si sa punem in locul ei un gratar!!!
A apucat-o si pe ea rasul cand a vazut c-am sarit ca ars! :)))
Deocamdata a ramas la locul ei, insa trebuie sa-i cumpar mai des cate un buchet de flori sotiei . . . pentru ca merita, nu neaparat pentru porumbei! :)
Pasiune.
Pasiune 100%. Mă fascinează porumbeii de 20 de ani, particip la concursuri de 2 ani. Îi cresc la distanţă de vreun deceniu, de la maturitate încoace, sunt columbofil de weekend ca mulţi din noi, de mare ajutor îmi e familia. Dacă nu aş avea banii necesari, probabil aş ţine mai puţini şi nu aş mai concura, pentru că de renunţat nu am cum, fac parte din ceea ce sunt şi ceea ce simt. De-a lungul anilor, am fost de vreo două ori în situaţia de a alege între capriciile unei domnişoare şi porumbei. M-am ales pe mine, pentru că cine nu îmi înţelege modul de a fi, nu poate să îmi fie alături decât temporar. Nu cresc porumbei nici pentru cupe, nici pentru faimă, nici pentru foloase materiale, îi cresc pentru că simt că mă fac un om mai bun, mai organizat şi mult mai relaxat. Dacă am de ales între un weekend petrecut la Paris sau Roma şi unul petrecut în voliera construită integral de mine cu şpaclul în mână şi turuit şi piuit în urechi, aleg fără a sta pe gânduri varianta 2. Oricând. D-aia cresc porumbei!
Oameni buni,am o propunere: haide-ti sa infintam o „federatie” care se va numi NATURAL si sa zburam porumbeii asa batraneste cum se facea odata. Cautam sponsori sau cotizam doar cat sa ne ajunga pt transport. Eventual propunem federatiilor la inscriere,ca nu suntem interesati de clasamente si sa platim la jumatate. Eu oricum zbor cu ceas mecanic pt ca nu are rost sa dau o gramada de bani pe cipuri,trape etc. De obicei când faci investitii incerci sa ai si pretentii mai mari si tot asa,lantul slabiciunilor. Haide-ti sa reinventam roata.Veniti cu idei cum v-ar place sa fie sportul columbofil punem pe hartie si poate iese ceva,ce zice-ti?
pentru mine sunt tot u pot trai fara ei imi place prezenta lor ma relxez in prezenta lor si imi umplu timpul mort cu ei . NU ASI INCREDINTA PORUMBEII MEI UNUI COLUMBODROM MIASI DA FERICIREA DIN MAINI NU DIN ALTE MOTIVE. cine e iubitor de porumbei ii tine langa . Parerea mea
Pentru mine porumbeii is o pasiune i tin la tara de obicei i vad in wekend sunt foarte importanti pentru mine,mai ales cu problemele de zi cu zi, cu scoala cand merg acolo si intru la ei uit de toate este un hobby foarte placut pacat ca cei care nu stiu sau nu simt asta ne considera ciudati…si nu ne inteleg cat despre viitorul columbofiliei eu zic ca o sa fie asigurat si in viitor mai mult sau mai putin deoarece tot o sa fie cativa oameni care o sa aiba anumite intamplari cu porumbei sau o sa vada la cineva o cusca si o sa-i indrageasca!
Pentru mine porumbei sunt un hobi destul de scump ,nu stiu cit timp o sa mil mai permit,dar imi place acest hobi pentru ca inbina sportul cu placerea .
Pt mine cuvantul ”porumbei” il asociez cu un ”mixt” de pasiune-manie-relaxare-senzatii tari ( la etape)-bani pierduti fara nr :) etc etc si lista ar putea continua!!!!
Si sincer va spun, cateodata imi sunt atat de dragi, de nu imi vine sa mai plec ”din lumea lor”, iar alteori pur si simplu ma gandesc la timpul pierdut si banii ”alocati” –ca ma face sa ii dau pe toti, gratis, numai sa nu ii mai vad!!!
CHESTIA este ca nu o sa o fac niciodata!!! Sunt sigur ca Porumbeii or sa faca parte din viatza mea, cat o sa traiesc pe acest pamant!!! Pur si simplu!!! Indiferent daca o sa fac performantza sau nu, nu ma intereseaza prea tare acest aspect!!!
Va doresc la toti columbofilii sanatate , iar pasarile voastre sa va aduca numai bucurii!!!! Sanatate d-lor!!!
Aveam 7 ani cand mi-am dat seama ca iubesc porumbeii, fara ca cineva din anturajul meu sa detina porumbei.
Au trecut 33 de ani de atunci si ii iubesc inca “ca in prima zi”.
Ma pot ocupa de ei maximum 15 minute/zi; acest scurt ragaz de timp reprezinta insa pentru mine o “usa” prin care intru intr-un taram unde se impletesc bucuria, copilaria, seninatatea, fericirea clipei.
Nu are rost sa spun ca toate competitiile, medaliile, invidiile, concursurile, abitiile si rivalitatile de adulti – nu au ce cauta (in ceea ce ma priveste) in acest colt de rai.
Ma bucur sa-i vad, sa-i hranesc, sa-i observ, sa vad cum hranesc puii, cum duc betisoare la cuib, sa le fac curatenie (chiar inhaland praful).
Bravo lui Felix pentru acest articol!! …. eu vroiam de mult sa propun unul -oarecum asemanator- in care sa vorbesc despre niste oameni care practica diferite sporturi Sumo, Sah, Atletism, Innot, Trasul cu arcul, Echitatie, Patinaj, si bineinteles marea majoritate Fotbal.
La fel ca noi columbofilii sunt si sportivii : atat de diferiti incat par a nu avea unii cu altii nimic comun, si totusi ….
O radiografie completa a ceea ce inseamna viata columbofila, felicitari autorului!
Dupa 45 de ani neintrerupti de cresterea porumbeilor la mine e cronica pasiunea pt acestia.
Unii le da de toate inclusiv cocaina http://www.dailymail.co.uk/news/article-2477373/Pigeon-racing-rocked-doping-scandal-Belgian-birds-traces-painkillers-COCAINE-system.html#ixzz2uqm4mYmY
In articol au gresit porumbei aveau urme de cocaina in corp da nu din cauza ca au fost date de propietari, porumbei erau carausi dar cu plicu greu si vazand ca marf e tot timpu la fel din curiozitate au incercat sa vada si ei ce transporta. In drum spre casa au vazut un moll cu porumbite cm pipite si rapid un pitstop de relaxare un pic de coca , redbull si placere . La venirea acasa rapid si testu de federatie anti doping.
Am uitat sa zic sa nu mai dam vina tot timpu pe saraci crescatori pentru nazbatiile porumbeilor care numa de zboruri nu le arde si fac tot felu de ghiduseni si isi satisfac placerile. Crescatoru muncete la munca si acasa , intretine famulia cu o nevasta crizata 4 copii smecheri si cu fite si cheltuitori, cateva sute de porumbei ce se cred miguri dar sunt deltaplane. Satisfaci nevasta si nevoile ei, dupa copii si porumbi , certat si ocarat din toate partile , iar porumbi vor mancare buna, vitamine, medicamente, cotet de 5 stele ca de nu nu fac performata, vor perechi sttaine mai nou au inceput ca vor sala , fitness si piscina cafeluta si pulveruta alba sa le ridice moralu si depresia. Cum credeti ca crescatoru are ganduri ascunse, el face totul dor din placere si nimic alceva decat sa muncesca la curatenie , sa gatesca, sa se ocupe de copii din casa si voliera , masina , benzina si timp mai tot timpu pe fuga ba la cumparaturi , scoala, balet, piscina, ba inbarcare , ba desigilare sedinte, taxe peste taxe si inpozite. El nu se bucura ca ia venit un porumbel nou in voliera , si mai mare mahnirea ca ii cu inel strain, aduce multe boli si multe fara tratament , ziua de duminica o pierde in targ sa caute stapanu la bietu pripasit in loc de un meci la televizor sau la sfanta slujba de Duminica. Luni seara strica ochi la net sa gasesca seria de inel ca duminica in targ nu a gasit propietarul , il gaseste consuma si minute cauta sa afle povestea tragica a porumbelului , sa vada daca parinti sunt sau nu ingrijorati ,insatriti sau nu si cu mare mila ce il cuprinde se ofera voluntar sa il trimita acasa prin curierat sa il scutesc de oboseala drumului. Dar uite asa pentru cauza sa nobila a pierdut si lunea asta cand era zi de curatat si dezinfectat, a stricat si minutele, a slabit vederea ochilor, la certat nevasta de 3 ori , a doua zi au venit ai mici cu 5 la mate ca nu au facut tema si nevasta la trimis sa ii corecteze, lotu de zbor nu e in forma din lipsa curateniei , medicmentelor pentru recuperrea pripasitului, cm flamanzi ca nu au portie intrega, asta nou baga in el ca spart . Asa ca e cam grea cu pasiunea asta numai si numai belele, sacrifici si fara satisfacti, ca vezi esti om bun si vrei sa ajuti pe toti fra sa te ajuti pe tine, ajungi si la club si te papa invidia ca vecinu cu 10 poste e acolo sus , tot primu si cu porumbei in custile de expo si el nu face ca tine toate scacrificiile pe care le faci tu.
bolognesi,nu cumva cand innaripatu’ a deschis plicu’,batea vantu’ spre tine? :))
O umilă părere. Ca să te poţi bucura pe deplin de porumbei trebuie să le ai pe toate cele descrise mai sus într-o oarecare măsură, chiar dacă unele par total opuse. Andrei de exemplu zicea că are nişte bălţaţi care îi plac dar nu face mare lucru cu ei la zboruri. Nu cred că de o pereche de bălţaţi ţinuţi pur şi sumplu pentr frumuseţe ar sta crescătoria în loc. Dacă te limitezi doar la unele categorii pierzi mare parte din distracţie. Ce n-ar trebui să existe în toată ecuaţia e partea cu banii. Tot ce faci pentru bani devine muncă şi orice muncă este făcută de nevoie nu de plăcere. Astea două nu trebuie combinate niciodată pentru că munca strică plăcerea şi atunci pentru ce mai munceşti?
Bolognesi, mi-a placut.
Ce consumi fratele meu?
Minunat!!
In momentul in care devi membru in orcare din ilustrele asociatii si concurezi cu ei e clar esti maniac,mai greu cu recunoscutul,ati vazut oameni beti sa recunoasca lucrul asta?
Hobby sau asa de amorul artei e atunci cand ai porumbei sa vezi si tu cum se intorc la cuib si o reproducere lejera nu te cramponezi de stratul coji oualor sau ca-ti ia soimul sau uliul porumeii, nu intri pe net sa comentezi nasoale cu colegii de hobby…dar maniacii fac de toate !!!
Columbofilia este un sport placut si complex,dar ce se intampla in jurul ei de la un timp este ceva desgustator.Asociatiile columbofile sunt asociatii nonprofit pt noi dar nu si pt altii,certuri ,orgolii si invidii intre competitori,uraa e la tot pasul ,sincer nu mai e ce era odata cand ne intilneam de drag la imbarcari si desigilari,la chefuri si premieri!Oare de ce???PACAT!!!!
I o pasiune care.i ca un drog si nu poti renunta.