Intr-o zi calduroasa de vara stateam in curte si imi admiram porumbeii in timp ce acestia zburau de placere asteptand cu nerabdare sa ii chem la mancare si sa fac un recensamant deoarece locuiesc intr-o zona care se afla in apropierea unui camp de unde in acea perioada a anului se aud destul de des focurile de arma ale unor vanatori. Nu a mai trecut mult timp si pasarile mele au inceput sa se aseze pe crescatorie stiind ca de acum va veni ora mesei. In timp ce ii numaram am obseravat ca nu imi lipsesc porumbei ci din contra.

In voliera era un porumbel care parea destul de slabit si era foarte lacom la mancare, de fapt nu stia ce sa faca mai repede ba manca ba dadea fuga sa bea apa iar venea la mancare si tot asa.

I-am lasat sa manince dupa care m-am dus sa vad ce e cu pasarea care mi-a intrat in voliera. Zis si facut l-am prins si am observat ca era un mascul gut negru cu seria RO 0569632 / 2012 si ca in inel avea un cip de concurs. Am dat drumul porumbelului inapoi in voliera dupa care am intrat in casa si am incercat sa caut pe internet propietarul. M-am gandit ca poate cineva asteapta acea pasare acasa de la vreo etapa de concurs si mi-am dorit foarte mult sa anunt ca pasarea e bine si ca a doua zi va fi eliberata dar nu am gasit nimic. In aceste conditii am lasat un anunt cu nr de tel gandindu-ma ca voi fi eu cel sunat.

A doua zi dimineata am dat drumul porumbeilor la zbor la prima raza a soarelui si m-am uitat atent la reactia porumbelului mai sus mentionat care a refuzat sa iasa din voliera. Am considerat ca nu se simte pregatit sa plece si ca fac mai rau daca il fortez.

La cateva zile dupa aceasta intamplare am primit un telefon de la o domnisoara care sustinea ca porumbelul din anuntul care l-am dat pe site ii apartine si ma ruga sa il inapoiez. I-am spus ca il inapoiez cu cea mai mare placere pentru ca eu nu concurez cu porumbeii si ca ar fi si pacat sa il tin la mine. Am spus ca o sa il pun intr-o cusca si am sa il eliberez. Domnisoara mi-a spus ca ar fi mai bine sa il trimit prin posta pentru ca l-a pierdut de mai mult timp si ii e frica sa nu se duca in alta parte. Nu am crezut dar i-am spus totusi sa imi dea adresa.

De obicei duminica mai duc porumbeii cu masina personala si ii eliberez de la distante intre 50 si 150 de km in functie de posibilitati. M-am gandit ca in duminica urmatoare sa pun si acel porumbel in cusca si sa il eliberez o data cu ai mei. Am pus un bilet la piciorul porumbelului cu numar de telefon pentru a vedea daca voi fi sunat de acea domnisoara sau de altcineva. Am vrut sa vad daca domnisoara m-a mintit. Am bagat porumbeii in doua custi pentru a nu fi aglomerati i-am bagat in masina si am plecat la drum impreuna cu sotia mea. In acea zi am eliberat porumbeii cam de la 80 de kilometri de casa. Ajuns acasa am observat ca porumbeii deja ma asteptau, oricum aveau deja pregatita apa proaspata si mancare. Porumbelul care se pripasise la mine nu era printre porumbeii mei care ajunsesera toti acasa. Erau 18 porumbei. Nu am fost sunat nici in ziua de azi cand in timp ce imi admiram porumbeii am observat un porumbel care s-a alaturat in stol. I-am lasat sa zboare dupa care i-am chemat la mancare si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca in voliera se afla porumbelul care cu vreo 7 luni in urma l-am eliberat de la 80 de kilometri cu gandul ca se va duce la stapanul sau.

Nu stiu daca a ajuns la stapanul sau in acea zi dar cert e ca a ajuns la cineva pentru ca nu mai avea biletul la picior si nici elasticul cu care a fost prins. Mentionez ca daca biletul se putea pierde elasticul nu avea cum sa cada fara sa fie scos de cineva. Porumbelul este de vreo saptamana la mine (articol trimis pe 18 Feb.), este liber, zboara la stol si turuie ca un apucat prin voliera. Cred ca a fost ingrijit ca era curat si arata destul de bine. Daca intr-o zi se va hotari sa plece de la mine as vrea sa primesc comentarii pe site sa stiu unde a ajuns. SPER CA INTR-O ZI SA MA ALATUR VOUA IN ACEST SPORT MINUNAT.

George