Autor: Dr. Mircea Bilius
Titlul unui articol pe care l-am scris în postfaţa cărţii Enciclopedia Columbofilă. Recent am întâlnit exprimări de genul “sport columbofil nu de crescători de porumbei!” Mă întreb cum este posibil să faci sport columbofil fără să creşti porumbeii, fără să iubeşti porumbeii care în fluturările lor îţi înseninează privirile iar sosirile în concursuri îţi desfată şi răscolesc bătăile inimii. Vedeţi cred că asta face diferenţa între gândirea generaţiei mele şi preocupările excesiv pecuniare din ce în ce mai frecvente astăzi ale unor columbofili. Porumbelul nu mai face parte dintr-un climat blând al familiei. Nu contest faptul că trebuie să asigure şi un căştig, o recompensare a întreţinerii. Dar acest lucru nu se poate face fără să-l îndrăgeşti. Performanţa este rezultatul practic al unui dualism între crescător şi produsul muncii lui, porumbelul călător.
Unii comentatori confundă istoria care reprezintă evoluţia trecutului cu frământările manifestate în prezent ba mai mult sunt acuzat de subiectivism. Prezentul nu înseamnă istoria. Noi sucevenii am făurit istoria cănd am plecat de la îmbarcarea cuştilor în căruţă, de la zborurile scurte din localităţile montane Vatra Dornei, Ilva Mică, Ilva Mare, Bistriţa, am construit rulote, apoi maşini şi ne-am aventurat în concursuri pe lungi distanţe din Ucraina la peste 1000km sau Polonia cu lansările de la Gdansk astăzi o adevărată Barcelona a nordului. Propunerea pe care o face dl preşedinte Marius Tunduc de a mă alătura echipei care va scrie istoria columbofiliei române mă onorează. Din echipă bineînţeles că vor face parte cei care au ceva de spus, cei care cunosc locurile respective. Istoria reprezintă trecutul nu prezentul, iar viitorul desigur aparţine domniilor voastre. Voi făuriţi astăzi prezentul iar preocuparea ce trebuie să o manifestaţi este aceea de a construi un prezent cât mai frumos, mai pasionant.
Columbofilii meleagurilor Ţării de Sus nu mi-au reproşat, cel puţin eu nu reţin că în decurs de un sfert de veac în acţiunile pe care le-am intreprins să fi dovedit subiectivism. O singură dată şi revin acum la întâmplările istorice m-am simţit vinovat, fără însă să fiu acuzat de ratarea zborului de la Barcelona. Atunci am demisionat din calitatea de preşedinte a comisiei de disciplină şi m-am retras din comitetul director al Asociaţiei Centrale Bucureşti. Am demisionat din calitate de preşedinte al filialei Suceava şi m-am retras din columbofilia sportivă fără însă să pot renunţa la dragostea de a admira plutirile înaripaţilor.
Iubirea mea pentru ei mi-a fost răsplătită în momentul când intenţionam să mă despart definitiv de porumbei. În 1995 hotărât fiind să renunţ la ei, mi-am luat lotul de porumbei, însoţit de un columbofil, cu maşina am plecat la Sf. Gheorghe. Aici se efectua o îmbarcare pentru câteva filiale din centrul tării. Porumbeii s-au lansat de la Sopron Ungaria. Din acest zbor îmi amintesc mi-au revenit acasă 5 porumbei, primul sosit a fost 002030-92. Cu acest lot la care s-au mai adăugat 40 capete ale membrilor din Suceava, m-am suit în trenul accelerat Iaşi- Timişoara şi am plecat la Sibiu unde se organiza concursul de la Linz – Austria. Filiala columbofilă Suceava în acele timpuri sub bagheta dr. Uşurelu Romeo zbura porumbei de la Focşani, Brăila, Mengidia. Îmi amintesc peripeţiile trăite de mine cu pliantele de porumbei în trenul accelerat. Văzându-mă cu porumbei conductorul de tren în gara Dej mi-a ordonat să cobor porumbeii. Mai mult a luat o pliantă intenţionând să o arunce din tren. După ce am băgat mâna “adânc în buzunar” s-a înduplecat şi mi-a lăsat pliantele pe culuoar.
Bineînţeles ca certificat pentru transportul porumbeilor aveam dar… peripeţiile nu s-au sfârşit. A venit supra controlul. Aceleaşi probleme, ordin să cobor porumbeii din vagon. De această dată m-a sprijinit conductorul care i-a spus superiorului că eu sunt doctor şi am şi certificat pentru păsări. Ajungând la Sibiu colegii columbofili m-au privit uimiţi. Eram cunoscut de la şedinţele Consiliului Naţional şi interpelările din cadrul Comitetului Director. De la zborul Linz-Austria s-au reântors din trei pliante doar doi porumbei, primul 002030-92 a sosit adoua zi dimineaţă la orele 7.30 iar după amiază a mai revenit o femelă a columbofilului Chiriac Marin din Iţcani. Am considerat sosirea unicului meu porumbel ca o hotărâre a Bunului Dumnezeu care ştiind pasiunea mea pentru ei nu mi-a lăsat voliera goală. Porumbelul respectiv botezat cu numele de Senator a murit din cauza unor boabe tratate consumate pe o parcelă din vecinătate. În anul 2005 l-am depus pe Senator la rădăcina unui nuc bătrân aflat în curtea casei de la Burdujeni.
Este o istorie “obiectivă” a cărui deznodământ mă umple şi astăzi de mâhnire. Cu francheţe trebuie să recunoaştem comportamnetul inteligent al porumbelului în orientarea în spaţiul din lumea înconjuratoare este superior mult peste IQ uman. Sunt un enoriaş al porumbelului călător şi îl iubesc pentru capacităţile sale. Reîntoarea lui elibarat în cele mai îndepartate şi diferite locuri dovedeşte ampetenţa sa, dragostea pentru lăcaşul pe care i l-am oferit, expresia dualismului dintre noi.
Referitor la cele două curente filozofice subiectivism şi obiectivism menţionez următoarele, sunt adeptul filozofiei, idealist subiective. Pe alocuri mă întrept către idealismul obiectiv. Promotorii filozofiei idealist subiective recunosc existenţa spiritului. Trăirile vieţii mi-a demonstrat existenţa formei de manifestare a spiritului. În momentul în care viaţa m-a convins ca există această formă de manifestare, am avut o reacţie cataleptică, adrenalina paralizându-mi toate simţurile cu excepţia gândirii. Nu vă mai reţin, unii vor spune că ele sunt rătăciri. Şi eu aşi fi afirmat acest lucru dacă întămplarea nu mi-ar fi scos în cale acest adevăr. Scopul vieţii trebuie să-l constituie fericirea obţinută prin înţelepciune. Furtunile pe care unii dintre dumnevoastră le răscolesc într-un pahar cu apă sunt o dovadă a ideologiei subiectivismului. Vă recomand ca pe viitor să respectaţi perceptele din imperativul a eticii lui Kant cuprinse sintetic într-o singură frază “acţionează astfel încât maxima voinţei tale să poată constitui oricând şi în acelaşi timp un principiu de legitate universală”.
Respectarea ideilor unor gânditori germani precum Hegel, Kant, Schopenhauer, Fauerbach, şi mulţi alţii au asigurat prosperitatea statului german.
Ma mai intrebam intr-un articol mai vechi daca mai au loc si porumbeii in sportul columbofil. S-a accentuat goana dupa rezultate, bani si faima atat de mult incat devine obositor. Chiar vorbeam cu cativa prieteni cu care am ajuns la aceeasi concluzie, urmeaza o relaxare care inseamna oprirea achizitiilor piperate, limitarea produselor la minim, hranire fara cele mai fitoase amestecuri, zbor la natural, mai putine compartimente, mai putini nervi si benzina… mai mult timp liber. Chiar daca iti consumi toate resursele, timpul si nervii, depinzi de multi altii si in plus de natura. Si toate astea pentru ce?…
Citeam despre inseminarile artificiale la porumbei, inovatie care imi provoaca sila si totusi are foarte multi adepti.
Nu mai e de mult un sport curat, e ceva fortat pana la refuz, e doar goana produselor si a achizitiilor, a sistemelor, a reproductiei pe banda rulanta “in eprubeta”, o disperare spasmodica si ridicola dupa faima.
Ce viitor are sportul asta? Ii mai dau maxim 100-200 de ani de viata. Cati incepatori aveti la cluburi? Si cati membri s-au lasat definitiv sau au decedat? Cei care dispar sunt mult mai multi. O sa ramanem cativa mosi frustrati care concureaza tot mai sofisticat cu porumbei scosi in eprubeta.
va salut dl.doctor.
dupa parerea mea se poate sa fii crecator de porumbei fara sa faci sport columbofil dar nu si viceversa,in alta ordine de idei vreau sa spun ca fiecare generatie are plusurile si minusurile ei si ca o constatare personala fiecare generatie sustine ca generatia lor a fost mai buna,dar in ziua de azi totul se intimpla mult mai repede si asta ne face sa credem ca suntem diferiti.
In ultimul timp tehnologia isi pune din ce in ce mai mult amprenta pe vietile noastre si asta ne face sa parem mai putin romantici dar in finalul comentarului meu ma intreb ce vor gandi generatiile viitoare de generatia actuala ,cine stie cat de romantice o sa-le para imbarcarile din ziua de azi si actualele sisteme de constatare . :))) !!!PS.(nu exista viitor fara trecut).
unii ii iubim, din pacate altii iubesc banii mai mult, au afaceri cu produse columbofile, functii de conducere dar ,,saracii “nu mai au timp si de porumbei
☻/
/▌
/|
Sunt in asentimentul dvs, imi amintesc cu drag cand imbarcam porumbeii prin anii 90 cu cata ardoare si pasiune faceam aceste lucruri acum nu mai avem timp nici macar sa ne bucuram de aceste clipe frumoase,traim intr-o viteza si intr-un stres continuu…
Tot respectul dl. Doctor,bine spus porumbei.ro….dupa parerea mea columbofilia in ziua de astazi este afacere o goana dupa bani nu mai este pasiunea care era odata…acum majoritate nu stiu ce sa faca ca porumbei lor sa le aduca bani,faima,respect dar respectul nu se cumpara el se castiga din greu.Am si eu o intrebare..,,De ce multi din columbofili batrani care au zburat o viata acum la batranete se opresc de ce????? Pentru ca ei stiu cum era odata columbofilia nu aceasta zisa columbofile din ziua de astazi…sanatate si numai bine
Nu prea sunt de acord cu primele comentarii si o sa specific de ce.Nu poti sa faci performata fara a investi in material genetic,hrana,tratamente,zboruri etc.Cei ce investesc la un anumit timp au si rezultate.In europa de decenii bune se invart bani multi in sportul columbofil,uitati-va la marii columbofili ai anilor 60-90 din Belgia si Olanda nu erau orcine si au investit bani multi dupa care au devenit si renumiti.Iata ca in acest an la competitiile europene Romania obtine locuri pe podium si nu cred ca aceste locuri sunt obtinute de crescatori si porumbeii lor asa fara nici un efort,doar de dragul de a zbura.Pentru cei ce vor sa intre in cempions lig trebuie investitii,timp si nu in ultimul rand sa inteleaga ca porumbelul de concurs este un sportiv si ca atare trebuie sa aiba parte de cele mai bune conditii.Stiu foarte multi colegi care trateaza porumbeii ca pe simple pasari si ai trimit la concursuri doar doar poate vine unul in fata si se scoate,daca nu incep acuzatiile ca a… ca ..ba…ca ala le-a dat,le-a facut.Stiu ca nu e usor in ziua de azi cand vine vremea sa ei din banii familiei dar eu unul zic ca merita pentu ca la aceasta ora in acesta tara e singurul lucru care ma face sa uit de probleme.Nu va lasati continuati pentru ca ei aceste inaripate superbe va vor aduce satisfactii
Multumim domnule dr.Bilius pt.ca existati si ne umpleti viata de bucurie prin aceste articole magnifice…
Totul pleaca de la aceasta dragoste nemarginita pt. porumbelul calator, insa daca vorbim de performanta in sportul columbofil, atunci aceasta dragoste trebuie impletita cu zeci sau chiar sute de alte “ingrediente” pentru ca la final sa fii triumfator.
Fara sa iubesti porumbeii nu poti sa faci columbofilie !!!
Cu alte cuvinte: “FARA PORUMBEI SE POATE TRAI, DAR…..NU ARE ROST !!!!”
Esența lumii nu există decât ca spirit al individului și tot ce există în lume nu este decât produsul conștiinței individuale din care omul nu poate ieși orice ar face . . . si totusi esenta lumii create din materie si spirit (creationism) , contrazice filozofia idealist subiectiva ; chiar si Darwin in “Originea speciilor” propune evolutia naturala a formelor de viata , fara sa considere materia factor secundar al esentei lumii . În limbaj filosofic, existența înseamnă faptul de a fi, de a avea o realitate obiectivă, independent de conștiința celui care gândește sau percepe această realitate. Personal , pledez pentru ideea unei existente bazate pe principiile creationismului stiintific , care recunoaste spiritul si materia ca realitati neindependente a tot ce ne inconjoara . O filosozofie a vietii este o filozofie , nu un experiment stiintific ; intre cele doua realitati ale esentei lumii , spirit si materie , nu putem creea competitie . Minimizand importanta oricarei forme a existentei , ne indepartam de insasi filosofia instinctuala a vietii . Fiecare om are nevoie , de un sentiment al propriei sale identitati si al telurilor sale personale . . . acest sentiment este imposibil fara o anumita idee despre originea sa ; ceea ce va ajunge omul sa creada despre originea sa , implicit despre esenta existentei sale , va conditiona in mod inevitabil ceea ce crede despre destinul sau in univers . Ceea ce am vrut sa subliniez , fara intentia de a creea polemici , ci doar de placerea discutiei , este ca , filosofia idealista , prin ambele sale reprezentari , obiectiva sau subiectiva , este alunecoasa pe alocuri , minimizand importanta materiei in existenta . Revenind pe meleaguri columbofile , este adevarat ca apreciez in primul rand legatura spirituala dintre porumbei si crescatorul lor , izvorul vointei si capacitatilor care ii poarta inapoi acasa , dar in acelasi fel apreciez si calitatile fizice alcatuite din multitudinea de genotipuri ale materiei care le defineste . Multumim domnule doctor , pentru articolele care ne incanta intotdeauna ; sa va dea Dumnezeu sanatate si putere , pentru a putea lasa posteritatii aportul dumneavoastra la “Enciclopedia Columbofila”
Spunem si bune si mai putin bune. Parerea mea este ca trebuie o masura corecta din toate (material genetic,hrana,tratamente,zboruri etc. ) dar sa nu exageram. Am auzit despre cineva care are aproximativ 1000 de porumbei voiajori si are angajati ca sa poata avea grija de ei. Nu stiu cat e dragoste de porumdei si cat dorinta pentru faima. Porumbei.ro ai dreptate
Este un sport frumos si nu trebuie sa uitam ca sportivul este porumbelul si nu trebuie sa uitam acest amanunt.
cind Darwin a gasit 2 broaste sa cacat pe el,,ce teorii ,orice vietate a fost asa cum e ea ,,astazi avem fiinte necunoscute..am spus fiiinte,,,asa au fost create,,a stiut cineva de homosexuali,,a stiut cineva de plante medicinale..a stiut cineva de plante otravitoare?Multumim pentru articol Dl Mircea Bilius sa fiti sanatos ,o istorie traita ca a dumneavoastra in columbofilie face de 1000 ori ca o ratacire a lui Darwin
Adolf Hitler declara că studiul filozofilor Nietzsche, Kant, Hegel și Schopenhauer a constituit baza acțiunilor sale de mai târziu. Antisemitismul său era susținut de îndemnul lui Immanuel Kant la ”eutanasierea iudaismului”.
Respectarea ideilor acestor gânditori germani n-a împiedicat națiunea germană de la declanșarea unui război monstruos, soldat cu milioane de victime nevinovate!
Hidoșenia prezentului columbofiliei românești constă în aclamarea pe care publicul și unii lideri de opinie o transmit, deopotrivă, către un lider de organizație căruia îi face plăcere să se asemuie cu odiosul orator și dictator neamț. V-ați considera onorat, stimabile pasionat al filozofiei idealist subiective, să colaborați cu replica lui Hitler din columbofilia românească? Nimic nou sub soare!
Majoritatea curentelor filozofice seculare au contribuit la desacralizarea valorilor creștinismului. Disociindu-mă de ateism și toate curentele de gândire asociate, degust cu mare plăcere ”fărâmele filozofice” ale lui Søren Kierkegaard și, în general, existențialismul creștin, al cărui părinte este.
În concluzie, subscriu titlului și comentariilor publicate de porumbei.ro (poz.1) și filip adrian (poz. 8), dar sunt în dezacord complet cu concepțiile bunicului nostru foarte iubitor de porumbei! Porumbeii sunt o ”simplă” altă minune a Creației, peste care domnim tot noi, cei cu libertatea de a alege!
Pentru comentariul 1 : Cum sa se inmulteasca incepatorii la cluburi? Cand ne cer bani la greu si chitanta nu o vedem ,unde ajung acesti bani? Primim niste ceasuri care a 2-a zi se farama apoi na ,noi l-am faramat il platim. Cat despre porumbei…..am participat si eu anul trecut la 4 etape si acelea au fost 100% natural ……pana la urma acest minunat sport va disparea.
Domnilor filozofiile voastre scot in evidenta numai rautatea si doctrina unor oameni pe noi ne uneste iubirea pentru porumbei nu ideile stintifice sau doctrina lui Hitler.Lasatil pe dm Bilius sa ne povesteasca trecul columbofil.
Acest filmulet nu are nevoie de cuvinte:http://www.youtube.com/watch?v=eWgM5fJwG0c
mai cornelus vesa…lasa-ne cu intelepciunile tale!!! esti 0 in columbofilie,un frustrat marginalizat de aproape toti, vezi tu de treaba ta si de clubul tau minune (ce zburati voi acolo…marii campioni care nu se mai incurca cu Romanii acum se bat cu Ungurii), nu te mai baga ca indispensabilii (chiloti daca termenul te depasaste) in anus.
La nivelul la care esti tu nici nu ai ce sa deschizi ciocu’ sa vorbesti despre dl Mircea Bilius.
asa ca ciocu mic si joc de glezne mowgli
Foarte prost și deloc de urmat este exemplul personal al dlui. Bilius, datorită deciziei luate în momentul în care se pregătea să renunțe la porumbei. Datorită supraviețuirii unei singure păsări, putem presupune că crescătorul în cauză și-a angajat lotul de porumbei la niște curse pentru care aceștia nu erau deloc pregătiți! Ce-i drept, n-au murit toți… dar halal semn divin!
În opinia mea, dr. Bilius avea cel puțin alte trei alternative mult mai bune: cadorisirea unor colegi începători, vânzarea păsărilorlor sau sacrificarea lor. În schimb, a luat o decizie condamnabilă și majoritatea sărmanilor porumbei or fi agonizat prin străinătățuri, înainte de a-și da sfârșitul din cauze… “necunoscute”. Măcar de nu s-ar mai povesti!
În altă ordine de idei, conform ultimelor studii, porumbeii se ghidează în mod primordial după infrasunetele generate de vibrațiile scoarței terestre, un fel de “murmur al Terrei” (voi detalia curând pe website-ul propriu, cu surse). S-a demosntrat că porumbeii au o percepție senzorială superioară oamenilor (în speță, auz mult mai fin). Dar axioma autorului, conform căreia porumbelul ar deține un IQ superior ființelor umane, e evident eronată și ar putea fi percepută ca de-a dreptul jignitoare! Dacă, bine înțeles, ar fi luată în serios…
Și nu, dle. Bilius, trecutul prezentului nu e un simplu oximoron! Istoria e în egală măsură a noastră, a tuturor celor tineri. Punctual, noi nu am accepta să ne fie confiscată sau subjugată unor interese personale sau de grup!
Mă mâhnește gândul că începătorii într-ale columbofiliei pot deprinde unele practici și concepții mai puțin bune de la seniorii acestui sport. Respectul pentru cei care ne-au scris istoria nu e un principiu discutabil! Dar considerația adâncă pe care le-o purtăm înaintașilor nu trebuie să constituie o piedică în calea unei blânde, dar ferme corijări a erorilor trecutului, în slujba construirii unui viitor mai bun!
Buna seara. Viata ne rezerva multe surprize si anumite decizii sunt luate la minut. Nu vom sti niciodata care e echilibrul just:realitate, speranta, optimism…
Singurul lucru pe care il putem face e sa ne urmam instinctul chiar daca de multe ori mai mult „gresim” pt ca doar asa stim ce anume va urma. Filozifia va vi mereu pe primul loc dar practica are rolul ei bine stabilit sa ne coboara cu picioarele pe pamant.
Cat despre profitul unora pe spatele columbofililor…. asta e. Nu ne obliga nimeni sa credem ,ca tot ce zboara se mananca. Suntem liberi sa alegem din ce categorie vrem sa facem parte pt ca produsele sunt facute sa se vand cum de altfel si porumbeii. Ca ne incanta reclama ,asta e alta mancare de peste. Nu ne pune nimeni sa licitam sau sa cumparam cine stie ce produs miracol. Federatiile aplica ceea ce merge pt ca din pacate jocul noi il facem. Parerea mea este ca lumea s-a cam saturat sa joace pt hartii si cupe de tinichea, era eroilor s-a cam dus ,ar trebui sa se si castige ceva premii in bani. Cei de la jocurile de noroc televizate la nivel national pt suma de 10 lei dau premii destul de maricele câtorva persoane, iar la nivel de federatie columbofila trebuie sa-ti platesti si masa la festivitate ca sa fi premiat. Adica te platesti ca sa primesti o coala de hartie si o tinichea. Si sa nu mai vorbim de clasamente cat de corect sunt facute. In fine. Ceva se va schimba dar pana atunci fiti atenti cui da-ti banii. Sa auzim de bine
Domnule Bilius felicitari daca urmeaza sa scrieti despre istoria columbofiliei romane. Va consider persoana potrivita pentru aceasta mare lucrare, aveti si merite sa faceti parte din acest grup.
Maistre Piet via Stei , Beius, jud. Bihor, noua eminenta cenusie a columbofiliei romanesti, autist, increzator, suparacios. O palida ciocanitoare exilata, fara lipsa unei alte alternative descrie in amanunt un nou inceput de schizofrenie.
Dar ce conteaza aceste detalii de ordin meschin-semantic cand in joc e o asemenea carte mareata?
Spre deosebire de Piet, care e un ciob inca neslefuit, de un talent mai mic cu mult decat a doctorului Bilius, care-l face oricand, la orice ora, considerat la ora actuala cel mai virtuos jongleur.
***cenzurat***. Un nebun al comentariului, imi da suspiciunea ca poate fi un alter-ego nebun al sau. De vreme ce uniunea scriitorilor a acceptat-o pe tipa aia care scrie carti despre Fuego, eu zic ca ar merge sa avem si noi carti scrise despre istoria columbofiliei romane.
Sau mai bine sa citesc un articol karaoke despre porumbei semnat de catre specialistul Piet ? Ma dezgusta cand se prezinta drept un mare talent, cand lucrurile stau cu totul diferit. Poate renunta la toate convingerile care-i confera “vedere de cal”, sau la operele sale, Piet lasa-ne, la-sa-nee ! Nu il consider un prost, este doar prost educat si necizelat insa are foarte mult tupeu si aroganta cat si obraznicie. Am dedus ca il chinuie talentul, am inteles ca are sustinatori unii aproape la fel de obraznici ca si el. Mai sunt si oameni pe aici care au citit mai mult decat un prospect de sirop sau indicatiile tehnice din manualul iphone-ului.
***cenzurat***
Dle administrator al siteului porumbel.ro,
Nu fiţi sceptic. Dragostea trezită de porumbelul călător mai ales în cei tineri cu siguranţă nu se va stinge. Urmăresc acest proces de peste 45 de ani. Coloanele de columbofili care îşi aşteaptă rândurile la ambarcare sunt tot mai lungi. Eu sunt optimist chiar dacă viitorul înseamnă astăzi.
Dle Vesa
Controlaţi-vă modul de exprimare şi nu acuzaţi naţiunea germană de eutanasierea poporului evreu. Afirmaţiile dvoastră sunt obediente. Cunosc filosofia lui Hitler, am citit Mein Kampf când dvoastră probabil nu cunoşteaţi mersul pe verticală. Psihiatrii germani au diagnosticat excesele şi tulburările de comportament ale lui Hitler ca fiind datorate unei afecţiuni grave psihice este vorba despre schizofrenia paranoidă impletită cu maladia parkinson. S-a încercat în perioada respectivă lichidarea lui de nenumărate ori dar fără succes, ceea ce l-a determinat pe Fuhrer să afirme că este protejat de divinitate. Dvoastră nu vedeţi pădurea din cauza copacului, sunteţi un tip coleric răzvrătit împotriva tuturor. Naţiunea germană a pierdut două războaie mondiale dar în prezent este cea mai mare forţă economica din Europa. Realizarea după modesta mea părere se datoreşte tocmai respectării unor principii izvorâte din conştiinţa unor titani ai gândirii universale.
Dar să nu reţinem columbofilii cu probleme care ne depăşesc mai ales că nu ne privesc. Înainte de a scrie este bine să vă gândiţi de 10 ori ca apoi fraza pe care o aşterneţi pe hârtie să nu vă descalifice.
Mi-au plăcut ideile despre spirit, conştiinţă, raportul dintre idealismul subiectiv şi obiectiv prezentate de dl Filip Adrian. Mă gratulează unele afirmaţii despre spirit şi materie. Poate greşesc dar personal m-am convins ca spiritul este o metemorfoză a stării de energie pe care încă nu o cunoaştem. Nu întâmplător am scris despre capacităţile energetice ale porumbelului călător, ele sunt o realitate. Latitudinea procesului de interpretare a Spiritului Universal depinde în primul rând de credinţa fiecăruia dintre noi. Porumbelul este un izvor al Creaţiei, dupa darwinişti un produs al evoluţiei. Indiferent de curentul pe care-l vom accepta aveţi dreptate, porumbelul călător este un giuvaer rezultat al şlefuirii, al intervenţiei columbofilului asupra acestei făpturi.
Dle Filip Adrian îmi plac şi mie scrierile dr Dumitru Constantin Dulcan.