Repatrierea italiencei

Buna dragi columbofili, azi la noi ninge ca-n povesti. Vazand acest peisaj de basm, m-am pus la masa, am luat condeiul in mana, in timp ce ochii imi “sar” pe fereastra. Campul vizual nu are limite, sunt inconjurat de natura: paduri batrane cu stejari falnici de sute de ani, culmi golase vara si toate acestea sunt acoperite de un strat de omat in care te afunzi pana la genunchi.

Fulgi care cad necontenit, se joaca de-a “prinselea” in coborarea lor lenta spre acest pamant plin de viata. Privind acest peisaj, iti da impresia ca traesti o vesnica sarbatoare, plina de viata, de bucurii, de speranta.

Dumnezeu a haruit sa ne nastem in Bihor, mai exact Huta Sinteu, o comuna la invecinarea hotarelor Bihorene cu cele Salajene. In aceasta zona care odinoara a fost una dintre comorile Romaniei si anume: Fabrica de sticla de la Padurea Neagra, pe aceste plaiuri se mai gasesc izvoare de apa minerala, mai mult de atat in apropiere de noi se gaseste si o rezervatie de zimbri, animal pe care-l gasim si astazi pe stema Moldovei. Mi-e greu sa-mi abat privirea de la acest peisaj mirific, pana la urma ma concentrez si reusesc si-mi indrept privirea spre o ciorna alba care continua imaginea de afara, diferenta fiind facuta de lemnele care trosnesc in spor (un fel de soba). Un miros aparte e dat de cartofii feliati care se prajesc pe spor acompaniati fiind de vasul de “teraflu” care contine must amestecat cu piper si scortisoara. Vasul cu “teraflu” sta intr-un colt al sporului pentru a-l tine caldicel, pentru tratament preventiv impotriva gripei ;) … tratament folosit de noi slovacii, pana si numele ne da de gol :) Iabloncic Monika 11 ani si Paul 13 ani.

Dupa o introducere destul de lunga, sper ca v-am captivat atentia si e vremea sa va prezint “cuprinsul” o poveste demna de un film bun, real chiar de va parea ireal ce urmeaza sa descoperiti.

Povestea este bazata pe intamplarea cu F Italianca 6100566-17. Aceasta femela vede lumina zilei intr-o zi de mai cand soarele incepea sa straluceasca si sa aduca temperaturi de +20 grade si la noi in Huta (la noi temperaturile sunt mai scazute). Tata Italiencei e un mascul care reuseste sa ocupe la columbodromul Andrei Saguna loc 4 as, acest pui provenea din crescatoria noastra si e rascumparat de fratele nostru mai mare Iaroslav, ajugand la matca. Mama e o porumbita austriaca ce provine din porumbei campioni ai Austriei si face parte din familia de porumbei Scheelens. Tot din aceasta familie Iaroslav ii face cadou vicecampionului national As marathon 2017, d-lui Sabau un pui care reuseste in 2018 sa-i fie cel mai bun tanar din cusca, batandu-i cusca de 2 ori, acumuland 11 clasari, cu etape de varf 2, 4 puncte pe lansare.

Italianca a inceput sezonul 2018 in forta, vazand lucrul acesta incepand cu a treia ETAPA, a fost intodeauna porumbel de echipa. In data de 02.07.18 a fost imbarcata la o ETAPA de fond Strakonice 675 km. Cu aceasta ocazie aceasta femela avea sa-si scrie o poveste unica, si anume: la lansare in loc sa porneasca spre Romania, Italianca porneste spre Italia, acea tara despre care am invatat la geografie ca are conturul asemanator unei cizme. Ajunge in localitatea Ferara, un oras medieval adormit, un oras asupra caruia si-a lasat amprenta familia d”Este care a stapanit orasul intre anii 1208-1598. O fi auzit Italianca noastra de atractiile turistice din zona: Catedrala, Addisione Encolea, Palazzo Ludovico il Marco, Palazzo Schifanaia, Castello Estense, vizitand aceste splendori nu reuseste sasi gaseasca adapost. In cele din urma ajunsa la periferia Ferarei gaseste adapost la olimpicul Italian Luca Boschetti, un crescator caruia ii multumim si pe aceasta cale. D-l Boschetti posteaza o fotografie cu femeluta si seria ei pe un sait autohton cu pripasiti. Acel sait fiind accesat si de Fratii Stetco din MM, care lucreaza in Italia, fiind pasionati si ei de aceste minunatii ale creatiei, porumbeii voiajori. Ajutat fiind de colegul Vladut Fildan fratele nostru Iaroslav ia legatura cu Fratii Stetco si ulterior cu d-l Boschetti trimitandu-i acestuia poze cu femela facute acasa si cu lista de imbarcare. Dupa discutii se ajunge la intelegerea ca o matusa de a noastra care-i stabilita in Italia sa mearga sa ridice porumbelul, ca mai apoi Iaroslav sa mearga dupa ea.

Iaroslav primeste informatia ca d-l Focsa Ionut din Neamt vine acasa. Este rugat sa se abata de la traseul lui aprope 170 km sa ajunga la d-l Boschetti si sa ridice femeluta, lucru care s-a si intamplat. In data de 06.07.18 dupa o pribegire de 4 zile Italianca ajunge acasa. Bucuria a fost imensa atat pentru noi cat si pentru ea. Constienti fiind de valoarea ei a doua zi 07.07.18 o imbarcam pentru o ETAPA de demifond 407 km cu lansare in 08.07.18 unde reuseste sa obtina loc 2 pe centru Marghita, fiind invinsa de un alt porumbel de la noi din cusca. Unul din defectele Italiencei ii ca intodeauna pierde intre 1-5 minute pe cusca in momentul in care vine de la etape. La ultima ETAPA din sezon organizata de colegii din Sj fratele nostru o imbarca la derbiul Sj fiind singurii din Bh care am participat la acea ETAPA, unde Italianca obtine loc 2 pe lansare la fond 502 km.

La finele sezonului reuseste performanta de a clasa 11 etape, pozitionandu-se dupa cum urmeaza:
– loc 1 demifond tineret Bihor
– loc 2 general tineret Bihor
– loc 1 judet campiontul copiilor M+T
– loc 3 zona de vest campionatul copiilor M+T
– loc 2 national campionatul copiilor M+T
– claseaza in 2018 aproape 4000km

Tin sa va multumim tuturor celor care ati facut sa fie posibila scrierea acestei povesti speciale pentru noi, multumim si d-lui administrator. Va salutam cu prietenie Iabloncic Monika si Paul.

Lasati porumbeii sa zboare.

Mai jos aveti poze care confirma cele relatate de noi mai sus.

Categories Povesti

10 comentarii la “Repatrierea italiencei”

  1. Multa bucurie stimati prieteni, felicitari fam Iabloncic pt Italianca si pt ceilalti porumbei care le au adus rezultate foarte bune la nivel de judet 2018. D-le Radu, in campionatul FNCPR exista si aceasta categorie care se premiaza la nivel zonal, national, pt copii pana in 18 ani daca nu gresec cu privire la varsta. Ex eu (Fam Lucaci) am jucat pe numele meu cu 20 de masculi, iar baetii mei au jucat pe numele lor cu femelele, ei avand 9 respectiv 12 ani. noi intodeauna jucam pe pariu, eu cu baeti mei la fiecare etapa in care ei ma bateau castigau de la mine 100lei. E atat de frumos sa astepti porumbeii impreuna cu copii tai, sa concurati. Personal incerc sa i motivez sa practice acest sport si motivele ar fi multe si nare rost sa le enumer. La fel sa gandit si FNCPR cu premierea copiilor, pe viitor acesti copii au sanse mari sa ramana membri si sa fie cei mai buni. In momentul in care esti premiat esti motivat, un alt ex expozitia FNCPR din acest an va premia si liga a doua, lucru care a facut ca n vreo 2 saptamani sa se rezerve toate 500 de locuri de la premierea nationala, si biletele au costat aproape 300 lei. Felicit FNCPR ca a gasit o modalitate in care sa capteze copii si sai directioneze intr un sport pe care l pot practica de acasa sub supravegherea parintilor si departe de strada si de anturaje dubioase.
    -pt aceasta categorie la maturi + tineret trebuie 5 etape din anul respectiv, indiferent de nr de km, iar la pui 3 etape.
    Multa bucurie si un an nou binecuvantat. Cu respect I.L.

  2. Felicitări Monika și Paul! Mulțumesc frumos pentru minunata povestire! Cu așa întâmplări frumoase ne trece iarna mai ușor

  3. Bravo, copii! Felicitari!
    Sunteti “virusati”!

    Povestirea este foarte frumoasa… e extraordinar cum (si de ce?!) un porumbel bun cu sosiri foarte bune poate sa greseasca atat de mult directia de zbor si apoi, intr-un interval atat de scurt, angajat din nou sa vina iar foarte bine…din misterele porumbeilor!

  4. Felicitari, Monika, Paul, Iaroslav si “Italianca”! Felicitari si domnului Boschetti, fratilor Stetco,domnului Fildan si domnului Focsa!
    Superba povestirea, care te poarta vizual peste meleagurile Italiei, ale Ferrarei, in speta. Iar despre “Italianca”…nu se poate spune decat ca ar trebui sa le dea o pilda celor care judeca porumbeii ca pe niste masini electronice de zbor, teleghidate, fara vointa proprie si capacitate de a alege, fara dreptul de a gresi.
    Performanta, onestitate, bunavointa, fair-play!
    Un articol demn de “porumbei.ro”!

  5. Frumos povestit (desi, evident, nu de catre copii) si foarte interesanta povestea porumbitei.

    P.S. – vedeti ca pe stema Moldovei nu este un cap de zimbru ci este un cap de bour. Bourul este un animale disparut de pe Terra care, in trecut, se gasea in Europa si care este stramosul vacilor domestice (a celor mai multe dintre ele). ;)

    P.P.S. – porumbei.ro, nu se poate rezolva problema cu “logarea” la fiecare postare?

  6. M-au trimis in nostalgii detaliile de mai sus… S-au legat norocos intamplarile italiencei, o frumusete de femela. Apreciez demersurile si eforturile considerabile ale proprietarului pentru recuperarea porumbelului insa … poate nu inteleg eu … n-as fi angajat porumbelul in cursa a doua zi dupa sosirea acasa. Dar, e parerea mea, nu tulbur linistea Universului. Mi-a placut povestioara, toata cinstea!

  7. Si, apropo de nostalgii… Astazi, la -9 grade, cu ochii la ce mai zboara pe cer, un stol de vreo 20 de ciori, stancute probabil, in zbor grabit, se indreptau spre sud. Dar… in coada stolului … o mandrete de voiajor, aciuat la adapostul stolului, tinea ritmul, grijuliu, sa nu depaseasca sau sa nu ramana in urma. Vreo 200 de metri i-am petrecut cu privirea si ma gandeam la ce mecanisme dezvolta voiajorii pentru a supravietui. Iarna aspra, stol de ciori cu voiajor in coada … Ce si cat mai avem de descoperit despre prietenii nostri? Comentariul este aparent fara legatura cu tema, numitor comun fiind ingeniozitatea voiajorilor…







Comenteaza

Emailul tau nu va fi public. Campuri obligatorii: nume, email, comentariu. *