Zilele trecute, intr-unul din topicurile siteului “Porumbei.ro”, am primit o mica replica ce m-a facut sa aduc in discutie acest subiect. Nu este un subiect ce ar trebui lasat deoparte din mai multe motive. Unul este ca, mai tot timpul se aduce in discutie pretul de piata al porumbeilor crescuti pe aceste meleaguri mioritice, indiferent de rasa sau performante. Mai tot timpul tinerii crescatori se plang de preturi si de faptul ca ar trebui ajutati-daca se poate cu donatii, crescatorii mai experimentati-de slaba calitate a exemplarelor cumparate, de lipsa pedeegreului sau etc,etc…..

S-o luam metodic si sa vedem tipul crescatorului roman! Peste 90 % au pornit de la acel ghes nedefinit, de a-ti cumpara si tu fiinta asta mica cu puteri “malefice” ce te face sa nu mai gandesti rational.Caci altfel ai sta sa faci pe hartie, coloanele de avantaje si dezavantaje ale cresterii ei si ai renunta imediat.Pe urma incepi sa-i cresti si sa-i urmaresti. Nici pe departe nu sunt ” solii puri ” ai lui Dumnezeu incat sa cazi din picioare de veneratie.Scandal, furtisaguri, pacaleli pana si la adresa ta, a crescatorului, chiar si batai sora cu moartea asupra puilor scapati din cuib de sub supravegherea parintilor, boli perfide si ca sa nu mai spun ca asistenta medicala de specialitate este aproape de “0”. Eu unul am avut noroc de un medic veterinar ce avea in batatura cam 300 de porumbei. Bun pana aici.

Cu toate necazurile de pana acum si cu o gramada de investitii facute, indiferent ca ai porumbei de competitie sau frumusete, vine un timp in care numarul destul de mare sau dorinta de a vinde, te face sa iesi cu ei la vanzare. Iti faci socoteala, mai studiezi piata si iti apreciezi un pret. Ha,ha…. ce gluma buna…..Lasati orice speranta, voi ce ati intrat aici…pe acest taram de poveste! Orice crescator din Romania care vrea sa hraneasca porumbelul lui cu mancare de calitate, va plati de cel putin 1,5 ori mai mult decat oricare altul din lume, iar daca alege calea mancari autohtome, trebuie sa se gandeasca la cel putin dublarea cheltuielilor cu tratamentele acestora, asta daca exista medicamente romanesti echivalente cu cele din Occident.

De ce oare exista atatia crescatori care prefera sa discute pe internet de tratamente si medicina babeasca, nu cumva din cauza ca pe langa faptul ca totul, absolut totul este la un pret mai mare decat oriunde in alta lume,dar si nivelul de trai al romanului-implicit al crescatorului roman, este sub oricare altul din lumea civilizata ? Piata isi regleaza singura preturile intr-o economie de piata, se spune in tratatele de economie internationale. Da, dar la nivel local domnilor. Nu poti critica piata romaneasca atat timp cat ea nu este competitiva international.

Nu stiu daca doar Romania si China au crestere a pietei porumbeilor. Stiu doar ca in Romania ca sa cumperi mancare si medicamente de pe piata,te costa enorm. Fiindca 98 % sunt occidentale, cu preturi aferente ale unei economii in care salariul minim este undeva la 1500 Euro si nu 650 Ron ca pe aceste plaiuri mioritice.O mica paranteza- fiind crescator si de altceva decat de porumbei, imi permit sa dau un exemplu : o punga cu mancare de carasi aurii de 100 gr.-Franta 19.5 Ron. Alta punga cu mancare pentru aceiasi carasi aurii, de 80 gr.-China 7,99 Ron.

Acum cel putin 1 luna si jumatate, cand eram in targ cu cativa porumbei la vanzare, m-a surprins un domn, cam de aceeasi varsta cu mine, care s-a oprit langa porumbei, s-a uitat lung la ei, a tras un mic oftat care spera ca nu v-a fi observat si mi-a povestit, cum ca pe vremea lui Ceasca, fiind la munca in Germania, cu toti banii pe care i-a castigat si-a cumparat 4 perechi de porumbei ca ai mei,in timp ce altii isi cumparau masini si electronice. Porumbei pe care i-a crescut in dulap, in ascuns pana la plecare. Unul a murit, asa ca s-a intors in tara cu unul mai putin decat ar fi vrut. Dupa ani in care a fost campion national de mai multe ori la categoria respectiva, a renuntat si acum creste numai porumbei de rasa romaneasca, mai usor de crescut dar si pentru a ajuta rasele autohtone.

Si ca un facut, in aceeasi zi, in acelasi loc m-am intalnit si cu cel de la care am cumparat prima pereche de porumbei, nea Bebe. Nu mai avea decat o porumbita din rasa respectiva si-si dorea cu nerabdare un mascul pentru ea ca sa reinceapa din nou sa-i creasca linia.

Concluzie personala : In 2005 nu am stiut la ce belea m-am inhamat cand am cumparat prima pereche de “HUNKARI” (ma bucur ca romanii incep sa puna lucrurile in starea lor naturala de a “fi”), dar nu-mi pare rau catusi de putin, dar a critica o piata care de cel putin 20 de ani se supune unor criterii care nu sunt valabile in alta parte, in special in lumea “dezvoltata”, mi se pare putin exagerat.

Eu unul, atunci cand in lume se vindea cu cel putin 25 $ un exemplar din familia porumbeilor mei, eu eram nevoit sa dau puii cu 10 Ron sau cu 25-30 Ron adultii insa cheltuielile mele erau mai mari decat oriunde altundeva in lume pentru fiecare exemplar, mai bine fac ceea ce am facut mai departe. Cine vrea, sa plateasca, ca eu unul nu fac afaceri cu ei. Si oricum e una dintre cele mai paguboase afacere din ROMANIA-tara mult hulita in afara- atitudine ce din pacate e sprijinita si de comportamentul nostru :” decat sa platesc 10 lei pe un produs de-al unui compatriot, mai bine platesc 100 pe unul din afara, chiar daca e mai slab, ca doar e din OCCIDENT!” Asa ca ce semanam, aia culegem stimati compatrioti!

Cu stima
Marian Ghebosu