O poza reusita. Asa si noi, parca mai ieri fugeam de la scoala sa facem schimb de gutani, si ne luptam in capturi de porumbei… iar acum fugim de la munca, sa ne luptam in clasamente. :)
O poza reusita. Asa si noi, parca mai ieri fugeam de la scoala sa facem schimb de gutani, si ne luptam in capturi de porumbei… iar acum fugim de la munca, sa ne luptam in clasamente. :)
eu inca mai fac schim de gutani dar cine stie poate peste cati va ani ma voi lupta cu voi in clasamente ,bafta tuturor !!! vant in pene !!!
Ce m-ai citit :)
imi aduce aminte de mine si cel mai bun prieten al meu :)) in fiecare zi,iarna ne dadeam cu sania si mergem cu bicicleta in satul vecin dupa porumbei. anii au trecut avem 19 ani. am schimbat saniile si biciclete pe masini. el deja a izbit 2:))
waw sa facut piele de gaina cand am citit cele cateva randuri ale acestuy articol …foarte frumos
ce este mai frumos ca acest hobby?
Hmmmm!.. de la gutan la voiajor nui cale asa lunga, insa de la tricicleta la BMW…eeehe)))))
BMW nu e tocmai o masina care este apreciata in Romania , pentru persoanele care o poseda , conduc, pe acesta tema sunt multe polemici , mai buna o masina no-name pt acest articol.
Cat despre porumbei , cam asa este ,eram cel mai bucuros cand imi venea cate unul de la Constanta , o data pe an luam cativa porumbei maturi care le dedeam drumul de pe plaja la 6:00 , ajungeau ei intr-o saptamana:))
Doamne ! Imi vine sa plang. Parca mai ieri cutreieram dealurile si bateam mingea de dimineata pana seara , si ziceam ca abia astept sa scap de scoala sa ma duc la munca , sa am si eu banii mei. Acum regret enorm ca a trecut timpul si ca am spus acele cuvinte . As vrea din nou sa mai am 10-15 ani , sa mai traiesc acele clipe frumoase. Ehhe ce vremuri.
Fara prieteni nu se poate…. & Prietenii se gasesc greu…
Vant in pene
da toti oamenii isi doresc sa fie dinnou copii iar noi incercam sa fim mai maturi dar fiecare trebuie sa ne traim copilaria si dak se poate alaturi de porumbeii care sunt niste pasari minunate ….
pffff de ce zic toty ca copilaria este cea mai frumoasa ..iar noi copii nu stim sa o apreciem indeajuns de mult ? FITI COPI CAT MAI PUTETI!
Credem ca viata-i lunga, dar nu-i asa, mie nu-mi vine sa cred c-au trecut peste 15 ani de cand ma cataram prin siloz sau prin podul laptariei din oras dupa porumbei, sau cand mergeam cu bicicleta 25-30 km sa vad nu stiu ce porumbel, eee cat de frumos era!
Ne-ai intristat pe toti cu poza asta, timpul trece si imbatranim…dar cand astepti sa mergi acasa timpul parca sta pe loc.
Are mare dreptate radu, comentariul nr. 7 . Ce n-am da sa fim iar copii, nu tu griji, nu tu probleme. Copii, traiti clipa atat cat sunteti copii, cand deja deveniti maturi si vedeti cum unele vise mor, veti simti atunci de ce vrem sa fim din nou copii si noi.
Pe la maturitate sa nu uitati de porumbei totusi, cand va e greu, treceti pe la ei, nu degeaba se zice ca ei ne calmeaza, asa si e, pe mine unul, prezenta porumbeilor ma face sa uit de toate, pierd zeci de minute la porumbei fara sa sesizez cum zboara timpul, te rupi de toate si, mai poti visa…
“Un prieten adevarat,iubeste oricand,iar in nenorocire, ajunge ca un frate”Vrem sau nu, viata trece usor pe langa noi,depinde ce lasam in urma noastra.Viata trece realizarile(bune ,rele)raman bine ar fi sa fie numai bune.Parca este ieri, cand ma uitam la bunica mea cum hranea porumbei,nici nu se apuca sa faca ceva cand venea de la munca, pana nu ii hranea nici nu visam acum 30 de ani ca voi iesi campion national la trei categorii in 2007,si iata ca sa implinit.Atrecut si lucrul asta a ramas istorie,asa trecem si noi,avansam de la biciclete la BMW,dar trecem,important e sa nu trecem degeaba pe acest pamant.Frumoasa fotografie si sugestiva .
Eu inca mai fac schimburi cu gutanii…
Chiar daca eu cresc de voiajori de ornament si jucatori, tot mi se pare o afacere buna 2 perechi de gutani pe 1 pereche de galateni sau niste voiajori care m-i s-au parut mie deosebiti. :))
Vant in pene tuturor!!
Stiu cum e …pff uneori mergeam pe jos 10km sa cumpar un porumbel,2 si ii aduceam acasa imi era mila sa-l tin inchis si il eliberam se pierdea in n0uri,ramaneam cu ochi-nsoare,si mergeam si iar ma rugam de ala sa mi-l dea inapoi!si sa stiti ca aveti mare dreptate,ca porumbeii va calmeaza…eu uit de toate cand sunt la porumbei!
Ce se potriveste acest articol la mine .
Nu a fost un turn sau un pod de biserica din cetate pe care nu l-am vizitat in cautarea voiajorilor ramasi din drum ….. Un lucru stiu sigur , bicicleta aceea cu trei viteze din copilarie am iubit-o mai mult ca penultimile doua generatii de BMW seria 5 – , e 39 si e 60 care i-am avut in ultimii ani . Cat de mult ma bucuram de o ciocolata sau dulciuri primite din ” vest ” pe vremea comunistilor . Cate nu inprovizam din lipsa de jucarii … Veneam acasa murdar de nici Mama nu ma mai recunostea …….
NU MAI FUGIM FRATELE MEU , CA ACU AVEM CEASURI ELECTRONICE………………………….CAT DESPRE PARTEA CU CAPTURILE MULTI AU RAMAS COPII
VA DORESC UN AN FARA PIERDERI.
Pur si simplu genial ! Am 15 ani si realizez ca trebuie traita copilaria ! Felicitari pentru articol si multuim !
Copilaria noastra nu se poate compara cu copilaria copiilor nostri (sau viitorilor – ce-i care inca nu-i au, cazul meu).
Noi umblam pe coclauri inconjurati de prieteni (bipezi sau patrupezi). Prindeam vrabii cu ligheanul (si apoi le eliberam), schimbam porumbei sau timbre etc.
In ziua de astazi, tanara generatie nu cunoaste notiunea de gasca, de prieten cu care sa bei din aceeasi sticla si sa imparti acelasi mar muscatura cu muscatura. Astazi prietenii au nick-name-uri, nu mai rad ci trimit smile-uri, iar de schimbat, schimba poze pe mess.
Noi, ne-am bucurat din plin de copilarie. Ei, se “bucura” din plin de tehnologie.
Unii nu stiu cum arata vaca, sau considera ca trebuie sa fie doar mov. Noi o duceam la pascut si ne bagam sub burta ei cand ploua.
Ce vremuri!
@ Corbu
In principiu (pur emotional) iti dau dreptate mai
ales ca sunt cu o generatie inaintea ta.Ce vremuri..
Stiintific insa e clar ca fiecare generatie este
convinsa ca a avut cea mai frumoasa copilarie.
Cu ce ai fost socializat, ti se pare cel mai frumos
si ce a gatit bunica a avut gustul cel mai bun…
Si copii de astazi vor spune ca au avut o copilarie
frumoasa.Este problema noastra ,a batranilor,
ca nu intelegem si deci respingem tehnologia
moderna.Si pentru ca nu o intelegem si trebuie sa
intrebam copiii.. ne pierdem rolul traditional…
Imi place ce vad la tine in curte, dar nu mai amana sa
faci copii…
Numai bine
Felix d’ alsace, am sa-ti spun ce anume m-a determinat sa scriu acest post.
Petrecerea de Craciun la birou. Lucrez intr-un birou in care suntem 7 persoane. Eu si 6 femei. Toate mame, pana in 40 de ani cu copii cu varste intre 4 si 8 ani (atat baietei cat si fetite). Femei cu studii superioare dar foarte diferite ca si personalitate, cultura, pregatire profesionala, familie, mediu de proveninenta etc.
La o astfel de petrecere nu puteau lipsi cei mici. Iata-ma astfel in birou cu 6 copii. Imi place mult psihologia umana si, desi nu am nici un fel de studii in domeniu, imi place sa fac observatii personale (“studii de caz”).
In cele cateva ore in care am observat (impartial si echidistant) acei copilasi am ramas uimit (ca sa nu spun socat). Micutii erau perocupati exclusiv de calculator. Baieteii erau extrem de inversunati la taste (jocuri cu roboti, masini, razboinici), iar fetitele (ceva mai temperate) colorau etc. (dar tot la calculator). Nu auzeau, nu vedeau, se ignorau reciproc, nu interactionau absolut deloc.
Scurtele reprize in care au incercat sa comunice (una dintre fetite era mai sociabila) s-au sfarsit deloc placut.
De precizat ca toti copiii se cunoasteau intalnindu-se si cu alte ocazii.
M-am gandit instantaneu la copilaria mea si a tovarasilor mei. Cand ma intalneam la serviciul mamei mele cu un copil (indiferent de sex), musai dupa 5 minute trebuia sa discutam ceva, sa trebaluim, sa ne jucam, sa facem o nazbatie. Si intr-o calatorie cu autobuzul daca mergeam si vecinul de banca era un copil, musai aveam ceva de dialogat. Socializam inconstient la o varsta frageda. Invatam adevaratul alfabet al speciei noastre (cu indivizi dominanti si dominati, cu altii mai iuti sau mai inteligenti etc.).
Facand aceasta paralela, imi puneam o intrebare retorica (pt. mine): ce fel de oameni vor deveni acesti micuti?
Nu sunt, inca, un batran incapabil sa inteleaga si sa accepte evolutia, schimbarea etc., insa sunt, desi foarte diferita sub multe aspecte, atat bunicul meu cat si eu ne amintim cu placere de prietenii din copilarie. Copiii de care vorbeam mai sus oare vor avea ce sa-si aminteasca referitor la prieteni adevarati (oameni)?
P.S. – nu aman doar ca, din pacate, nu a dat inca D-zeu!
Mda. Trist Corbule, trist.
@ Corbu
Ai studiat foarte bine cazul,si ai descris ft bine
realitatea.Un numar mare de copii (dar nu toti)
cresc astazi cu aceste aparate in mana si comunica
in felul acesta.Am vrut sa spun ca numai noi
stim ce pierd, ei nu si deci ei nu sunt nefericiti.
Cum va fi lumea cand ei vor fi adulti si ce fel de
oameni vor fi ei? aceasta intrebare imi pun si eu.
Este datoria noastra sa avem grija sa aibe prieteni
adevarati (oameni ) pentru ca pe cei virtuali
nu te poti baza la nevoie.
@ Corbu ,
acesti copii fac miscare doar in oara de sport sau daca parintii isi permit , la o organizatie sportiva . In rest fac burta deja in primii ani . Cand ma gandesc cat timp am petrecut afara , cate seri de vara am jucat ascunsea , cati km am facut cu bicicletele cu prietenii , fotbalul cu prietenii de la bloc , la saniat si la schi , pot spune ca e o diferenta mare fata de ce e azi cu technologia care leaga copii de casa si de frigider .
Prostii multe am facut , la proful de muzica am astupat esapamentul cu un mar si ne-am mirat ca Dacia functionea fara probleme avand ataea gauri pe teava … La directorul scolii i-am spart geamul findca am primit o palma pe nedrept findca-mi masuram ” puterile” cu cel mai bun prieten La vecina unui coleg care avea doar un cocos in cotet i-am pus trei saptamani cate un ou la doua zile pana saraca femeie a fost sigura ca cocosul face oua , la ora de chimie cand trebuia sa scriem extemporal am dus soareci la ora si i-am eliberat in clasa …. rezultatul poti sa ti-l inchipui .
Frumoase amintirile din copilarie
Asta cu ouale cocosului e chiar tare. Asa o poate lua razna un om sanatos mintal. =))
Eu cu colegii columbofili mai luam porumbei pe la scoala si ii eliberam in clasa. Erau super orele in care profesorul preda, noi stateam cuminti in banci si porumbelul/porumbeii stateau pe tabla sau sus pe suportul pardelei.
Sa stiti ca sunt totusi copii care fac miscare si acum. Sunt la moda bicicletele si tot felul de tumbe cu acestea si bineinteles fotbalul. Cred insa ca hobbyul cu porumbeii (si altele similare) se va stinge incet incet si probabil in vreo 2-300 de ani va fi doar istorie.
ehhh, …eu sunt mai cinic si zic asa:
timpul, orice am intelege fiecare dintre noi prin asta, nu se indoaie, nu se rupe, nu misca si nici nu sta, ….nu poate trece!
noi in schim trecem si “ne trecem”! trecem prin viata care-i oricum, dar sigur finita, prin mintile si sufletele celorlalti, prin noi insine trecem adesea, ….! fiecare “clipa” are farmecul ei, la “timpul” ei, dincolo de generatii, ori de evolutie la scara larga!
asa cum o multime de picaturi alcatuiesc un ocean si o multime de clipe(momente, intamplari, trairi, etc.) alaturate, definesc o viata!
de unde si pana unde, in care scop, cum si in ce fel, etc. …sunt doar detalii!
Jmecheria E sa nu uiti sa zambesti si daca nu esti prea “grabit” sa-i faci si pe altii sa zambeasca! ;)
asta e adevarat