Din experimentul cu lotul de tardivi zburati iarna in 2015 a facut parte si o femela minuscula, “Tiny”. Dupa intarcare zacea prin carantina pe moarte, cu mai multe boli simultan, cam asa:
Am poza cu ea de pui doar pentru ca am crezut ca e buna ca material didactic in sectiunea “Boli” de pe site.
Zilnic eram pregatit cu punga sa o duc la tomberon… dar cumva s-a agatat de viata si am ajutat-o cum am putut. Dupa o iarna plina de aventuri cu soimul si uliul si dupa un sezon 2016 cu 14 etape deloc usoare, Tiny ramane singura femeluta finalista dintre tardive. Mana asta de pene cu ochi a fost una dintre satisfactiile mele din 2016. Cred ca are 300 grame toata, 20 grame de pene si 280 grame de ambitie.
In 2017 m-a cam suparat pentru ca strica tot zborul stolului incercand sa intre in cotet pe langa mine asa ca am pus-o pe lista neagra pentru experimentul Fond Polonia alaturi de alti cativa porumbei cu bile negre. A clasat prima etapa de fond Medyka lucru care m-a dat pe spate pentru ca nu-mi iesea din minte imaginea ei de bolnaviciune zgribulita plina de muci de pe vremea cand era pui.
Urmeaza Bilgoraj 600+ Km (25 Iulie) dar probabil maraton prin ocolirea lantului Carpatic pentru a ajunge din Polonia in Arges. Ca si cum distanta si muntii nu erau destul, a mai fost si canicula + vant… asortate cu un cutremur. Sosiri foarte rare, deja se lasa intunericul… dupa ora 21 apare plutind o mogaldeata si iar bulversare totala, pe trapa nu era alta decat Tiny!!! Este a nustiu cata oara cand mi se demonstreaza ca ambitia si inteligenta atarna mai greu decat fizicul atunci cand e vorba de etape foarte grele. Un lucru interesant legat de femeluta asta: hranesc porumbeii pe niste usi mici din fata cotetului pentru a nu mai intra mereu datorita alergiei la praful de voliera. Daca sunt in cadrul usii porumbeii nu au cum sa iasa… ei bine, piticania asta e singura care a reusit sa ma pacaleasca si nu odata. Cand hranesc femelele mananca ce mananca, apoi se duce ca hoata in spate, se urca pe un V si ma urmareste… cand nu sunt atent, pleaca cu viteza si se arunca prin micul spatiu dintre capul meu, umar si coltul usii. Se duce direct la matca sa stea de vorba cu masculii de acolo, sa se infoaie la ei.
Sunt multi crescatori care rup gatul puilor care stau putin mai zgribuliti… sper ca exemplul ei sa mai salveze cateva vieti nevinovate.
porumbei.ro
P.S. Desi am vrut sa ma abtin anul asta si sa nu mai scot tardivi, am comandat deja inelele pentru lotul de zbor de iarna 2017. :))
Felicitari Andrei!
Planurile iti sunt date peste cap..cu asa exemple.Foarte tare femeluta!La mine anul asta favoriții ..au venit mai slab,si cei care nu te astepti..mult mai bine,bineinteles si un tardiv de noiembrie!Din cauza ca la matca am doar 5 perechi…cu siguranta voi scoate si niste tardiv.
mergi inainte cu proiectul tau nu te lua dupa toata lumea, si tardivi au ceva special cum este cazul porumbitei tale , nu inteleg de ce nu acordam sanse egale tuturor puilor eclozati in acelasi an!!!! si voi puteti sa opriti anual macar 5 tardivi peste iarna,dar trebiue sa asteptati ceva mai mult timp pana confirma
cu astfel de intamplari pasiunea noastra ne da fiori…de bucurie bineinteles.
foarte frumos.
Printre multele altele (necunoscute noua) nu cumva si acea ambitie (dragoste) a ei pt. a ajunge la masculi o fac sa traga tare spre casa?
Nu cumva in compartimentul masculilor are deja un Fat-Frumos pe care arde de nerabdare sa-l vada ori de cate ori are ocazia (sau si-o obtine singura)?
Intreb!
:)
Asa am si eu o femeluta de 3 luni jumate, extrem de inteligenta. Cand stau cu spatele se aseaza pe cap sau pe umar, iar cand intorc capul spre umar imi trage un cioc (pupic) scurt intre buze, apoi fuge repede sa nu cumva s-o prind. Daca sunt aplecata se aseaza pe mine, iar cand vreau s-o prind fuge. Este foarte frumoasa si cam piticutza. Insa ma enerveaza atat de tare ca e curva, de-mi vine s-o omor. Daca aveam “mana formata” in omorat, daca as mai fi omorat pasari, nu m-as fi putut abtine. Norocul ei! I-a lasat pe frate-su si pe taica-su s-o calareasca, si apoi a zburat mandra batand cu zgomot mare de aripi si pasind tzantzosha de parca ar avea realizari enorme. Daca nu scap de ea pana la 5 luni cred c-o omor, ciulama o fac, cat e ea de inteligenta. Nu doresc oua de vrabie si nici pui de porumbel-vrabie!
Alex, porumbita-geniu, a avut probleme cu penajul. majoritatea remigelor aveau cheaguri de sange, iar penele acoperitoare de pe umar si de sub aripi nu crescusera la o luna. Fratele ei zbura, ea nu reusea sa urce nici pe pat. Dupa o luna de vitamine, calciu de la uman, faina de soia si izolat proteic de soia (Redis), putina drojdie de bere, penajul s-a refacut si a inceput sa zboare. A naparlit la greu penele defecte, si au crescut foarte repede altele noi, perfect sanatoase, datorita stimulentilor. Acum nu mai are nici una defecta, iar penajul arata ca iarna de des. Zboara foarte bine si face niste giumbuslucuri in aer, cotituri bruste, schimbari bruste de directie si e jucausa. Este atat de tare ca nu reusesc s-o ating cu batzul, asa cum merita. Pe taica-su si pe frate-su ii prind repede, dar pe ea deloc. Se orienteaza pe intuneric, zboara si se duce sa bea apa, apoi se intoarce la locul ei. Cam asta e Alex, si-mi pare rau pentru ea ca nu are viitor…
Mda… Mie îmi pare rău că nu prea am acordat anu asta șanse “ciorilor” și acum vad ca printii de viţă boierească se cam lălăie…. Asta e columbofilia,si asta e o lecție care putini o aplica,dar cat timp da rezultate ce contează cum arată,linia?(hmm, și asta contează dar nu asta e primul criteriu după cum sa nu selectezi un pui…)
Frumos,eu de-acum voi tine minte
Ca drept e cuvântul tau
Nu mai selectez la mana
Ca mai bun e cosu meu
Cosu la putere :))
Felicitari, atat tie, Andrei, cat si celor 280 de grame de ambitie pentru sosirile nocturne! Bafta in continuare!
P.S: Imi place proiectul “Clanul Tardivilor” si astept cu nerabdare noutati despre clanul ce va prinde contur anul asta.
Andrei poate ne spui cite ceva si de originea femelei, daca este tardiva din lotul de zbor sau de la matca ?
in unele cazuri este destul de relevant..
@Corbu: masculi sa fie, nu prea le intereseaza pe ele cum arata cata vreme au un cuib bun de umplut cu oua. Fat Frumosul ei a venit a doua zi, m-am bucurat pentru ea ca in seara aia a fost cam dezamagita.
@Chris: la cat de grijulie sunteti cu porumbeii, ar trebui sa incercati sa-i concurati in cadrul unui club (dar nu gutanii aia gasiti pe strada :) … doamnele mereu sunt apreciate in cluburi si sunt foarte-foarte putine.
@Nicu: din lotul de tardivi de iarna asta (cam 20) au ramas pana acum 2 baieti si 3 fete, una fiind fiica lui Tiny. I-am tras pe dreapta pana la anul, au dat din pene destul.
Din cei 3 sositi in acea seara 2 sunt din lotul de iarna 2015.
@Zeno: origine tata Adi Colniceanu, mama o tardiva scoasa la mine.
Ma impresioneaza astfel de exemplare, asa zise fara sanse. Ne arata cat de naivi suntem uneori. Si eu sunt tentat sa acord credibilitate exemplarelor impecabile, e logic sa fie asa, insa imi place cand ma tepuiesc astia naspa :)). Am o femela cu albeata pe un ochi, tardiva si am dus-o la un zbor individual, convins ca o pierd … Normal, e acasa. Si tot un ghemulet de pene … Nu fac reclama tardivilor dar nici nu mai subestimez vreun porumbel. Zborul va face diferenta. Asta-i cheia selectiei.
Selecția este cheia. P.s Andrei încearcă xyzal ?, pentru alergie , la mine funcționează.
@Valentin: Merci. Anual in luna Iunie rup Xyzalul ca am si alergie la polenul de graminee. Nu am bagat de seama daca amelioreaza si alergia la praful de voliera pentru ca de regula sunt atent la expunere si mai fac doar daca fac curatenie fara masca, adica sa umplu plamanii de praf la greu cum faceam in vechiul cotet.
Andrei, se spune ca nicio fapta buna nu rămâne nepedepsita. Tu ai salvat-o pe Tiny iar ea te “pedepsește” demonstrând că are clasa și aducandu-ți bucurii!
Astea sunt momentele cele mai frumoase in columbofilie, cand o astfel de Cenușăreasa îți contrazice in mod placut așteptările și iți răsplătește cu brio omenia. Fanii lui “rupe-i gatul daca nu e bun” ar spune ca puțini tardivi bolnaviciosi vor avea șanse să fie buni zburatori. Poate au dreptate dar ce conteaza! Sunt sigur ca bucuria si surpriza de a o vedea pe Tiny sosind acasa face toți banii!!!
exceptionala povestea
N-am decat gutzani, cu personalitate. Decat sa se dea la o parte din calea mea, prefera sa ma ciupeasca ca sa ma dau eu din calea lor. Puiului mascul Duma ii place sa ma curete pe fatza in fiecare zi: ochi, gene, sprancene, nas, gura si urechi. Cam un sfert de ora cheltuie cu mine.
Puiul Geo, colorat mai aparte (nuante de maro cu alb si maro perlat) face numai ciudatenii in aer. In zbor se roteste deodata si se invarte iar la loc. Prima data am crezut ca-i bolnav, dar vazand ca femela Alex incepe sa-l copieze mi-am dat seama ca e ceva mai aparte cu el.
Imi place Tiny dar nu sunt columbofila si nu am resursele necesare pentru a deveni. Nu am nici macar balcon la bloc…
Numai bine!
Frumos! Viața bate filmul. Aspecte din acestea ale columbofiliei să tot citești.
frumoasa poveste multe surprize nu ofera columbofilia felicitari