13-01-2011 • Porumbei de agrement • 25,664 vizualizari

*Articol ridicat din arhiva pt. com. 385… probabil cel mai prolific topic din ultima vreme.

Originile rollerilor

“Omul a crescut porumbei de secole. Un mare numar de mutatii au dus la aparitia diferitelor rase de porumbei, rase care sunt originare din tarile Orientului Mijlociu, incepand din Turcia pana in Persia( acum Iran) si din jurul Marii Mediterane pana in Egipt. Wendell Levi a scris: “…Aceasta stim: ca porumbelul domestic insoteste civilizatiile si tarile estice au infaptuit domesticirea lui. Nu exista nicio inregistrare de rase de porumbei domestici indigeni pe teritoriul Germaniei, Frantei, Marii Britanii sau Americii. Cele mai multe rase de porumbei domestici ale acestor tari sunt urmare a importurilor de porumbei din tarile civilizatiei antice – Persia, India si Asia Mica. In prezent rasele Occidentale nu sunt create din specii salbatice ci din rase precedente introduse din est.” ( Levi, The Pigeon, 1941, 1963)

“Originile antice ale porumbelului roller sunt invaluite in mister si presupuneri. Levi numeste jucatori “ una dintre cele mai vechi varietati de porumbei cunoscute”.El citeaza un manuscris persan vechi din anul 1100 care mentioneaza jocul la porumbei. Diferite autoritati ne adeveresc ca toti porumbeii roller pot avea originea in Rollerul Oriental, care este cunoscut ca fiind crescut in evul mediu in vechile tinuturi ale Turciei si Persiei. Totusi, anumite diferente semnificative intre Rollerul Oriental – care nu are glanda uropigiana si are mai mult de 12 pene in coada – si alte varietati de jucatori si rolleri, au convins alte autoritati ca gena “ro”poate avea, de asemenea, mutatii, printre porumbei, altii decat Rollerul Oriental. Cartea lui J.C.Lyell din 1887 – Porumbeii de rasa, afirma ca primii Rolleri Orientali au fost introdusi in Anglia cu putin inainte de 1874 de catre H.P. Caridia, acelasi crescator care a introdus Oriental Frill in Anglia. Zburatorii-jucatori urmau sa fie gasiti in intreaga Anglie cu cel putin doua secole inainte. “

“Nu este greu sa ne imaginam ca porumbeii jucatori, se poate sa fi fost introdusi in Europa in timpul domniei de 300 de ani a maurilor musulmani din Africa de Nord peste Peninsula Iberica ,cunoscuta azi ca Spania. Daca nu atunci, porumbei jucatori ar fi putut fi transportati in Europa in timpul cruciadelor, care au inceput cu chemarea la arme, a Papei Urban, in 1095, apel facut tuturor crestinilor pentru a elibera Palestina de la musulmani, recuperarea Sfantului Graal si a altor relicve crestine gandit sa ramana in Ierusalim. Diversele Cruciade au durat timp de 250 de ani. Cu siguranta ca in jaful lor, printre crestinii care au luptat in drumul lor prin Orientul Mijlociu, au existat si unii cavaleri sau vasali care au simpatizat porumbeii jucatori unici, pe care i-au gasit, si au adus cativa in Europa, pentru a impresiona stapanii lor feudali. Cei mai multi feudali, au pastrat perechile de porumbei , iar puii tineri i-au folosit pentru mesele lor.”

“Reproducerea diferitelor forme a jucatorilor sau zburatorilor erau foarte des intalnite pe covoarele de rugaciune a musulmanilor din Orientul Mijlociu. Un prieten de-al meu Iranian, m-a asigurat ca, jucatorii si plonjorii( la fel ca Doneks) erau asa de comuni in Iran in timpul tineretii sale, incat cel putin jumatate din gospodariile din Teheran aveau porumbei performeri. Amuzamentul inofensiv cu porumbei de zbor a fost transmis din tata in fiu de sute de generatii in randul persilor si turcilor. Pentru ca a adus atat de multa placere la atat de multi, a fost unul dintre primele hobby-uri care au fost scoase in afara legii in Afganistan, atunci cand ura Talibanilor a preluat puterea acolo. Totusi, dupa inlaturarea talibanilor din Kabul de catre Marina Statelor Unite si Alianta Nord Afgana, crescatorii Afgani de porumbei au aparut, vanzand porumbei vecinilor care erau nerabdatori sa-si reia hobbyul lor interzis anterior.”

“Rollerul efectueaza jocul (invartitura- siragul) pentru ca a mostenit o gena pentru joc (gena “ro”).Dar nu numai aceasta gena il face pe roller sa joace perfect. Aceasta il face sa prezinte reflexul de a juca. Anumite gene, suspectate ca fiind aditive, tipul potrivit, fizicul si o dotare mentala unica sunt necesare inainte de a putea utiliza un porumbel gena “ro”,pentru a juca ca un adevarat roller. Nimeni nu stie cand aceasta gena mutanta “ro” a devenit parte din compediu geneticii porumbelului sau daca am putea avea aceasta mutatie in mai mult de unul sau mai multi porumbei in mai mult de o ocazie originara. Sunt multe rase de porumbei jucatori in lume, dintre care multe nu mai joaca sau nici macar nu mai zboara, datorita faptului ca in timp ele au fost crescute doar pentru caracteristicile de frumusete.”

“Tipul Rollerului de Birmingham este diferit de cel al jucatorilor de frumusete “fata-lunga” sau al celor “fata-scurta”, sau chiar de versiunile acestor jucatori de acum 150 de ani, reprezentate in cartile vechi de porumbei.In schimb, deoarece Rollerul de Birmingham seamana mai mult cu Jucatorul Olandez vechi, se presupune ca Rollerul de Birmingham s-a bazat pe unele infuzii de sange de Jucator Olandez vechi sau, cel putin, cele doua rase pot sa derive dintr-un stramos comun, probabil de undeva in jurul secolului 15-17.” Comparand astazi rollerii de Birmingham cu cei Orientali precum si cu alte categorii de rolleri e relativ lesne de observat unele similitudini ale trasaturilor lor,similitudini ce se regasesc si in tipologia acelor jucatori galateni care imbina in cea mai mare masura carcateristicile de baza ale unui « roller » :zbor inalt si joc variat executat in snururi lungi.
De asemenea este interesant de stiut faptul ca nu toti rollerii sunt selectati sa « joace » de aceeasi maniera.Tipurile « clasice » de executii acrobatice sunt considerate la unele rase drept erori grave,acestea,si dau de exemplu rollerul de Pristina, avand modalitati total diferite de a « juca ».

Rollerul de Galati

Asa cum se intampla de obicei,o descriere cat mai obiectiva despre ceea ce reprezinta porumbeii « galateni » ne vine de la cineva din afara tarii.Vorbind despre « galatenii » crescuti in Germania iata ce spune un mare pasionat al rasei,dl.Horst Armbruster : “ Incercati sa raspundeti la intrebarea: care rasa de porumbei ar putea reprezenta in modul cel mai expresiv Romania, istoria sa, geneza sa, lupta sa tenace pentru independenta, pentru mostenirea ei culturala proprie? Care din rasele de porumbei romanesti poate fi identificata de la prima vedere si numita cu un singur cuvint? Desigur, numai “galatenii”.De fapt, este vorba de o rasa cu atit de numeroase varietati, incit mai degraba s-ar putea vorbi de o familie columbicola, cum alta nu prea mai este pe lume.

“Galatenii” intrunesc toate calitatile care definesc un porumbel de performanta si care se mai intilnesc doar la porumbeii calatori: prolificitate buna, nepretentiozitate, zbor si joc de frunte ,excelent si pe deasupra, o armonie nestirbita. Toate aceste valori se insumeaza intr-o infatisare fina, slefuita. “Galatenii” se prezinta ca porumbei mici, cu capul rotund, ciocul de lungime mijlocie, picioare scurte si penaj strins lipit de corp. Nimic nu este inutil sau suparator. Cu gene palide, ochi de perla, cioc de culoare deschisa, cu mot sau fara, in toate varietatile de culoare intilnite la porumbei, mai ales baltati si patati, cite gusturi ar fi, toate pot fi satisfacute.

Cine lasa “galatenii” sa zboare nu trebuie sa dea explicatii.”

Pentru a da insa un inteles corect acestei descrieri trebuie sa spunem ca afirmatiile crescatorului german se refera la porumbei plecati din Romania cu mult timp inainte ca « roadele » a tot soiul de « mode » care au cuprins rasa sa-si faca simtite efectele nedorite de astazi.

Pe de alta parte nici sinonimia porumbel de Galati-Roller romanesc n-a functionat intotdeauna,insasi prima descriere a rasei,facuta de Peterffi(1963) facand referire la varietati care ar apartine « rasei » de Galati dar care nu prezinta joc(ciocosii pe vanat sau capacitii pe negru ciocosi).Ori,chiar daca acceptiunea termenului « roller » exclude o astfel de incadrare,acest « amanunt » a fost ulterior sursa a unui sir neintrerupt de controverse privitor la practica denumirii rasei drept « jucator de Galati ».Iar astazi cand ne aflam in fata unor norme unanim acceptate la nivel european in ceea ce priveste clasificarea raselor de porumbei e absolut necesar sa fie eliminata si confuzia in definirea jucatorului de Galati.Celor 3 clase de porumbei de zbor,respectiv zburatorii, jucatorii(tumblerii) si rollerii,trebuie sa le apartina si rasele romanesti, iar fiecarei rase o singura clasa.E inacceptabil sa consideram ca putem avea rase care pot include porumbei care sa apartina tuturor claselor incluse in grupa porumbeilor de zbor.Nemaipunand in discutie si diferentele nete de natura morfologica existente la acesti porumbei.

Originile rollerilor de Galati sunt,fara indoiala,un subiect cat se poate de incitant avand in vedere notorietatea de care se bucura acestia cat si controverselor care le-au insotit evolutia.Cu toate acestea,in mod bizar,toti autorii romani au evitat sa se aplece asupra acestei teme.De la Peterffi si pana la Leonte am avut parte doar de descrieri ale prezentului si doar vagi trimiteri la originile posibile ale acestor porumbei.

Sigur ca este foarte greu de a avea certitudini pe marginea acestui subiect in legatura cu care materialul documentar autohton este aproape inexistent.Din ceea ce insa gasim la diversi autori straini si in raport de contextul istoric al perioadei in care putem presupune ca au aparut acesti porumbei putem trage anumite concluzii.

Astfel,o prima certitudine este aceea ca avand in vedere localizarea Galatiului,geneza porumbeilor galateni sta in mod indubitabil sub semnul influentelor a doua mari zone de cultura columbofila,cea turca si cea ruseasca.Pentru ca despre porumbeii autohtoni,care e posibil sa fi existat pe actualul teritoriu romanesc nu avem absolut niciun fel de date este putin probabil ca influentele lor sa poata fi considerate determinante.Ca atare este obligatoriu de luat in considerare aportul porumbeilor adusi,prin diverse mijloace in zona Galati-Braila,zona cu putenice si vechi traditii comerciale influentate in mod hotarator de prezenta Dunarii.Este binecunoscut ca unii dintre cei mai importanti vectori ai transferului diverselor rase dintr-o zona geografica in alta au fost negustorii si marinarii.Ori zona Galatiului a fost una predispusa aceastui gen de influente.Pe de alta parte nu putem face abstractie de aspectele de ordin politic stiute fiind influentele in zona, atat turcesti cat si rusesti.

Pana sa devina o indeletnicire cu mare impact social se stie foarte bine ca, cresterea porumbeilor a fost apanajul,inca din antichitate,al celor cu un anumit statut privilegiat. Cultivarea diverselor rase de porumbei pe la resedintele diversilor conducatorii ai vechilor imperii e de necontestat,existand numeroase documente care atesta acest fapt.Pe masura ce expansiunea imperiala,din diverse locuri,a existat,cu certitudine a fost urmata si de un aport de diverse rase de porumbei in zonele noi ocupate.Iar acolo unde dominatia a durat perioade cat mai lungi de timp,cu atat mai mult s-a facut simtita influenta si in ceea ce priveste migratia anumitor rase de porumbei si pe aceasta cale,formarea de rase locale noi.

Influenta culturii columbicole turcesti se presupune c-a avut un mare impact incepand cu sec XV,cand Imperiul Otoman domina intreaga Peninsula Balcanica.Din zona turceasca au ajuns astfel in toate tarile din zona porumbei,fie cu origini turcesti,fie adusi de otomani din zona Asiei Centrale,cea care este considerata a fi leaganul tuturor raselor domestice de porumbei.O astel de rasa,asupra careia inca nu exista o punere de acord asupra originii si provenientei,este Rollerul Oriental,rasa pe care turcii se pare ca.avand in vedere calitatile acesteia,au cultivat-o si au dus-o in mai toate zonele de dominatie pe care le-au avut.Dar turcii nu s-au limitat doar la cresterea acestui tip de porumbel,ei crescand si selectionand o mai mare varietate de rase.Astfel,in zona central-sud-estica a Turciei actuale,in zona orasului Denizli,a fost si este si astazi un puternic centru de selectie si crestere a porumbeilor.Aici se cresc asa numitii « dolapci »,o rasa foarte veche de zburatori,dar care nu este o rasa de rolleri ci de asa-zisi « spinners » sau plonjori dupa cum le spunem noi.Din incrucisarea acestor « dolapci » cu rolleri orientali au rezultat o intreaga serie de alte rase de rolleri in toata zona balcanica asa cum sunt rollerii de Sarajevo, rollerii de Pristina, rollerii macedoneni(dunek) sau rollerii bulgaresti(Akmani sau cei de Plovdiv) precum si diverse varietati de plonjori,asa cum e porumbelul Wuta din Grecia.Tot « dolapcii » au stat la baza formarii zburatorilor sarbesti de astazi dar in combinatia cu un zburator de inaltime,zburatorul Katal.Interesant este de remarcat si faptul ca traditia ori predilectia locala,in zonele unde turcii au stat vremelnic,a fost determinanta in formarea anumitor rase.Daca sunt zone unde influentele tipului de zburator care sunt acesti « dolapci » sunt determinante,sunt si zone,cum e tara noastra ori Bulgaria unde nu exista varietati de porumbei plonjori,atat la noi cat si la sud de Dunare fiind preferati ori rollerii « clasici » ori zburatorii de inaltime.

In ceea ce priveste zona ruseasca,si aici ma refer la tot teritoriul fostei URSS,adica atat zona europeana cat si cea asiatica,aceasta este recunoscuta pentru bogatia de rase cultivate din timpuri indepartate.Mai mult decat atat,exista documentate rase cu vechime atestata la cateva sute de ani intr-o mare varietate de caracteristici,atat rase de zburatori cat si rase de jucatori.Cele mai importante centre de crestere si selectie raman insa zona Moscovei si a oraselor Peterburg, Orel, Tambov, Tula, Kaluga, Riazan precum si a altor zone.Practic zona ruseasca ofera cea mai mare bogatie si diversitate de rase din toate cate se cunosc iar multe din rasele romanesti de astazi poarta o puternica amprenta a acestor rase rusesti.Despre rasele de provenienta ruseasca exista o bogata documentatie insa parcurgerea acesteia nu este deloc un lucru la indemana avand in vedere ca,aproape in intregime,aceasta este disponibila doar in limba rusa.

Revenind insa la porumbeii din zona Galatiului,ei trebuie sa fi cunoscut aportul ambelor zone de influenta fapt regasit ulterior in caracteristicile lor.Vechimea rollerilor galateni nu poate fi determinata cu precizie, insa se stiu anumite amanunte care pot conduce la o anumita localizare in timp a acestora. Potrivit autorului american K.D. Spurling, care a avut parte de o buna documentare atat la noi in tara cat si in zona ruseasca ori alte tari balcanice,el scriind diverse articole avand ca tema mai multe rase din aceasta zona,deci conform acestuia, cea mai veche varietate cunoscuta de « galatean » a fost « moriscarul de Galati » a carui nastere e datata pe la mijlocul sec.19, porumbeii fiind selectati dupa niste aptitudini specifice de un anume Gioni Moriscar, care a trait la Galati in acele vremuri. Spurling face si remarca, total indreptatita, dupa care unele varietati de moriscari pastreaza intocmai specificul desenului existent la turmanii rusesti baltati,de unde si concluzia originii acestora in respectivii jucatori rusesti. Caracterele morfologice, aptitudinile de joc precum si bogatia coloristica existenta la jucatorii rusesti o gasim si la moriscarii galateni. Sigur ca ei n-au fost niciodata identici cu cei rusesti, dar originea lor este fara indoiala acolo mai mult decat am presupune ca ar proveni din rollerii Orientali de care ii deosebesc conformatia generala, lungimea ciocului si mai ales tipul variat de baltatura, inexistent la rollerii Orientali. Avand in vedere acestea se poate spune ca varietatea de moriscari ar fi cea mai veche in cadrul a ceea ce s-a numit ulterior rasa de Galati.

Mai tarziu, vorbim de doua nume care ar sta la baza altor varietati in cadrul rasei si aici ne referim la Ghita Rosu si Savescu, dar in cazul acestora « liniile » create de ei nu puteau sa fi aparut mai inainte de sfarsitul deceniului 2 al secolului trecut dar cel mai probabil dupa anul 1920. Este oarecum unanim recunoscut ca tipurile de porumbei create de cei doi au fost printre cele mai performante in cadrul rasei,doar ca,desi de data relativ recenta,nasterea lor n-a fost explicata niciodata cu atat mai mult cu cat vorbim de tipologii diferite,trasaturile comune fiind un zbor si un joc performante.Faptul ca amandoua varietatile au fost cunoscute doar in varianta de baltat pe vanat ne face sa consideram ca legatura cu rollerii Orientali e destul de mica. Tipul de porumbel Ghita Rosu are, chiar conform cu descrierea din cartea lui Leonte, similitudini mari de tot cu jucatorii de Tambov, o rasa de foarte buni zburatori si jucatori rusesti,cu desen capacit pe vanat, cozi albe ori baltate, ochi galbeni si picioare jampirate.

Comparatia descrierilor celor doua rase ne duce la o concluzie certa :sunt mult prea multe elemente comune ca sa nu fie o legatura directa intre ele. Parerile dupa care in porumbeii tip Ghita Rosu ar exista sangele porumbeilor Dunek nu prea stau in picioare pentru ca acestia sunt o rasa foarte veche,deci foarte bine stabilizata genetic,cu ceva elemente comune intr-adevar,dar care sunt total diferiti in aptitudini,deoarece Dunek este o rasa de plonjori cu caracteristici diferite si care nu puteau fi eliminate intr-o perioada scurta de timp avand in vedere stabilitatea genetica a rasei in discutie.O cu totul abordare trebuie sa avem in ceea ce priveste rasa lui Savescu,care prin trasaturile ei ne duce in cu totul alt plan. Prezenta carunculilor,uneori chiar masivi, la pasari ajunse la varsta de 3-4 ani ne obliga sa ne gandim la un stramos care sa aiba acest caracter.Ori din tot ce exista rasa de roller cunoscuta nicaieri nu gasim acest element; in cazul asta nu putem invoca decat prezenta chiar daca nu in mod direct ci prin diverse variante descendente, a porumbelului turc sau a porumbelului de Cipru, asa cum mai este cunoscut si care astazi e putin probabil sa mai existe in rasa pura.
Pe de alta parte in evolutia rollerilor galateni nu putem ignora aportul acelor porumbei cu desen « cap-coada » adusi in jurul anilor 1900 din Germania de catre negustorul Stefan Ionita si care foarte probabil ca erau jucatori de Hamburg,acestia, stand si la baza rasei scurtilor de Braila,porumbei socotiti de Peterffi ca fiind o subrasa a jucatorilor galateni, fapt oarecum adevarat dar si discutabil totodata.

In privinta rollerilor galateni unicolori acestia pot fi deopotriva descendenti atat din rollerii Orientali cat si din turmanii rusesti unicolori fiind greu de inlaturat vreuna din ipoteze.Totusi trebuie facuta o remarca in legatura cu un alt aspect subliniat in cuprinsul acestui articol.Faptul ca,asa precum se vede, din fondul genetic al rasei rollerilor galateni lipseste gena pentru « almond » iar cea pentru desenul pestrit este extrem de rar prezenta in timp ce la rollerii Orientali acestea sunt foarte frecvente, ar trebui sa ne ridice serioase semne de intrebare asupra unei influente hotaratoare a rollerului Oriental in geneza jucatorilor galateni.

Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca Dobrogea a fost timp de aproximativ 400 de ani, sub ocupatie otomana, este imposibil ca unele rase turcesti precum si Rollerul Oriental sa nu-si lase amprenta asupra porumbeilor autohtoni. Materialul eterogen astfel format, putand fi ulterior incrucisat cu unele rase rusesti, rezultand unele din multitudinele de varietati ale rasei de Galati. Daca e sa privim la desenul” galatenilor” si “constantenilor”, ele se aseamana foarte bine, motiv pentru care putem banui ca au cel putin un stramos comun, cel mai probabil acel “capacit turcesc” care poate fi una din varietatile de Istambul Bango sau Azman. Un alt motiv care ne face sa credem acest lucru este prezenta carunculilor la mandibula inferioara si a baltului, care apar la majoritatea exemplarelor mature.

Influenta Rollerului Oriental se observa mai ales in stilul de zbor si de joc, stil pe care Jucatorul de Galati il pastreaza cel mai bine, comparativ cu alte rase care pot avea Rollerul Oriental in ascendenta lor.

De asemenea, prezenta in cadrul rasei a exemplarelor motate ne duce tot inspre o ascendenta in cadrul raselor rusesti stiut fiind ca nu exista rolleri Orientali motati.

In ceea ce priveste aptitudinile jucatorilor galateni,fiindca si acestea sunt in stransa legatura cu originile lor trebuie sa spunem ca ne limitam a-i considera ca apartinand rasei doar pe aceia care pastreaza specificul clasei « rollerilor » orice alte tentative facute de-a lungul timpului in a-i considera ba drept o rasa de zburatori fara joc ba aplicandu-le tot felul de altoiuri cu scopul de a-i face mai « frumosi » scotandu-i in afara specificului unei rase de rolleri.Este un fapt de notorietate ca rollerii,indiferent cum li se spune,nu sunt porumbei zburatori de lunga durata,ei putand atinge durate de zbor de 2-3 ore si doar in cazuri exceptionale mai mari, succesul in practicarea zborului cu acest tip de porumbel fiind doar antrenamentul pasarilor tinere.

La noi, lipsa unei documentatii scrise,mai vechi sau mai noi,a fost inlocuita de o transmitere pe cale orala a informatiei ceea ce a dus la nasterea a tot felul de legende in legatura cu aceasta rasa.Mai mult decat atat,chiar si in acele lucrari care s-au scris la noi despre porumbei datele prezentate sunt atat de pline de echivocuri incat au generat o nesfarsita serie de controverse.Vorbim desigur de cea mai performanta rasa romaneasca dar ca sa-i evidentiem corect valoarea e necesar s-o scoatem din zona controverselor si-a imaginarului si s-o tratam drept ceea ce este.Pentru ca rasa nu este nici atat de veche precum se vehiculeaza si nici atat de ultraperformanta precum s-a tot spus.Faptul ca in prima lucrare despre porumbei scrisa de un roman si ne referim la brosura lui Bostina-Lipanesti din 1935 nu se face absolut nici o referire la porumbeii galateni ne obliga sa ne gandim ca aceasta rasa a fost si multa vreme doar o rasa locala,notorietatea venindu-i mai tarziu cand rasa s-a raspandit in aproape toata tara si in strainatate.

Incercand acum sa-i deslusim originile si s-o raportam la rase similare ei nu facem decat sa spunem ca pozitionarea noastra ca si crescatori ai ei trebuie sa fie corelata cu aptitudinile ei trecute si prezente,nepunandu-i in sarcina,asa cum s-a mai spus si cu alte prilejuri, limite de performanta dincolo de posibilitatile ei reale.

Vorbind de clasa porumbeilor de tip “roller” e necesar a spune ca,exceptand jucatorul de Galati,alta rasa la care in mod pregnant s-a constatat manifestarea jocului specific clasei,este jucatorul de Calarasi,alte rase romanesti la care,in mai mica masura intalnim exemplare cu joc tipic clasei fiind jucatorii constanteni,cei braileni,baltatii romanesti sau bimotatii ardeleni,precum si cele doua rase cu denumire tipica-rollerii de Timisoara si cei de Lugoj.

In Romania ,este in general acceptat faptul ca cel mai valoros porumbel de tip roller este ceea ce noi numim Jucatorul de Galati, “galatean” sau Roller romanesc. Ceea ce ne face sa afirmam acest lucru sunt caracteristicile pe care acest porumbel le prezinta sau mai bine zis ar trebui sa le prezinte, atunci cand este lasat sa zboare in libertate si anume: zbor de mare inaltime, uneori cu perioade de disparitie, de lunga durata si joc in siraguri, mai scurte sau mai lungi, uneori cu o combinatie de figuri, tipice pentru acest tip de porumbel. Practica nefericita din ultimele decenii, nu a ocolit nici rasele romanesti de zbor si/sau joc, transformand o mare parte din rasele noastre in rase de “ornament” care sunt apreciate in special dupa aspectul exterior. Nici Jucatorul de Galati nu a fost exceptat de la acest curent columbofil.

Inca din anii ’80 se organizau concursuri de zbor si joc oficiale, organizate de sectia de zbor a porumbeilor de agrement din cadrul Uniunii Columbofile din Romania acelor ani. Rezultatele, precum si numele celor care au participat la acele concursuri , se pot regasi in buletinele informative columbofile din acea perioada. Nici atunci, nici in anii ’90 dar nici in prezent, numarul celor care au participat sau participa la astfel de concursuri nu este semnificativ in comparatie cu numarul total de crescatori de rase de zbor si/sau joc.

Mai mult decat atat, niciodata nu s-a impus ca un porumbel care se intituleaza “zburator” sau “jucator” sa poata aduce vreo dovada ca isi merita numele. Astfel , la expozitii, acesti porumbei au fost prezentati in boxe individuale, fiind apreciati dupa aspectul exterior, nicidecum dupa prestatia din aer. A fost o perioada cand s-a dorit expunerea lor separat, in voliere, insotiti de fisele de arbitraj de la concursuri; dar ce folos , atata timp cat in expozitii erau declarate “campioni” exemplarele din boxe, care nu aveau nici cea mai mica legatura cu caracterele de baza ale rasei. Lipsa de interes fata de performantele din aer a porumbeilor de zbor si/sau joc, poate fi unul din motivele pentru care participarea la acest tip de concursuri a fost si este atat de scazuta. In anii ’80, primele rase cu care s-a participat la concursuri oficiale au fost cele straine (Tippleri Englezi si Berzati de Budapesta), urmand ca mai apoi, la indemnul d-lui Bonatiu si sub directa coordonare a compartimentului de zbor, condus de dl. Ioan Sasu de la Satu-Mare, sa se concureze si cu rase romanesti ( Ciungii de Ploiesti si Jucatori de Galati). Mai tarziu, s-au facut concursuri oficiale si cu alte rase romanesti- Rosii de Targoviste, Zburatori de Severin si o varietate de zbor a Jucatorului de Galati, numita Zburatori de Galati. A fost primul pas spre delimitarea clara a “galatenilor” care joaca de cei care doar zboara.

Rezultate oficiale

Iata cateva din rezultatele oficiale ale concursurilor de zbor si joc la rasa Jucator de Galati obtinute intre anii 1982 si 1996.



Pentru rezultatele din 1982-1991 ii multumim d-lui Sasu Ioan din Satu-Mare, care a avut amabilitatea de a ni le pune la dispozitie, din arhiva personala a dansului. De asemenea ii multumim d-lui Napholcz Daniel, presedinte C.N.T pentru trimiterea acestor documente.

In afara de rezultatele de mai sus, la rasa Jucatori de Galati au mai fost organizate si alte concursuri oficiale sub egida Uniunii Generale a Crescatorilor de Porumbei, Pasari si Animale Mici din Romania, rezultatele gasindu-se la urmatoarele adrese: http://www.porumbei.ro/clasamente-zbor-2007-ugcppamr/ si http://www.porumbei-romania.ro/pz_rezultate3.html si sub egida Roller Club Romania, rezultate care se gasesc aici: http://rollerclubromania.webs.com/rezultateresults.htm

Trebuie specificat faptul ca am facut referire doar la concursurile organizate cu JUCATORII DE GALATI care prezinta joc, in decursul timpului existand si concursuri exclusiv de zbor.

Selectia si metode de selectie

Vorbind despre selectia Jucatorilor de Galati, trebuie sa subliniem ca principala preocupare a muncii de selectie ar trebui sa fie mentinerea caracterelor de baza zbor- joc, precum si osatura si doar secundar aspectul exterior( desen, culoare). Toti cei care cresc aceasta rasa de porumbei, stiu faptul ca prin imperecherea a doi porumbei baltati-indiferent de culoare- se obtin produsi cu un desen variat, mergand de la revarsati, florii, baltati, leftati, patati chiar si albi. Insasi denumirea de “baltat” ne spune ca repartizarea culorii pe corp este ASIMETRICA , iar aparitia unui anume tip de desen-ce este drept, preferat de multi – si anume capace colorate complet, coada colorata, burta si piept alb, este doar o INTAMPLARE si nu ne garanteaza ca puii rezultati din astfel de exemplare vor fi la fel cu parintii.

Vorbind mai departe de selectie, trebuie sa spunem ca doar dupa obtinerea exemplarelor bune la zbor si joc, vom trece la selectarea lor si pe criterii de aspect exterior. O regula de baza este aceea de a nu imperechea porumbei cu aceleasi “defecte”, ci de a incerca sa le remediem prin imperecherea cu unul care sa-l corecteze.

Zborul unui stol depinde foarte mult de conditiile de clima si de prezenta rapitoarelor. Astfel in zonele unde sunt soimi, porumbeii vor zbura mai compact, cu batai repezi din aripi, iar jocul va fi mai scurt, porumbelul care joaca revenind cat mai repede in stol; cei care nu respecta acest tipar, risca sa fie luati in colimator de catre soim, care se stie ca ataca in special porumbeii care zboara pe langa stol. La coborare, jocul poate fi mult mai spectaculos, porumbeii fiind mai relaxati, stiind ca soimul nu-i ataca la inaltimi mici.
In zonele unde ataca preponderant uliul porumbar, porumbeii vor juca mai bine la mare inaltime, unde se simt mai in siguranta, stiind ca uliul ataca mai ales atunci cand stolul coboara. In acest caz ei vor fi mai atenti la coborare, care se va face destul de repede. Acestea sunt doar niste remarci generale, bazate pe discutiile avute cu diferiti crescatori care au observat atacurile rapitoarelor asupra propriilor porumbei.

Cel mai greu la aceasta rasa este sa obtii zborul la mare inaltime imbinat cu jocul in snururi lungi. Pentru aceasta trebuie observati foarte bine porumbeii, selectand an de an cu mare atentie. Rabdarea este o virtute pe care crescatorii acestei rase trebuie sa o aiba. Un porumbel Jucator de Galati poate sa zboare bine de pui, urmand ca anul urmator sa nu mai dea aceleasi rezultate. La fel poate sa nu joace din primul an sau sa joace mai slab, facand 2-3 tumbe urmate de caderi lungi pe coada; in anul urmator poate deveni un jucator bun, putand chiar sa cada. Este deci foarte important sa stii familiile de porumbei si manifestarile exemplarelor odata cu maturitatea.

Asa cum spunea un mare crescator al acestei rase,Vasile Margineanu, trebuie mentinut ECHILIBRUL, atat intre zbor/joc cat si la fenotip: desen, ochi, gene, osatura. Porumbeii reproducatori, ii vom selecta dupa cum transmit caracterele, NU DUPA CUM ARATA. De aici s-a nascut si zicala: “porumbelul este ceea ce da el, nu ceea ce se vede “.

Un porumbel foarte bun sau chiar exceptional in expozitii, poate sa nu aiba nici o valoare reproductiva. Crescatorii trebuie sa stie ca porumbeii buni sunt cei pe care ii obtinem in propria voliera sau ii cumparam de la alti crescatori de acasa, vazand comportamentul lor in aer si mai rar cei cumparati din expozitii. Goana dupa porumbei perfecti in baltatura, cu o anumita forma a capului si culoare a ochilor, ii duce pe unii la aplicarea unor metode “ciudate “ de obtinere a lor.

Avand in vedere cele prezentate mai sus, putem aplica una din urmatoarele metode de selectie:

1. Vom selecta in primul rand porumbeii care zboara la mare inaltime, apoi, din acestia pe cei care in al doilea an joaca in snururi. Mai apoi, din acestia vom opri pentru reproductie pe cei care au dat dovada ca isi transmit genele. Aspectul lor exterior este in functie de preferintele crescatorului, pentru o anumita baltatura sau osatura.

2. Alta metoda este aceea de a opri in primul rand exemplarele care joaca in snururi, inca din primul an. Mai apoi, din acestia ii vom opri pe cei care si zboara la mare inaltime. De mentionat faptul ca pentru aceasta metoda trebuie aplicat un program riguros de antrenament, si o tactica care incepe de la alcatuirea stolului, stiind faptul ca in momentul inceperii jocului, multi nu vor mai tine stolul, ceea ce nu este de dorit. La fel ,aspectul exterior este in functie de preferintele crescatorilor.Cei pastrati pentru reproductie trebuie sa dovedeasca ca isi transmit macar o parte din caractere.

3. O alta metoda este aceea in care ,crescatorii tin foarte mult la aspectul exterior. In acest caz, ei vor opri acei porumbei care corespund pretentiilor lor sub acest aspect. Mai apoi ii vor incerca la zbor si joc, oprind doar pe aceia care vor zbura la inaltime si vor juca in snururi. Dupa probarea lor ca si reproducatori, ii vor pastra doar pe cei care isi transmit caracterele pentru care au fost selectati.

4. Unii crescatori pot opta pentru selectarea porumbeilor dupa un singur caracter( fie zbor, fie joc, fie aspect exterior), urmand ca apoi sa-i incruciseze, selectand in continuare pe aceia care imbina toate cele 3 caractere ale rasei: zbor, joc si frumusete.

Dupa cum se observa, obtinerea unui exemplar care sa corespunda la toate cele 3 caractere pe care aceasta rasa le are, nu este deloc usor. Acesta este motivul pentru care multi dintre crescatorii de azi, dar si din trecut, au ales doar unul dintre ele, motiv pentru care discutiile referitoare la felul cum trebuie sa zboare, sa joace si sa arate aceasta rasa sunt interminabile.

Numai acei crescatori care lasa porumbeii in libertate stiu cati dintre ei cad prada pasarilor rapitoare, cati sunt luati de curentii de aer de la mari inaltimi. Astfel, obtinerea unui porumbel care zboara la inaltime si joaca in snururi, avand si un aspect exterior cat mai aproape de cel descris in standard, este net superior unui porumbel la fel de aproape de tipul ideal, dar care nu face dovada ca isi mentine calitatile de baza: zborul si jocul.

Jucatorul de Galati: standard, apreciere si selectie:




Culori si tipuri de baltaturi in cadrul rasei

Asa cum se cunoaste, baltatura sau desenul cum se mai numeste, nu este unic, la aceasta rasa. Insusi dr. St. Peterfi, afirma: “Nu trebuie cu nici un chip sa schimbam caracteristicile morfologice ale porumbelului Galatean prin sofisticarea baltaturii, asezind-o intr-un standard de tipizare…In cazul cind polimorfismul din cadrul unei  rase de zbor dispare, in urma selectiei unilaterale, de obicei regreseaza si aptitudinile de zbor si ea devine o rasa de frumusete”.

Dupa conceptual European, o rasa este definita de caracterele morfologice, altele decat desenul sau culoarea. Deci pe acelasi tip de porumbel( schelet) pot sa existe “n” tipuri de desene sau de culori.

Mai mult decat atat, studiind alte rase de rolleri, cum sunt Rollerii Orientali sau Rollerii de Birmingham, constatam ca desenul si culoarea sunt cat se poate de variate, tipul de porumbel fiind acelasi si mult mai constant decat la Jucatorii de Galati. La Jucatorii de Galati,deosebim urmatoarele tipuri de desen: revarsat, baltat, capacit, leftat, patat cu inimioara, griv, florii si cazaci.

O categorie aparte,care se intalneste la un numar mai redus de exemplare,o reprezinta baltatii-dungati,pe vanat,galben(nautiu) si rosu,care prezinta asa-numitul desen « cap-coada » cu capul,sfarcurile aripilor si coada albe. Bineinteles ca mai exista si alte tipuri de desen, intermediare.

In mod uzual culorile recunoscute in cadrul rasei sunt urmatoarele : albastru(vanat), negru, rosu, galben. Pe langa aceste culori, mai apar si altele, fie din combinatia culorilor tari, fie prin dilutia unei culori tari sau a mutatiilor,asa cum sunt gutii,cafenii(laptii),ciocolatii sau argintii. Este important de retinut ca, in general, porumbeii se imperecheaza de crescatori pe culori,insa aceasta nu trebuie sa fie o practica exclusiva,fiind necesar,pentru pastrarea uniformitatii caracterelor morfologice ale rasei,ca din cand in cand sa se imperecheze intre ei porumbei de culori diferite.

Din punctul de vedere al distributiei culorii la nivelul penajului, aceasta rasa prezinta doua mari varietati: porumbeii monocolori (“pana simpla”) cu urmatoarele principale varietati de culoare: vineti (in asociere sau nu cu gene ca Smoky (”sy”)), negri (”S//?”), rosii (”e//e”) si galbeni (”d//?, e//e”), si porumbeii baltati cu zonele colorate in aceleasi nuante.

Aprecierea in mod preferential doar a varietatilor de culoare mentionate anterior este specifica mai ales raselor de ornament, la rasele performante in aer prin zbor sau joc astfel de diferentieri dupa culoarea exemplarelor fiind putin importante. In comparatie cu porumbeii pana simpla nemotati, porumbeii pana simpla in varietatea motata sunt mult mai rar intalniti.

Deoarece aparitia porumbeilor complet albi cu ochii negri este determinata de actiunea unei gene (z*wh) epistatica fata de orice gena pentru vreuna din varietatile de baltatura (inclusiv fata de pana simpla), consider ca porumbeii albi nu trebuie incadrati la porumbeii unicolori. Astfel, dedesubtul “cortinei” reprezentata de actiunea genei pentru alb recesiv (z*wh), un porumbel poate prezenta oricare din cele doua mari varietati mentionate mai sus, trasatura pe care o va transmite urmasilor sai. Ca si porumbeii monocolori si acesti porumbei pot fi intalniti atat in varietatea nemotata cat si in cea motata aceasta din urma fiind determinata de prezenta genei recesive Crest in forma homozigota (cr//cr).

Vom prezenta mai jos diferite varietati de culoare sau baltatura intalnite azi la Jucatorii de Galati, incepand cu varietatile coloristice ale celui mai frecvent model de baltatura intalnit la ultimele expozitii si continuand cu fenotipurile existente mai ales in crescatoriile care pun accentul pe joc si zbor. Acest fenotip poate fi intalnit atat in varianta nemotata cat si in cea motata, (cr//cr).

Desi standardul ar trebui sa fie doar un mod de a aprecia in mod diferentiat porumbeii in boxa de expozitie, foarte rar intalnim in expozitii si alte tipuri de baltatura. Totusi, mai exista doua varietati de baltatura acceptate azi de cei care sunt interesati in special de aspectul exterior al acestor porumbei:

– cei cu pieptul incheiat si motati (cazaci),

– cei capaciti cu coada alba (“cozi albe”), acestia avand atat o varianta nemotata mai des intalnita cat si o varianta motata mai rar intalnita.

Prezentarea acestor varietati de baltatura sau culoare are ca scop si promovarea pastrarii variabilitatii genetice a acestei rase. Dupa cum se va observa, in genotipul Jucatorilor de Galati sunt prezente variate gene pentru culoare sau baltatura, despre care consideram ca ar trebui pastrate. Aceste varietati sunt intalnite in zone variate ale tarii (sau in afara ei), acest fapt demonstrand unitatea fenotipica a standardului astazi in vigoare. Ca varietati de baltatura mai des intalnite avem:

– porumbeii cu pieptul colorat (incheiati la piept, ”leftat” , „cu anchior”sau ”cu cravata”) dar care sunt nemotati;

– cei care au capul complet colorat si un left alb sau gatul complet alb poarta numele de “grivi”.

– porumbeii cu piept deschis dar cu capacele aripilor colorate doar la nivelul umerilor (cu desen cordiform sau ”cu pata”), varietatea nemotata sau motata.

– Foarte rar putem intalni un model de baltatura aparut prin combinarea celor doua modele de baltatura prezentate anterior si caracterizat prin piept colorat si desen cordiform pe aripi (desen denumit ”pag”).

Toate modele de baltatura mentionate mai sus pot fi intalnite si in varianta cu coada complet alba, atat in varietatea nemotata (mai des) cat si in varietatea motata (mult mai rar):

– porumbeii cu pieptul colorat (incheiati la piept, ”cu anchior” sau ”cu cravata”) cu coada alba nemotati sau motati;

– porumbeii cu piept deschis si cu capacele aripilor colorate doar la nivelul umerilor (cu desen cordiform sau ”cu pata”), varietatea nemotata sau motata dar care au si coada alba.

De asemenea, tot foarte rar, putem intalni urmatoarele modele de baltatura:

– porumbei aproape complet albi care au doar coada colorata sau aproape complet colorata sau porumbei cu coada colorata dar care au o zona colorata la nivelul gatului posterior, asemanator zburatorilor Griwuni;

– porumbei cu un fenotip similar Baldhead (cu capul si gatul antero-superior alb) sau porumbei care sunt aproape complet colorati dar au un left alb.

– porumbei aproape complet colorati dar care doar au remigele primare albe, porumbei denumiti ”sfarcolati”.

In afara modelelor de baltatura amintite anterior, modele care sunt des intalnite, sunt relativ stabile si sunt simetrice, la Jucatorii de Galati mai putem intalni si baltaturi asimetrice sau mai putin bine definite:

– porumbei cu o baltatura mai putin bine definita, mai ales la nivelul capacelor aripilor (numiti si ”revarsati”). Acesti porumbei mostenesc de la parintii lor informatii diferite pentru zona capacelor aripilor (capac complet colorat respectiv numai o pata colorata la nivelul umerilor) rezultand un capac al aripii partial colorat (in mod neuniform). Ei pot fi atat cu coada colorata cat si cu coada alba.

– porumbei la care una din partile corpului este diferita de cealalta. Aceasta diferenta este mai usor de observat tot la nivelul capacelor aripilor. De obicei, si acest aspect fenotipic apare atunci cand, pentru o anumita zona a corpului, porumbelul in cauza mosteneste de la parintii lui informatii diferite despre baltatura zonei respective.

Dupa cum se poate observa cu usurinta privind modelele de baltatura de mai sus, marea lor majoritate sunt rezultate din combinatia unor trasaturi distincte care se transmit independent una de cealalta:
– coada alba sau colorata;
– capacul aripii complet colorat, colorat numai la nivelul umerilor sau complet alb;
– peiptul alb sau colorat pana la nivelul gatului;
– gatul posterior alb respectiv gatul posterior colorat;
– capul complet alb, partial colorat sau complet colorat.

Deoarece porumbei cu desene rezultate din combinatii ale marcajelor enumerate mai sus au fost si sunt frecvent intalniti in crescatoriile care pun accent mai ales pe zbor si joc, putem spune ca toate aceste marcaje independente de baltatura apartin fondului genetic al rasei Jucator de Galati.

Referitor la baltatura, pentru puii obtinuti din porumbeii Jucatori de Galati baltati se pot face doar predictii relativ bune (mai ales daca cunosti si parintii sau bunicii porumbeilor) pentru ca nu putem avea certitudini privitoare la genele care determina baltatura lor. Din pacate (sau poate nu – si poate ca aici este tot farmecul selectiei), nu tot ceea ce este “placut ochiului” poate fi “stabilizat genetic” cu succes. Probabil ca, in timp si cu perseverenta, se va reusi stabilizarea unor anumite baltaturi cum este cea prezentata la inceput dar numai timpul va demonstra daca aceasta achizitie este favorabila sau nu acestei rase.

In afara culorilor acceptate in mod uzual: albastru dungat, negru (S//?), rosu (e//e) si galben (d//?, e//e), din punct de vedere al genelor care modifica culoarea penajului putem intalni mult mai multe aspecte fenotipice. O parte din genele care conditioneaza aceste modificari ale culorii sunt recesive si ele pot apare si in crescatoriile care promoveaza standardizarea culorii si desenului, o alta parte a lor fiind dominante. Aceste gene sunt mascate de actiunea unor gene dominante, cum este cea care face un porumbel albastru-negru sa fie negru complet (Spread, ”S”), sau de actiunea unor gene epistatice recesive, cum sunt cele care fac un porumbel de aproape orice culoare sa fie de culoare rosie (Recessive red, ”e”) sau alba (Recessive white, ”z*wh”).

Cum spuneam si mai sus, culorile acceptate in mod uzual sunt: vanat, negru. rosu si galben, ele fiind considerate in mod eronat culori de baza. Genetic vorbind exista o singura culaore de baza – albastru-negru dungat sau vanat – restul aspectelor fenotipice mentionate anterior drept culori de baza fiind rezultatul actiunii sumate a mai multor gene diferite.

Daca acceptam aceste aspecte fenotipice atunci acceptam toate genele care concura la obtinerea lor ca facand parte din fondul genetic al rasei. De fapt, ceea ce ar trebui facut este sa identificam acele gene caracteristice jucatorilor de Galati. Apoi, ca si in cazul genelor pentru baltatura sau pentru unele caractere morfologice, odata stabilite care sunt genele al caror efect este specific rasei ar trebui sa acceptam si combinatiile efectelelor acestor gene. Referitor la culori, ca exemplu, nu putem spune azi ca gena Almond sau genele inrudite sunt specifice jucatorilor de Galati. Dar daca, in viitor, un crescator va reusi sa introduca aceasta gena cu pastrarea tuturor celorlalte caractere morfologice sau fiziologice (joc si zbor), ar fi nefiresc sa accepm aceasta gena noua si sa refuzam alte gene deja existente in fondul genetic al rasei numai pe criterii de aspect exterior. Consideratii similare sunt valabile si pentru alte gene care determina aspecte fenotipice deosebite (asa cum sunt unele varietati de Grizzle) dar care azi nu se regasesc in fondul genetic al rasei Jucator de Galati.

Dupa cum spuneam mai sus, din punct de vedere genetic, culoarea vanata (albastru-negru dungat) este singura culoare de baza. Numai ca, daca privim cu atentie fotografiile de la inceputul capitolului, observam cu usurinta ca nuanta de albastru a porumbeilor baltati este net diferita de nuanta porumbeilor unicolori. Genetic vorbind, culoarea de baza este cea observata la porumbeii baltati. Nuanta mai inchisa de albastru intalnita la porumbeii unicolori este datorata actiunii genei recesive autozomale Smoky. Efectul acestei gene in varianta ei homozigota consta atat intr-o nunata de albastru mai inchisa care face ca diferenta intre dungile de pe capacele aripilor care pot fi si mai sterse si restul capacului aripii sa fie mai putin pronuntata cat si in aparitia unui cioc decolorat. In cazul porumbeilor cu variate tipuri de baltatura, ciocul este alb datorita actiunii unor astfel de gene la nivelul ciocului. Cum crescatorii de porumbei unicolori agreeaza aceasta trasatura (ciocul decolorat), ei accepta si nuanta mai inchisa a intregului penaj datorata genei Smoky. In lipsa unor gene de baltatura sau a genei Smoky, ciocul va fi de o culoare gri inchis.

Aceasta situatie poate fi usor observata in fotografiile prezentate in continuare. Astfel, porumbelul din drepta, purtator al genei Smoky, are ciocul decolorat dar si o nuanta mai inchisa a penajului. In schimb, porumbelul unicolor din stanga, are o nuanta a penajului mai deschisa decat a porumbelului din dreapta (asemanatoare cu nuanta intalnita la porumbeii baltati din aceasta rasa) dar, deoarece ii lipseste gena Smoky, are un cioc inchis la culoare.

Deoarece gena smoky lipseste la marea majoritate a porumbeilor baltati, atunci cand din astfel de porumbei obtinem pui cu capul complet colorat, acestia vor avea un cioc inchis la culoare. De aceea, odata ce acceptam gena Smoky ca facand parte din fondul genetic caracteristic rasei datorita efectului ei la porumbeii unicolori vineti, atunci putem accepta si exemplarele baltate pe vanat purtatoare ale acestei gene. Efectul genei smoky la porumbei albastru-negri poate fi observat inca de la iesirea la zbor, ea determinand capace ale aripilor cu o culoare mai putin bine definita. In marea majoritate a cazurilor, dupa prima naparlire, porumbeii vor prezenta culoare albastru-cenusiu mult mai bine definita (vezi poza din stanga).

Culoare neagra intalnita la Jucatorii de Galati este datorata actiunii genei Spread la un porumbel a carui culoare de fond este albastru-negru. Aceasta gena determina exinderea la nivelul penajului intregului corp a culorii existente la nivelul dungii de la finalul cozii, prin cresterea cantitatii de pigment ea determinand si un cioc inchis la culoare la porumbeii unicolori (fara gene de baltatura). Totusi, datorita actiunii genei Smoky, ciocul porumbeilor negri unicolori este, ca si in cazul porumebilor vineti unicolori, tot aproape alb. Acest fapt confirma o data in plus utilitatea acestei gene mai ales la porumbeii unicolori.

Spre deosebire de ariile pattern-ului capacelor aripilor (dungat sau diferite variante de solzat) care, ca si restul corpului, prezinta granule mai mari de pigment vizibile la microscopul optic, zonele determinate de gena Spread prezinta granule mai mici de pigment invizibile la microscopul optic. De aceea, uneori, efectul epistatic al genei Spread asupra genelor pentru pattern-ul capacelor aripilor este uneori incomplet deoarece efectul genei Spread nu mascheaza in totalitate pattern-ul (modelul) capacelor aripilor. Practic, efectul genei Spread de a produce o culoare neagra uniforma la nivelul intregului penaj este cu atat mai intens cu cat porumbelul in cauza are deja cat mai multe nuante de negru determinate de gene cum sunt cele pentru diferitele varietati de solzat. La porumbeii negri putem preciza pattern-ul mascat de efectul genei Spread datorita diferentelor in difractia luminii observabile la nivelul capacelor aripilor unor porumbei iluminati cu o lanterna sau cu un blitz de aparat foto dupa lasarea intunericului (vezi pozele de mai jos cu un porumbel Spread dungat in stanga si unul Spread solzat in dreapta).

Trebuie mentionat ca, la lumina soarelui nu existau diferente vizibile intre nuantele de negru ale celor doi porumbei prezentati anterior. Totusi, uneori, putem observa acest pattern al capacelor aripilor mascat de gena Spread si prin observarea la lumina solara a aripii in pozitie extinsa. In schimb, alteori, mai ales in cazul in care avem o varianta mai putin activa a genei Spread prezenta in varianta ei heterozigota, putem observa cu usurinta pattern-ul capacelor aripilor.

In cazul in care porumbelul prezinta o varianta de solzat mascata de efectul genei spread, aceasta diferentiere a pattern-ului capacelor aripilor la lumina solara nu mai este posibila. Si pentru acest motiv, cei mai placuti porumebi negri sunt cei care, de fapt, sunt solzati ca si pattern al capacelor aripilor. Acestia vor prezenta o nunata mult mai uniforma de negru la nivelul corpului. Efectul genelor pentru diferitele variante de solzat le putem observa cu usurinta urmarind puii din primele doua generatii ale unor perechi negru cu vanat. De aceea, daca ne plac porumbeii cu varietati cat mai inchise de negru, pe langa genele Spread si Smoky, putem spune ca si genele pentru diferite variante de solzat fac parte din fondul genetic caracteristic jucatorilor de Galati.

Porumbeii cu o culoare rosie au drept principala cauza a aspectului lor fenotipic prezenta in varianta homozigota a genei recesive Recessive red. Aceasta gena determina ca productia de pigment sa fie deviata mai ales spre producerea de feomelanina (pigment de culoare rosie). Totusi, melanocitele produc si eumelanina de culoare neagra dar in cantitati mult mai mici decat la porumbeii albastru-negru. De aceea, un porumbel este cu atat mai rosu cu cat creste productia de pigment si cu cat efectul genei Recessive red este ajutat si de alte gene care cresc cantitatea de pigment rosu. Cresterea cantitatii totale de pigment este determinata de gene ca Spread sau Dirty. Efectul genei Dirty poate fi observat la unii porumbei baltati care au ciocul canit. In schimb, cresterea cantitatii e pigment rosu este data de gene cum sunt rosu-cenusiu, Indigo sau variate gene de bronz.

Astfel, multi porumbei rosu recesiv au drept culoare de fond efectul genei rosu-cenusiu (Ash-red). Efectul acestei gene poate fi observat cu usurinta la prima generatie de pui la care un parinte este rosu recesiv iar celalalt este albastru-negru.

Daca aceasta gena se asociaza cu gena Spread, atunci tipul de pigment de la nivelul dungii de la finalul cozii porumbeilor rosu-cenusiu (diferite nuante de gri) se va extinde la nivelul intregului corp rezultand diferite variante de Lavander. Totusi la un porumbel albastru-negru, efectul genei Spread reuseste sa mascheze in mare majoritate a cazurilor efectul genelor pentru pattern-ul capacelor aripilor. In schimb, la un porumbel cu o culoare de fond rosu-cenusiu poate fi observat acest pattern al capacelor aripilor, el determinand prezenta unor zone rosiatice al nivelul capacelor aripilor mai ales in cazul porumbeilor solzati si astfel rezultand un fenoptip denumit Strawberry.

Unii crescatori de porumbei rosu recesiv isi doresc ca porumbeii lor sa aiba nuante de rosu cat mai intense si, uneori, cat mai stralucitoare (vezi porumbelul prezentat in continuare). De multe ori, astfel de porumbei au o culoare de fond albastru-negru, cel mai frecvent cu diferite varietati de pattern solzat al capacelor aripilor, in asociere cu unele gene de bronz care fac ca acest pattern sa aiba variate nuante ruginii iar rosul recesiv sa fie mai stralucitor si fara gena Spread care mascheaza efectul unor astfel de gene si care determina uneori o coada cu nuante cenusii. Nuanta de rosu stralucitor a porumbelului prezentat in continuare se datoreaza asocierii uneia din varietatile de bronz exemplificate in continuare: Kite, tumbler bronze sau Toy stencil 1.

Efectul uneori nefavorabil al genei Spread asupra fenotipului unor porumbei rosu recesiv poate fi observat in fotografia de mai jos. Astfel, porumbelul prezentat in drepata fotografiei si care avea ambii parinti negri, are coada cu nuante cenusii, mult mai putin placute decat nuantele rosii ale porumbelului din stanga si care are ambii parinti rosu recesiv.

Tocmai pentru acest efect deosebit asupra fenotipului porumbeilor rosu recesiv putem spune ca genele care determina nuante ruginii ale penajului apartin si ele rezervorului genetic al rasei. Frecvent, acest fel de porumbei cu bronz la nivelul corpului au un parinte rosu recesiv, gena al carui efect mascheaza varietatile de bronz prezente la nivelul corpului (mai frecvent, prezente la nivelul capacelor aripilor).

Dintre genele care determina nuante ruginii la nivelul penajului amintim:

a) Kite si alte gene similare ca efect care contribuie la aparitia fenotipurilor cu acelasi nume, toate aceste gene fiind cele mai folositoare gene pentru obtinerea nuantelor stralucitoare ale porumbeilor rosu-recesiv;

b) genele din grupul Toy stencil care determina chenarele ruginii ale porumbeilor de mai jos. Dintre genele din grupul Toy stencil, gena Toy stencil 2 (vezi porumbelul din stanga) este mult mai rar intalnita comparativ cu gena Toy stencil 1 (vezi porumbelul din dreapta).

c) gena Indigo care, in forma ei heterozigota, nuante ruginii la nivelul capacelor aripilor si decolorarea dungii de la finalul cozii. La porumbeii rosu recesiv, Indigo poate determina aparitia unor nuante albastrui mai ales la nivelul capului si penelor supracodale sau aparitia unor nuante la nivelul intregului penaj. Aceasta gena contribuie, impreuna cu gena Spread, al obtinerea fenotipului Andalusian.

Tocmai datorita acestor gene pentru diferite varietati de ruginiu putem intalni porumbei rosu recesiv cu zone albe la nivelul capacelor aripilor. Aceasta alaturare de zone albe si rosii determina un aspect fenotipic usor ”inflorat”, de unde si denumirea acestui gen de porumbei – florii (vezi poza de mai jos din stanga). Aceasta denumire mai este folosita si la alti porumbei ce prezinta zone albe pe fond rosu asa cum sunt florii din Visinii romanesti. O alta posibila cauza a aparitiei zonelor albe la nivelul capacelor aripilor este gena White side, gena care, uneori, poate determina capace ale aripilor complet albe (vezi poza de mai jos din dreapta).

O alta modificare care determina aparitia de zone albe la un porumbel rosu recesiv este cea care determina aparitia spatelui inferior alb (”sa alba”).

Porumbeii cu o culoare galbena au drept cauza principala efectul sumat al genei Recessive red (care determina porumbeii rosu recesiv – vezi mai sus) si al genei pentru dilutia culorii. Aceasta gena codifica proteine ale matricei intracelulare cu activitate scazuta care transporta doar o parte din melanozomii ce contin pigment prin dendrite spre membrana celulara, avand ca rezultat o scadere a cantitatii de pigment incorporate de keratinocitele din jur, consecutiv scazand intensitatea culorii penajului la nivelul intregului corp. Aceasta modificare afecteaza ambele tipuri de pigment, atat cel negru (eumelanina) cat si cel rosu (feomelanina) indiferent de proportia in care ele sunt prezente la nivelul keratinocitelor si, consecutiv, la nivelul penelor.

Fiind indispensabila obtinerii porumebilor galbeni, putem spune ca si aceasta gena face parte din fondul genetic al Jucatorilor de Galati. La un porumbel albastru-negru, gena Dilute determina aparitia unor variate nuante de maroniu, porumbeii albastru-negru diluati purtand numele generic de bragagii.

La porumbeii negri (Spread), gena Dilute determina aparitia unor nuante denumite ciocolatiu.

La porumbeii cu o culoare de fond rosu-cenusiu, asocierea genei pentru dilutia culorii determina aparitia unui fenotip deosebit cu nuante de bej pe capacele aripilor si cu dungile sau solzi de culoare galbena.

In schimb, la porumbeii cu o culoare rosu-cenusiu care asociaza si gena Spread, gena Dilute determina nuante de bej inchis (Lavander diluat).

In mod similar cu actiunea genei Dilute de a produce porumbei galbeni in asociere cu gena Recessive red care determina porumbeii rosii, aceasta gena produce varietati diluate ale tuturor aspectelor fenotipice mentionate anterior in discutia despre porumbeii cu o culoare de fond rosu recesiv.

Gena Dilute poate determina si decolorarea nuantelor de ruginiu, rezultand nuante galbui similare celor intalnite la Zburatorii canepii romanesti.

In concluzie, asa cum este acceptata dilutia rosului recesiv, in mod similar ar trebuie acceptate si dilutiile vanatului si negrului sau ale altor gene din fondul genetic al rasei.

Asemanator cu consideratiile facute anterior despre rosul recesiv, unii dintre cei mai frumosi porumbei galbeni sunt cei la care exista si alte modificari ale culorii care determina nuante similare galbui ale penajului. Asa cum rosii cu parinti negri au o culoare mai mata cu usoare nuante cenusii, la fel, porumbeii galbeni cu o culoare mai putin intensa au stramosi negri sau ciocolatii. In schimb, tot ca si in cazul rosiilor, cei cu o culoare mai intensa au o culoare de fond rosu-cenusiu diluat sau albastru-negru diluat cu nuante ruginii. In acest sens, trebuie amintiti si porumbeii cu o culoare de fond maroniu-ciocolatiu (Brown).

Astfel, nu de putine ori, din imperecherea unui mascul galben recesiv cu o femela neagra obtinem femele limonii (Brown Spread) care au o nuanta mai intensa a penajului datorita asocierii genei recessive red in varianta ei heterozigota (gena mostenita de la parintele galben recesiv). Aceasta gena poate fi intalnita si la porumbeii Brown Spread care nu prezinta gena recessive red in varianta ei heterozigota, situatie in care nuantele culorii sunt mai putin intense.

Atunci cand si gena Spread nu este prezenta obtinem porumbei maroniu-ciocolatii cu variate tipuri de pattern. Deoarece, pattern-ul solzat inchis este cel mai util in obtinerea unor porumbei galbeni cu o nuanta a culorii cat mai uniforma (vezi poza de mai jos din stanga), porumbeii maroniu-ciocolatii sunt foarte rar intalniti in asociere cu pattern-ul dungat al capacelor aripilor. Asocierea genei pentru dilutia culorii la porumbei cum este cel de mai jos din dreapta determina fenotipuri similare cu cel de mai jos din stanga.

Efectul genelor din grupul grizzle sunt foarte rar observate la Jucatorii de Galati.

Prezentarea tuturor acestor varietati de baltatura sau de culoare si a rolului lor in obtinerea fenotipurilor mai des intalnite la Jucatorii de Galati a avut drept scop reamintirea apartenentei acestor trasaturi la fondul genetic al acestei rase.

Frumusetea

In secolul al XV-lea, Leon Battista Alberti, un arhitect italian, scrie urmatoarea definitie a frumusetii: “O voi defini, spunind ca frumusetea este armonia tuturor partilor intre ele, imbinate in proportie si inlantuire in acea opera in care se afla, astfel incat nimic nu poate fi adaugat sau scos sau schimbat de acolo fara a strica ansamblul”.

Deci ca sa afirmi ca un porumbel din aceasta rasa este “frumos”, el trebuie doar sa respecte descrierea din standard, imbinarea caracterelor fiind diferita de la un porumbel la altul. Expresivitatea si finetea unui porumbel este data de ochi, geana si osatura.

Vorbind despre frumusete, dl. Leonte Ovidiu, afirma: “pretentiile crescatorilor, sunt mult prea mari fata de ceea ce poate sa ofere rasa asta “ Astfel, ceea ce era de asteptat s-a produs: incrucisari pentru a multumi pretentiosii; si asta nu de ieri, de azi, ci inca din anii ’50. Au aparut astfel, osaturi “curioase” ale capului, corpului; diferite lungimi ale ciocului si forme la fel de “curioase”, desene “scrise” ; s-au cerut “ciocosi”, s-au facut ciocosi –descendenti din “listi”,mirandu-ne acum de proportiile unor exemplare,etc.
Iata ce afirma dl Nicu Mironescu: “ A fost o vreme cind s-a incercat uniformizarea repartizarii culorii pe penaj, adica, burta alba, pe capace, coada vinata. Pentru aceasta s-a recurs la imperecherea porumbelului Galatean cu alte rase de ornament ( Blueti), in acest fel, astazi rari sunt porumbeii din rasa Galateni, care se mai pot prezenta cu opt-zece ore de zbor.” .Facea aceasta remarca in anul 1977….

Rezultatul acestor pretentii fenotipice se vede din plin; unii raman uimiti cand ii lasa in libertate si vad ca nu mai au nicio legatura cu ceea ce reprezenta rasa asta acum cateva decenii.

Tot dl. Leonte afirma: “s-a obtinut capace perfect colorate- s-a dus o ora de zbor, s-a vrut burti albe- s-a mai pierdut o ora de zbor, s-a vrut coada colorata- inca o ora minus ; de joc ce sa mai vorbim…

Multi au pretentia ca acest porumbel sa arate la varsta de 1-2 ani, ca unul de 4-5 ani; asa ceva este greu sa obtii atunci cand lucrezi doar in rasa.
Exista 2 cai de a obtine asa ceva:
– una este calea” corecta”, care implica o selectie riguroasa, de mai multe generatii si cu un rezultat nu intotdeauna pe masura asteptarilor;
– a doua cale este cea “usoara” si anume hibridarea sau corcirea cu alte rase.

Astfel se obtine “bot”( ia uite-l cum vine…), berbecatura de Voiajor German, gene de abia mai vede pe la 3-4 ani, ochi bulbucati-de parca i-ar ajuta in zbor…. si asa mai departe; deci ai ce vrei, dar intrebarea este: se mai numesc acesti hibrizi Jucatori de Galati? Este de ajuns sa-i lasi liberi si te convingi singur ca nu mai au legatura cu rasa.

In concluzie, un porumbel care nu joaca este “jucator” doar cu numele, situatie des intalnita azi la multe rase de ornament/agrement din Europa. De aceea, sustinem ca Jucatorii de Galati trebuie sa ramana variati ca aspect fenotipic (culoare si baltatura), dar neaparat sa fie in stare sa joace, frumusetea lor fiind un caracter secundar, ca la orice rasa performanta. Numai asa vom evita sa ajungem, peste zeci de ani, in situatia crescatorilor altor rase de “jucatori” din Europa, in asa fel incat sa descriem rasa Jucatorilor de Galati cu expresii de genul “rasa crescuta in trecut pentru un joc deosebit de bun, actualmente existand doar exemplare crescute pentru aspectul lor exterior sau care prezinta doar un zbor indelungat, etc…”

Nu avem pretentia sa afirmam ca am spus totul despre aceasta rasa sau ca ceea ce am scris ar fi adevarul absolut despre o rasa atat de controversata, lasand loc la orice completare care se bazeaza pe argumente solide.

Noiembrie 2010
Vlad Hadarau, Adrian Nistor si Dina Mergeani
… sau invers, cum doriti

———————–

Sondaj propus ulterior:







COMPLETARI

Jucatori de Galati, rasa veche – Nicusor Talasman
(click pentru marire)

Galateni Adrian Cocu