21-02-2013 • Porumbei de agrement • 5,643 vizualizari

Stimati Columbofili,
Deoarece pe acest site am apucat deja sa postez un comentariu folosind la „nume” link-ul http://Barbeanu.sunphoto.ro, cu permisiunea dumneavoastra voi pastra in continuare aceasta „identitate”. In momentul de fata nu sunt crescator de porumbei, insa imi doresc sa devin. Deocamdata sunt in faza „de documentare”.

Demult, in copilarie, am primit de la un crescator o pereche de porumbei voiajori, dar nu am reusit sa-i pastrez decat un an. Mi-i amintesc si acum. Erau foarte frumosi. Femela se ratacise de la zboruri in crescatoria lui. Respectivul crescator nu a sechestrat-o, preferand sa-i ataseze la inelul „cu clema” un biletel cu numele si adresa lui si sa o lase libera. Totusi, in cele din urma, acea femela a facut pereche cu un mascul disponibil, stabilindu-se in crescatorie. Cand i-am cerut o pereche de porumbei, columbofilul mi i-a dat mie, insistand sa las la piciorul porumbitei mesajul cu pricina, pentru eventualitate in care aceasta va pleca la vechiul ei proprietar. Acasa la mine am tinut inchisa perechea de porumbei pana cand au crescut „un rand” de pui, dupa care i-am lasat sa zboare. Eliberati, parinti si pui, acesti porumbei obisnuiau sa il viziteze pe cel de la care ii primisem si care locuia la cativa kilometri distanta de mine. Dupa un timp s-au stabilit de tot la el sau, poate, au fost prinsi si retinuti de acesta. Poate nu a fost asa si doar imi fac pacate. Mi-amintesc insa ca imi admira puii crescuti la mine.

De atunci nu am mai incercat sa cresc porumbei, cu toate ca mi-ar fi placut foarte mult. Ideea de a „reincepe” mi-a venit de curand. In curtea casei in care am copilarit vin in fiecare an porumbei de rasa comuna, care se hranesc impreuna cu gainile. Dintre acestia am remarcat o pereche care ne viziteaza constant de vreo doi ani. Stiu ca sunt aceeasi deoarece masculul, albastru, are o pata alba pe piept/ gat care il face inconfundabil. Mai nou isi aduc cu ei si puii. Incepand cu anul acesta le-am pus hrana separat de cea a gainilor si ma gandeam sa ii adopt. Din pacate nu am acasa un adapost pentru porumbei, asa ca ar trebui sa construiesc. Totusi, daca tot urmeaza sa „ma complic”, am considerat ca ar fi mai bine sa cresc porumbei de rasa.

In localitatea mea se cresc exclusiv porumbei voiajori. Dintre multitudinea de rase despre care am aflat, cei voiajori ma atrag mai putin. Imi plac foarte mult toti porumbeii, inclusiv acestia, insa nu ma pasioneaza concursurile de zbor, motiv pentru care as opta pentru altceva. Din motive similare as exclude si rasele de „zburatori” si „jucatori/ rolleri”. Din cate imi dau seama, cresterea acestor rase e practicata de o casta aparte de columbofili, dedicati si experimentati, dintre care cei mai multi au avut sansa de a invata sau fura aceasta arta de la mentori columbofili care s-au perpetuat in localitatea lor timp de generatii. Din pacate la noi in zona nu exista o astfel de traditie. In aceste conditii, cel putin ca incepator, mi-ar fi destul de greu sa asimilez metodele de antrenare a acestor rase, care mi se par a tine de o cultura aparte, destul de complicata si la care nu ma pricep. Pentru toate aceste motive consider ca ar fi nepotrivit sa adopt o rasa cu astfel de aptitudini, pe care sa o chinui in voliera. Astfel, ca interese inclin spre categoriile: „Rase cu talie mare” si „Porumbei de expozitie”.

De asemenea, sunt atras de rasele romanesti de porumbei, interesul meu pentru ele fiind cu atat mai mare cu cat foarte multe dintre cele care ne-au mai ramas sunt rase rare, amenintate cu disparitia. Poate exagerez, insa eu consider atat rasele domestice de animale cat si soiurile vegetale romanesti ca fiind parte a patrimoniului identitar autohton care, chiar daca apartin culturii materiale, in speta „agri-culturii”, pot fi privite si evaluate la paritate cu creatiile culturale din alte domenii.

Revenind insa la porumbei, din tot ce am citit pe Internet pana acum, cel mai in asemtimentul meu este apelul succint gasit aici (http://www.porumbei.ro/rase-romanesti-de-porumbei-catalog/) pe acest site: „Daca n-ai mai crescut porumbei pana acum si vrei sa incepi, da o mana de ajutor raselor romanesti de porumbei.” Corespund profilului, ma regasesc in el, simt ca mi se adreseaza si, citind-ul, mi-a venit sa raspund: „Da! Vreau! Cum fac?”

Pentru inceput as vrea sa imi focalizez atentia asupra raselor grele. Cred ca mi-au ramas la suflet din copilarie cand am citit carticica „Cresterea porumbeilor pentru carne” a lui Ioan Vancea si Feliciu Bonatiu (Editura Ceres, Bucuresti, 1986). Din aceasta carte am aflat in premiera ca mai exista si alfel de porumbei decat voiajorii (numiti la noi „postasi”) sau cei de rasa comuna (carora la noi li se spune „prosti”).

In aceasta brosura, la rase romanesti sunt prezentate: Porumbelul Motat de Ploiesti, Porumbelul Mare de Calafat si Porumbelul Urias de Salonta. Dintre ele, am suspiciunea ca in viitorul apropiat Uriasul de Salonta va tinde sa fie omologat de catre crescatorii din Ungaria care, din ce vad pe Internet, mi-au parut destul de interesati de rasa si cred ca in prezent detin efective mai mari si mai frumoase decat se gasesc acum in Romania. De aceea nu as vrea sa ma apuc sa cresc/ salvez/ promovez o rasa rara romaneasca si sa ma trezesc peste cativa ani ca este de fapt „maghiara”.

Tot pe Internet am gasit fotocopiata cartea „Rasele de porumbei din Romania” a lui Feliciu Bonatiu. Din pacate inca nu am citit-o, insa in aceasta carte, la „Rase cu talie mare”, in afara de cele trei mentionate anterior, am vazut ca este inclus si Voltatul rustic dobrogean (desi nu stiu de ce aceasta clasificare).

Daca tot o sa ma apuc sa cresc porumbei, as dori sa incerc salvarea uneia sau, daca voi putea, a cat mai multora din rasele mai sus mentionate.

Este foarte posibil ca unele dintre ele sa nu mai existe. Cu multa dedicatie poate ca ar mai putea fi recuperate de prin gospodarii sau de pe la vechi crescatori neafiliati unei asociatii, exemplare din rasele care nu mai apar demult in expozitii.

Aceasta prezentare fiind facuta, va rog frumos sa imi spuneti opiniile si sfaturile dumneavoastra referitor la interesele mele. Sunt convins ca printre cititorii acestui site se gasesc unii cu preocupari similare. Poate sunt si crescatori care incearca deja sa salveze si sa promoveze aceste rase. As vrea sa ii cunosc si, cu amabilitatea domniilor lor, sa invat din experienta pe care au acumulat-o.

Va multumesc anticipat!

Am atasat la topic poze cu Porumbelul Mare de Calafat.
Poze trimise de Barboianu Ionut