Salvarea raselor romanesti. Partea a 3-a. Porumbei cu talie mare

Stimati Columbofili,
Deoarece pe acest site am apucat deja sa postez un comentariu folosind la „nume” link-ul http://Barbeanu.sunphoto.ro, cu permisiunea dumneavoastra voi pastra in continuare aceasta „identitate”. In momentul de fata nu sunt crescator de porumbei, insa imi doresc sa devin. Deocamdata sunt in faza „de documentare”.

Demult, in copilarie, am primit de la un crescator o pereche de porumbei voiajori, dar nu am reusit sa-i pastrez decat un an. Mi-i amintesc si acum. Erau foarte frumosi. Femela se ratacise de la zboruri in crescatoria lui. Respectivul crescator nu a sechestrat-o, preferand sa-i ataseze la inelul „cu clema” un biletel cu numele si adresa lui si sa o lase libera. Totusi, in cele din urma, acea femela a facut pereche cu un mascul disponibil, stabilindu-se in crescatorie. Cand i-am cerut o pereche de porumbei, columbofilul mi i-a dat mie, insistand sa las la piciorul porumbitei mesajul cu pricina, pentru eventualitate in care aceasta va pleca la vechiul ei proprietar. Acasa la mine am tinut inchisa perechea de porumbei pana cand au crescut „un rand” de pui, dupa care i-am lasat sa zboare. Eliberati, parinti si pui, acesti porumbei obisnuiau sa il viziteze pe cel de la care ii primisem si care locuia la cativa kilometri distanta de mine. Dupa un timp s-au stabilit de tot la el sau, poate, au fost prinsi si retinuti de acesta. Poate nu a fost asa si doar imi fac pacate. Mi-amintesc insa ca imi admira puii crescuti la mine.

De atunci nu am mai incercat sa cresc porumbei, cu toate ca mi-ar fi placut foarte mult. Ideea de a „reincepe” mi-a venit de curand. In curtea casei in care am copilarit vin in fiecare an porumbei de rasa comuna, care se hranesc impreuna cu gainile. Dintre acestia am remarcat o pereche care ne viziteaza constant de vreo doi ani. Stiu ca sunt aceeasi deoarece masculul, albastru, are o pata alba pe piept/ gat care il face inconfundabil. Mai nou isi aduc cu ei si puii. Incepand cu anul acesta le-am pus hrana separat de cea a gainilor si ma gandeam sa ii adopt. Din pacate nu am acasa un adapost pentru porumbei, asa ca ar trebui sa construiesc. Totusi, daca tot urmeaza sa „ma complic”, am considerat ca ar fi mai bine sa cresc porumbei de rasa.

In localitatea mea se cresc exclusiv porumbei voiajori. Dintre multitudinea de rase despre care am aflat, cei voiajori ma atrag mai putin. Imi plac foarte mult toti porumbeii, inclusiv acestia, insa nu ma pasioneaza concursurile de zbor, motiv pentru care as opta pentru altceva. Din motive similare as exclude si rasele de „zburatori” si „jucatori/ rolleri”. Din cate imi dau seama, cresterea acestor rase e practicata de o casta aparte de columbofili, dedicati si experimentati, dintre care cei mai multi au avut sansa de a invata sau fura aceasta arta de la mentori columbofili care s-au perpetuat in localitatea lor timp de generatii. Din pacate la noi in zona nu exista o astfel de traditie. In aceste conditii, cel putin ca incepator, mi-ar fi destul de greu sa asimilez metodele de antrenare a acestor rase, care mi se par a tine de o cultura aparte, destul de complicata si la care nu ma pricep. Pentru toate aceste motive consider ca ar fi nepotrivit sa adopt o rasa cu astfel de aptitudini, pe care sa o chinui in voliera. Astfel, ca interese inclin spre categoriile: „Rase cu talie mare” si „Porumbei de expozitie”.

De asemenea, sunt atras de rasele romanesti de porumbei, interesul meu pentru ele fiind cu atat mai mare cu cat foarte multe dintre cele care ne-au mai ramas sunt rase rare, amenintate cu disparitia. Poate exagerez, insa eu consider atat rasele domestice de animale cat si soiurile vegetale romanesti ca fiind parte a patrimoniului identitar autohton care, chiar daca apartin culturii materiale, in speta „agri-culturii”, pot fi privite si evaluate la paritate cu creatiile culturale din alte domenii.

Revenind insa la porumbei, din tot ce am citit pe Internet pana acum, cel mai in asemtimentul meu este apelul succint gasit aici (http://www.porumbei.ro/rase-romanesti-de-porumbei-catalog/) pe acest site: „Daca n-ai mai crescut porumbei pana acum si vrei sa incepi, da o mana de ajutor raselor romanesti de porumbei.” Corespund profilului, ma regasesc in el, simt ca mi se adreseaza si, citind-ul, mi-a venit sa raspund: „Da! Vreau! Cum fac?”

Pentru inceput as vrea sa imi focalizez atentia asupra raselor grele. Cred ca mi-au ramas la suflet din copilarie cand am citit carticica „Cresterea porumbeilor pentru carne” a lui Ioan Vancea si Feliciu Bonatiu (Editura Ceres, Bucuresti, 1986). Din aceasta carte am aflat in premiera ca mai exista si alfel de porumbei decat voiajorii (numiti la noi „postasi”) sau cei de rasa comuna (carora la noi li se spune „prosti”).

In aceasta brosura, la rase romanesti sunt prezentate: Porumbelul Motat de Ploiesti, Porumbelul Mare de Calafat si Porumbelul Urias de Salonta. Dintre ele, am suspiciunea ca in viitorul apropiat Uriasul de Salonta va tinde sa fie omologat de catre crescatorii din Ungaria care, din ce vad pe Internet, mi-au parut destul de interesati de rasa si cred ca in prezent detin efective mai mari si mai frumoase decat se gasesc acum in Romania. De aceea nu as vrea sa ma apuc sa cresc/ salvez/ promovez o rasa rara romaneasca si sa ma trezesc peste cativa ani ca este de fapt „maghiara”.

Tot pe Internet am gasit fotocopiata cartea „Rasele de porumbei din Romania” a lui Feliciu Bonatiu. Din pacate inca nu am citit-o, insa in aceasta carte, la „Rase cu talie mare”, in afara de cele trei mentionate anterior, am vazut ca este inclus si Voltatul rustic dobrogean (desi nu stiu de ce aceasta clasificare).

Daca tot o sa ma apuc sa cresc porumbei, as dori sa incerc salvarea uneia sau, daca voi putea, a cat mai multora din rasele mai sus mentionate.

Este foarte posibil ca unele dintre ele sa nu mai existe. Cu multa dedicatie poate ca ar mai putea fi recuperate de prin gospodarii sau de pe la vechi crescatori neafiliati unei asociatii, exemplare din rasele care nu mai apar demult in expozitii.

Aceasta prezentare fiind facuta, va rog frumos sa imi spuneti opiniile si sfaturile dumneavoastra referitor la interesele mele. Sunt convins ca printre cititorii acestui site se gasesc unii cu preocupari similare. Poate sunt si crescatori care incearca deja sa salveze si sa promoveze aceste rase. As vrea sa ii cunosc si, cu amabilitatea domniilor lor, sa invat din experienta pe care au acumulat-o.

Va multumesc anticipat!

Am atasat la topic poze cu Porumbelul Mare de Calafat.
Poze trimise de Barboianu Ionut

61 comentarii la “Salvarea raselor romanesti. Partea a 3-a. Porumbei cu talie mare”

  1. Mult succes si, asa cum ti-am promis te voi ajuta cu tot ce pot.
    Oamenii care doresc sa puna umarul la salvarea si promovarea raselor romanesti trebuie ajutati si sustinuti.

  2. Orice rasa ai creste daca doresti sa o faci pentru perpetuarea rasei este greu, diferenta o face pasiunea. Este foarte bine ca stii ce vrei de la inceput asta face totul mai usor. Felicitari pentru decizia luata.

  3. Ti-as sugera o rasa formata in judetul Bihor, este vorba de Carunculatul de Oradea, am crescut aceasta rasa de porumbei pentru cativa ani, mai precis din 2003 si pana in 2011 cand m0am apucat de voiajori. Particip la concursurile cu porumbeii voiajori din anul 2012. Carunculatul de Oradea face parte din rasele carunculate (dragon, berber, carier englez, voiajor german de frumusete si alele). Este o rasa de porumbei care poate fi imbunatatita.
    http://www.columbofil.com/carunculat-de-oradea-standard-rasa/
    http://www.columbofil.com/voiajor-german-de-frumusete/

  4. Am si eu un cocos Urias de Salonta. L-am primit cadou. Este superb; a fost prins in incinta unei universitati. Era foarte bolnav si a trebuit sa ii fac un tratament care continea slanina si usturoi, asa cum mi-a fost recomandat de catre un crescator de tippleri. Dupa o saptamana si-a revenit. Nu are pereche…pana acum nu am fost dispus sa dau 50 de roni pe o femela (asa am vazut ca merg la ei preturile), dar o sa ii caut una neaparat bimotata in aceasta primavara. Porumbelul meu este albastru cu alb si are un singur mot! Am inteles ca sunt omolagati atat cei cu un mot, cat si cei bimotati…

  5. o idee excelenta. Poate vei reusi ceva. Am luat din judetul Olt 2 porumbei mari la corp, oamenii acolo le spun GAINARI. Seamana putin cu Kingii dar sunt mai lungi.

  6. Citat :”….ma trezesc ca este rasa maghiara…”
    Uriasul de Salonta poarta numele orasului Salonta
    care este in Romania.
    http://www.szalontaioriasgalamb.hupont.hu/5/szalontai-orias-galambjaim
    Pe site-ul lor se face referire la carti aparute in Ro
    la un timbru cu ei in Ro.etc.Daca va fi omologat de
    comunitatea maghiara va fi omologat,politic corect,
    ca rasa romana asa cum comunitatea germana a omologat
    Pestritii de Timisoara(si alte rase) tot politic corect ,ca
    rasa romana.
    http://www.sv-temeschburger-schecken.eu
    Nu cred ca se poate reprosa acestor comunitati ca se ocupa
    de porumbeii lor.

    Iti doresc succes in salvarea si cresterea raselor mari ,este
    o idee foarte buna mai ales ca rasele rustice au fost uitate
    intradevar in ultimile decenii.

  7. mult succes in ceea ce v-ati propus si va rog frumos daca sunteti de acord sa-mi trimiteti si mie un mail cu cartea fotocopiata „Rasele de porumbei din Romania” a lui Feliciu Bonatiu. v-as fi foarte recunoscator. multumesc anticipat.
    mailul meu este: toni_radu2008@yahoo.com

  8. frumose planuri sper sa ajungi un mare crescator eu ţi-aş recomanda sa incepi numi cu o rasa ca sa eviti corcirile apoi daca vei dori sa achiziţionezi alte rase.uriasul de salonta este rasa romaneasca aici in oradea am observat prin targuri destul de multi

  9. Cred ca cel mai util ar fi sa ii oferiti niste adrese de crescatori pentru aceste rase, ar fi un bun inceput. As scrie eu dar nu cunosc, fiind voiajorist.

  10. @columbofil.com (comentariul 5)

    Îmi place şi Carunculatul de Oradea. De altfel îmi plac multe alte rase. Spre exemplu, Castaniul de Craiova mi se pare una dintre cele mai decorative rase nu doar din România, ci chiar din lume. După ce aflu mai multe, voi vedea până la urmă ce aleg. Momentan înclin spre rasele româneşti „neglijate” în prezent.

  11. @radu (comentariul 7)

    Şi la noi (sud-vestul Transilvaniei) era o varietate rustică de porumbei găină cărora li se spunea tot “găinari”. Din păcate în zona mea nu ştiu să se mai crească. Între timp se pare că a fost standardizată de sârbi. Am citit şi pe acest site un articol pe tema asta: http://www.porumbei.ro/patrimoniu/#more-17677

    http://golubluks.tripod.com/id50.html

    Ar fi interesant de aflat dacă în judeţul Olt rasa se creşte spontan… de multă vreme, sau este vorba despre exemplare aduse acolo din Banat sau chiar din Serbia ori Ungaria. Poate e vreun ecotip oltenesc al Porumbelului Găină Rustic…
    Aş fi curios să aflu mai multe despre aceşti găinari. Şi mie îmi plac.

    Pe această temă, în afară de cei sârbeşti (Banatski Pilicasti Golub/ Banat Chicken Pigeon), am mai auzit să existe:
    Magyar csirkegalamb – porumbel găină maghiar,

    http://www.magyarcsirkegalamb.info/

    Utility Maltese – porumbel găină american (nu îl găsesc pe Internet),

    Magyar Autosex Tyúkgalamb – porumbel găină autosex maghiar

    http://www.korosokvolgye.hu/index.php?page=esemeny&id=785

  12. @felix d`alsace (comentariul 8)

    Şi Copoiul Ardelenesc/ Transylvanian Hound/ Chien courant de Transylvanie/ Erdélyi Kopó – în toate limbile face prin numele său referire la un teritoriu care este în România. Cu toate acestea la ţara de origine apare înregistrată Ungaria:

    http://www.dogsunit.com/index.php?option=com_content&view=article&id=2425:transylvanian-hound&catid=363

    http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_dog_breeds

    Altfel mă bucură iniţiativa maghiară, asta cu atât mai mult cu cât alternativa ar putea fi extincţia rasei. Chiar şi înregistrată ca rasă străină e mai bine să existe decât să dispară. Sunt convins că ungurii vor face o treabă bună şi, dacă sunt interesaţi de Uriaşul de Salonta, probabil că rasa va fi salvată. Ăsta e unul din motivele pentru care, dintre toate rasele mari de porumbei cu origine românească, sunt mai puţin interesat de aceasta, cu toate că e frumos şi ca porumbel de expoziţie.

    Şi eu sper în corectitudinea politică a columbofililor (şi nu numai) de oriunde ar fi ei. Vă mulţumesc!

  13. Daca poti aborda mai multe rase, parerea mea ar fi sa iei si una care zboara. Cand spui porumbel, spui zbor, fara zbor ratezi cam 90% din placerea columbofiliei.

  14. @porumbei.ro (comentariul 17)

    Tot pe acest site am găsit (http://www.porumbei.ro/salvarea-raselor-de-agrement-si-ornament/) o informaţie interesantă despre un grup de tineri din Franţa (printre care şi Nicolas Girard şi Magnee Gautier) care încearcă să recupereze aptitudinile de zbor ale unor rase degenerate de porumbei.

    Încă nu am căutat site-urile şi forumul francezilor. Însă mi se pare o idee bună şi pt. rasele româneşti „foste de zbor”. Dacă aş putea sta toată ziua lângă volieră şi m-aş pricepe puţin la pregătirea pt. zbor, (cred că) mi-ar place să mă ocup cu aşa ceva şi mai cred că mi-ar da satisfacţie. Din păcate antrenamentul specific mă depăşeşte, aşa că pt. început m-aş concentra asupra raselor grele. Oricum foarte multe rase nu cred că voi putea ţine. Mă gândesc pt. început la 1-2.

  15. @manu (comentariul 11)

    Mă bucur să aud că în târgurile orădene sunt mulţi porumbei Uriaşi de Salonta! Eu am început de curând „documentarea”. Deocamdată doar pe Internet… o să caut şi cărţi dacă se găsesc şi, când se mai încălzeşte voi merge şi „pe teren”. Mulţumesc!

  16. Dar nici nu trebuie sa te gandesti asa departe la antrenamente, etc. Pur si simplu sa ii cresti e suficient, o rasa fosta zburatoare nu are nevoie decat de libertate intr-o prima faza.

  17. @manu si @ Barbeanu.sunphoto.ro :
    Imi aduc aminte ca am fost de vreo doua ori la Targul Anual din toamna care se organizeaza la Oradea. Impresionant!, zeci ( daca nu sute) de expozanti-vanzatori, mii de pasari, porumbei, gaini, rate, papagali, iepuri; dureaza cam. 2-3 ore doar ca sa treci in revista tot ce se vinde, fara sa stai si sa intrebi una-alta. MERITA !

  18. va salut,
    rase romanesti sunt destule de zbor au ramas doar numele ca putine mai zboara ,
    Ce parere aveti de orbeteni – cafenii- bujori- visinii -dungati, sunt destul de frumoase si cresc puii destul de bine .

  19. de unde sunteti ? daca aveti drum p la bucuresti va donez cu placere o pereche de pui din oricare din rasele pe care le detin.

  20. In cartea fotocopiata pe care nu ati citit-o inca, spune totul despre antrenarea porumbeilor de zbor si/sau joc. De fapt cartea in sine nu este doar o colectie de standarde, ci un ghid COMPLET pentru cresterea, inmultirea si antrenarea (acolo unde este cazul) raselor romanesti.

    Timpul afectat citirii cartii va va rasplati imens.

    Off topic: ieri (joi) am fost in piata si am vazut acolo o pereche de Zburatori Argintii de Bucuresti. Nu realizezi cat de frumoasa e rasa asta pana nu ii vezi in carne si oase (si pene, desigur). Pozele sunt utile dar nu suficiente. Ar fi pacat sa-i lasam sa se stinga inchisi sau sa se degenereze in voliere inchise fara sa incercam sa-i redam zborului. Inteleg ca nu au fost creati pentru performanta dar crescatorii actuali (in special persoanele in varsta) nu au nici o scuza daca exemplarelor lor le lipseste “zborul de baza” – macar cateva minute de zbor, sa stim ca e vorba de porumbei si nu de canari sau perusi.

  21. @porumbei.ro (comentariul 21 & 17)

    Într-o primă fază probabil că după ce achiziţionez porumbei de rasă voi fi foarte stresat să nu îi pierd, aşa că îi voi creşte închişi. După ce îi mai înmulţesc, pe puii lor îi voi lăsa liberi dacă rasa are aptitudini de zbor.

    Dintre rasele pe care le-am adus aici în discuţie nu cunosc situaţia Voltatului Dobrogean. Cred că zboară şi el, pt. că am impresia că românii nu au prea crescut rase nezburătoare decât în ultima perioadă. Chiar şi porumbeii „găinari” zburau mai greu, însă am văzut poze cu astfel de porumbei pe acoperişul unei case.

    Porumbelul Moţat de Ploieşti am citit că e rasă câmpenească şi că este un bun zburător, indicat pentru creşterea extensivă, în libertate.

    Marele de Calafat şi Uriaşul de Salonta sunt destul de mari şi ar putea avea probleme la zbor.

    Probabil cei care cresc aceste rase ne vor putea da detalii.

    O altă rasă zburătoare pe care aş putea-o procura ar fi voiajorul. Crescătorii de la noi pe care îi cunosc mi-au recomandat să iau câteva perechi de porumbei comuni, pentru că sunt părinţi excepţionali, şi să pun sub ei ouă de voiajor, astfel încât puii să se obişnuiască din start la mine acasă. Aş putea să primesc astfel de ouă de la porumbei destul de buni cred, care au participat la zboruri. Deocamdată, din motivele expuse în articol, aş vrea să aflu mai multe despre alte rase.

  22. @titel (comentariul 23)

    Îmi plac şi aceste rase. De altfel, am spus că îmi plac şi cei de rasă comună. De fapt de la ei plecasem cu ideea de a creşte porumbei. Din păcate dintre rasele menţionate de dumneavoastră nu am văzut exemplare decât în poze. Pe Orbeţeni îi recunosc uşor. Pe cei cu diferenţe mici de culoare îi deosebesc mai greu. Vişinii şi Dungaţii sunt de asemenea frumoşi. Pe Dungaţi îi cam confund cu Vărgaţii, iar pe Vişini cu Roşii de Târgovişte.
    Dacă aş vedea „pe viu” şi m-aş obişnui puţin cu ei cred că nu aş mai avea problema asta.

    Chestiunea creşterii puilor la rasele româneşti nici nu am luat-o în calcul. Ar fi de asemenea un subiect interesant de discuţie. La cei de rasă comună şi la voiajori nu am auzit să fie probleme cu aşa ceva.

  23. @titel-muntenia (comentariul 24)

    Sunt din judeţul Hunedoara. Momentan îmi e mai greu să ajung la Bucureşti. Aveţi porumbei foarte frumoşi. Vă mulţumesc foarte mult pentru sprijin! Dacă încep să mă documentez asupra fiecărei rase probabil că aş vrea din fiecare. Trebuie să mă mai documentez şi apoi să fac cât de cât o selecţie. M-ar interesa dacă aceste rase se pot creşte împreună cu o rasă de talie mare. Apoi, cam câte rase e recomandabil să fie crescute împreună într-o volieră. Eu mă gândeam ca la început să mă hotărăsc pentru una sau două rase asemănătoare şi, funcţie de ce rasă aleg, să văd ce fel de adăpost le voi construi, pentru că deocamdată încă nu am un adăpost pentru porumbei.

  24. @funlw65 (comentariul 25)

    Mulţumesc! Încă nu am dat jos cartea de pe net. Voi încerca să mi-o procur în format fizic, iar dacă nu o găsesc probabil că o citesc aşa fotocopiată. Mă gândeam să încep să citesc tot ce găsesc de Peterfi şi Bonaţiu.

    @off topic: Vă cred că sunt frumoşi! La noi (jud. Hunedoara) însă nu ştiu să aprecieze cineva rasele acestea. Toţi sunt obsedaţi de voiajori. Voi încerca să văd şi eu „pe viu” cât mai multe rase. Cel mai probabil îi voi găsi în expoziţii. Sunt de acord cu dumneavoastră: cred că zburătorii trebuie lăsaţi să zboare iar jucătorii să joace!

  25. E bine ca nu te-ai decis sa cresti jucatori, pentru ca acei crescatori care vor sa para ca facand parte dintr-o “casta aparte”, sunt niste oameni dificili si dezagreabili, judecand dupa disputele interminabile pe care le provoaca si le sustin cu obstinatie pana cand li se inchide gura. Iti doresc succes si te avertizez ca nu toate sfaturile pe care le primesti de la alti crescatori sunt utile.

  26. @ Barbeanu. sunfoto

    Nu stiu care este situatia reala in Ro dar observand acest
    site de ani de zile am impresia ca se cresc numai voiajori
    si (mai rar) jucatori.Toti vor” performanta” ca sa para
    ei(crescatorii)sportivi.
    Despre rasa rustice din Ro nu se stie nimic( pe net)
    nu stiu daca mai exista sau nu dar faptul ca nu se gaseste
    nici un articol si nici o poza, arata ca sunt pe disparitie
    si ca nimeni nu se intereseaza de ei desi ei sunt relictele
    unei colombiculturi traditionale.
    Daca vrei sa faci intradevar un bine cauta daca mai sunt
    undeva,la cineva ….?
    Pentru un incepator sunt foarte potrivita aceste rase
    se obisnuiesc usor ,oriunde,nu pleaca si sunt robuste.
    Cu ajutorul lor pot obisnui usor alte rase,mai tarziu.
    In alte tari,unde “voiajorismul “este deja in declin, se
    ocupa multi de refacerea raselor vechi.In Franta si
    Italia exista o paleta mare de rase grele cu traditie.
    Si in Spania,Germania,Polonia sunt cateva,
    numai in Ro parca se jeneaza lumea de ele…(.?)

  27. Prin anii ’80 ii vedeam deseori pe case sau in voliere, erau mari si lungi in aripi – ai fi zis ca sunt un fel de voiajori. Aveau un zbor in forta si erau activi ca oricare porumbel energic.

    Nu stiu cum se numeau dar erau infinit mai frumosi ca “mingile obscene” din ziua de azi. S-a stricat lumea rau de tot!

    Mai trec uneori pe langa proprietatea unde erau crescuti dar nu mai este nimic acolo de zeci de ani. Cand nu au mai fost acei uriasi, au dominat o vreme gutanii, apoi nimic. Evident ca au fost crescuti pentru carne si probabil ca au disparut impreuna cu persoana care-i prefera. O vreme, prin piete mai gaseai metisi care demonstrau existenta unui urias in zestrea lor genetica dar au disparut si acestia. De ce? Nu as putea sa zic dar multi ii tratau cu dispret, nu vedea nimeni partea de “agrement” din ei. Oricum, au fost vremuri cand acestia zburau bine la liber si supravietuiau atacurilor de uliu prin numar si vitalitate. Mai suntem cativa care ne aducem aminte de ei, insa… Adios!

  28. Este foarte realist ceea ce spune Felix d’alsace mai sus : muuulti voiajori, putini jucatori si foarte rar alte rase.
    Exact acesta este si sentimentul meu (dupa citirea si frecventarea : acestui site, altfel foarte interesant, repet). Cum eu sunt insa plecat din Ro de 10 ani, poate ca -si SPER sa- ma insel …

  29. Asa cum am promis, astazi 23.02 m-am deplasat la Calafat la singurul crescator al porumbelului Mare de Calafat punandu-l in legatura pe initiatorul topicului cu acesta.
    Te sfatuiesc sa-ti construiesti voliera cat ma repede si sa-ti faci urgent drum la Calafat pentru a primi 1-2 perechi de la acest crescator dornic sa ajute incepatorii si viitorii colaboratori.
    Voi trimite pe mail administratorului cateva instantanee cu porumbelul Mare de Calafat, o rasa romaneasca pe cale de disparitie.

  30. @Ionel (comentariul 30)

    Mulţumesc! Da… Ca în toate „lumile”, şi în „lumea columbofililor” sunt oameni de toate categoriile şi calităţile. Din fericire se găsesc destui crescători extraordinari, extrem de bine documentaţi şi foarte avizaţi în ceea ce spun şi fac. Deşi sunt preocupat de porumbei de foarte puţină vreme, am întâlnit Oameni absolut remarcabili, care mi-au stârnit/ câştigat admiraţia. Asupra acestora încerc să fiu atent, poate-poate se va prinde ceva bun şi de mine… :)

  31. @felix d`alsace (comentariul 31)

    Da, bună observaţie! Faptul că aceste rase nu sunt aduse în discuţie pe forumuri, denotă un interes general scăzut pentru ele. Nu ştiu, dar bănuiesc că sunt la fel de absente sau măcar rare şi în expoziţii.
    Cât despre binele de care spuneaţi, asta vreau să fac acum. Sper să îmi reuşească ceva cât de cât. Pe măsură ce voi progresa, voi încerca să îmi popularizez activitatea, în speranţa că mai sunt şi alţi potenţiali amatori care poate că încă nu s-au gândit la rasele rustice… poate (şi) tocmai pentru că nu sunt promovate pe net…
    Nu ştiu dacă este vorba de jenă. Poate doar au fost subapreciate din alte motive, s-au rărit, au ieşit din modă, etc… Nu prea înţeleg de ce, de vreme ce deja există în România un „public” pentru rasele mari străine. Personal nu văd cu nimic mai prejos Uriaşul de Salonta (spre ex., care e foarte decorativ) decât Carneau-ul sau Mondenul Francez, ori chiar decât Uriaşul Maghiar, Strasser sau King-ul de expoziţie. Ţine de gusturi, însă la fel de decorativ e şi Moţatul de Ploieşti. Mie îmi place foarte mult cum arată şi Marele de Calafat, însă e drept că ţine şi de gusturi..
    Cât priveşte celelalte rase româneşti, care nici ele nu au o situaţie roză, cred că îmi plac toate. Fiecare are farmecul ei, iar dacă mai e şi prezentată cu pasiune de vreun crescător aşa cum am găsit aici:

    http://www.porumbei.ro/crescatori-si-porumbari-fragmente-din-istoria-rasei-rosu-de-targoviste/

    şi aici:

    http://ciungclasicrasavechedeploiesti.sunphoto.ro/COMANOV_RODION_DUMITRU-DADU

    atunci ajung să te captiveze.

    Deşi nu sunt nici măcar novice în columbicultură, de la o primă privire m-a frapat frumuseţea Castaniului de Craiova. Şi asta nu doar pe mine ci încă pe câteva persoane la fel de puţin cunoscătoare. Cred că oricând e comparabil cu Voltaţii sau cu alte rase decorative.

    Apoi, în urma mesajelelor domnului Titel, după ce am văzut pozele cu porumbeii pe care îi creşte, am realizat cât de frumoşi sunt Zburătorii Vărgaţi. Dacă aş vedea „pe viu” toate rasele româneşti sunt sigur că mi-ar fi imposibil să aleg una.

    De aceea cred că-mi voi impune să mă concentrez asupra raselor autohtone de talie mare, iar dintre acestea cu precădere asupra celor mai ameninţate.

    Vă rog, dacă (îmi) puteţi furniza orice detaiu referitor la acestea (Porumbelul Voltat/ Rotat/ Curcan Dobrogean, Porumbelul Moţat de Ploieşti, Porumbelul Mare de Calafat şi Porumbelul Urias de Salonta), nu ezitaţi să o faceţi! Pt. că într-adevăr, cel puţin pe net, lipsesc din articole şi imagini.

    Vă mulţumesc!

  32. @ funlw65 (comentariul 32)

    Foarte frumoasă descrierea uriaşilor autohtoni de altădată şi foarte plastică diagnoza porumbeilor de show contemporani :)

    Îmi pare rău că nu am avut ocazia să văd zburând aceşti vechi porumbei frumoşi!

    Nu ştiu dacă dezinteresul pentru rasele româneşti mari a fost determinată de lipsa de interes pentru consumul cărnii de porumbel. În momentul de faţă cred că sunt rar crescătorii de utilitari care îi cresc pentru producţia de carne. Aceştia probabil optează pentru rasele foarte productive. Mai cred că majoritatea celor care cresc Romani, Mondeni, sau diverse rase de porumbei găină, o fac tot pentru agrement. Poate pur şi simplu au ajuns greu de găsit, ca majoritatea raselor româneşti mai vechi…

    Sper totuşi să nu le fi dat acestor rase o întâlnire „a-Dios”, ci mai degrabă una „hasta luego”…

  33. @ Radu d’Auvergne (comentariul 33)

    Aşa cred şi eu. Însă aceste „alte rase”, şi mă refer aici mai ales la cele autohtone (cărora le pot spune chiar „de patrimoniu”), pot avea publicul lor, chiar dacă unul de nişă.
    Mi-a plăcut iniţiativa crescătorilor din Cluj (adrian_cocu) care, pe lângă rasa favorită, au adoptat şi o rasă rară locală:
    http://www.porumbei.ro/salvarea-raselor-de-agrement-si-ornament/
    Cred că e o idee foarte bună. Am întâlnit-o şi la alţi crescători (Barboianu Ionut). Aşa că speranţe pentru rasele româneşti ar ma fi.

  34. @Barboianu Ionut (comentariul 34)

    Vă mulţumesc, Domnule, pentru sprijin!

    Magnific Marele de Calafat!!! Sunt impresionat de frumuseţea acestei rase! Nu îmi închipuiam că poate să arate aşa de bine. Mie mi-a plăcut rasa doar după descrierea din standard. Mă bucur că aţi adus pe Internet poze actuale cu Marele Calafetean!

    Încă o dată mulţumiri!!!

  35. @ Barboianu Ionut : Multumim, intr-adevar!!
    SUPERB acest Mare Calafat !!! Ai zice un urias Maghiar fara mot. Foarte frumosi ! Nu am mai vazut ! Oare doar acel domn creste rasa asta ? Are multi? Poate vinde din ei ?Ar fi frumos sa putem salva o rasa ATAT de FRUMOASA, daca chiar este pe cale de disparitie !!
    @Barbeanu.sunphoto.ro: Spuneati mai sus “…nu văd cu nimic mai prejos Uriaşul de Salonta decât Carneau-ul sau Mondenul Francez, ori Uriaşul Maghiar, Strasser sau King-ul ” = NIMIC mai ADEVARAT !!! Dar eu m-am apucat de Strasseri si Uriasi negasind rase romanesti mai masive, nici in tara (fara sa caut mult timp) si -cu atat mai putin – in strainatate.

  36. Domnul de la Calafat mai are un colaborator local care are pasari tot de la dansul.
    A fost foarte bucuros cand i-am spus ca sunt columbofili dispusi sa ajute la salvarea acestei rase si chiar isi doreste sa “imprastie” aceasta rasa, singura conditie ar fi ca doritorii sa nu-i abandoneze dupa o perioada de timp.
    Acest crescator are si scheme de ameliorare pentru a nu se ajunge intr-un impas.
    Parerea mea este ca nu e tocmai simplu sa revigorezi o rasa. Trebuie muuuuulta munca si trebuie sa fi cu adevarat pasionat.

  37. sal
    si ieu cresc rase de porumbei de carne (MARI) dar sunt rase straine m-ar interesa si pe mine rasele mari de porumbei romanesti dar de unde sa le iau?

  38. @Radu d’Auvergne (comentariul 42)

    Ceea ce spuneam mai sus se referă strict la rasele mari româneşti pentru că doar acestea fac subiectul prezentului topic. Cred însă că remarca s-ar putea generaliza. Astfel, exceptând rasele cu aptitudini pentru performanţe extreme, cum sunt voiajorii şi unii zburători sau jucători mai performanţi, ori rasele decorative cu mutaţii şi deviaţii „obscene” de la tipicul porumbelului comun (vb. d-lui funlw65), pentru toate celelalte categorii cred că avem rase comparabile. Dacă nu sunt suficient de populare în momentul de faţă, probabil e pentru că nu sunt destul promovate. Cred că ar trebui mai des readuse în dicuţie, măcar pe Internet!

  39. @Barboianu Ionut (comentariul 43)

    Admirabilă activitatea Domnului de la Calafat! Interesantă şi gândirea strategică pe care o are pentru rasa aceasta. Când am postat „apelul” pentru salvarea raselor romaneşti de porumbei cu talie mare nici nu speram să găsesc astfel de crescători/ susţinători ai acestora!

  40. @Radu d`Auvergne
    @ Barbeanu.sunfoto

    Faptul ca Marele Calafat seamana frapant cu
    Uriasul Maghiar cred ca este ft. benific.
    Pe scurt si simplificat :Daca lipsesc exemplare
    sau daca sunt probleme de vitalitate incrucisezi
    cu un “Oriasi”, scoti exemplarela cu mot si
    treaba merge inainte….incaltatura ,forma,ochii
    etc nu ar fi afectati.

  41. @felix d`alsace
    @ Barbeanu.sunfoto

    EXCAT ASTA ma GANDEAN si eu !!!! dar -sincer sa fiu n-am indraznit sa o spun de frica sa nu fiu criticat!!- :):)
    In ce priveste motul el se transmite ca un factor recesiv simplu. Deci un Urias Maghiar (cu mot) + Mare Calafat (fara mot) = pui fara mot, dar Purtatori de gena “Motz” in proportie de 50%; si mai departe – un astfel de pui+Mare Calafat= 75% fara Mot(deci “calafat ameliorat”) si 25% cu mot, etc.

  42. @felix d`alsace (comentariul 47) &
    @Radu d’Auvergne (comentariul 48)

    Nu ştiu zău ce să spun… Nu prea sunt adeptul ameliorării prin “re-crearea rasei”…
    Uriaşul maghiar are un penaj mai bufant, încălţătură mai abundentă… cca.1 kg, anvergura 1 m; calafeteanul are penaj neted, încălţătura mai lungă pe fluierele picioarelor… 5-600 g, anvergura 75-85 cm.
    Probabil se găsesc şi rase mai aprpiate, totuşi, cred că trebuie apelat cu parcimonie la o asemenea măsură.
    Mai degrabă aş prefera să caut exemplare de calafetean (cât de cât) autentic prin satele din zona de formare, şi introducerea lor în reproducţie.
    Sigur soluţia asta e mai complicată.
    Ca o paranteză, câţiva crescători ai rasei de câini Basenji au organizat în anii 80 o expediţie în Africa, în zona de origine, pentru achiziţia unor exemplare neînrudite cu cele occidentale. Cu această ocazie rasa a fost îmbogăţită cu varietatea de culoare tigrată.
    Noi nu ar trebui să ne deplasăm atât de departe… cred că ar merita încercat.

  43. @Barbeanu sunfoto

    Este prima data ca vad un Por.Mare de Calafat,
    totus nu am dubii ca este inrudit cu Uriasul Maghiar.
    Nu prea sunt alte rase asemanatoare.Cele cu penaj
    lung:Maiorca,Cauchois,Montauban etc nu au incaltatura.
    Multe exemplare de Uriasi Maghiari sunt prea mici asa
    ca nu e problem sa gaseti talia potrivita.
    Sper sa gasesti ceea ce cauti. Succes.

    @ Radu d´Auvergne

    Nimeni nu te poate critica pentru tot ce spui in
    comentarul 48 este corect.

  44. Buna seara tuturor,

    Felicitari lui Ionut Barboianu pentru “expeditia” reusita la Calafat. Sigur a reusit sa readuca in atentie Marele de Calafat. Speram ca rezultatele acestei intreprinderi sa se vada in cativa ani prin prezentarea rasei in expozitii de profil de cat mai multi crescatori.

    O rasa oarecum asemanatoare este si cea denumita Romagnol, totusi greu de procurat pentru eventuale infuzii.

    http://dinamergeani.sunphoto.ro/1a_porumbei_de_forma/55415376

    In cazul in care s-ar folosi Uriasul maghiar motat, in prima generatie toti puii vor fi nemotati si toti vor fi purtatori ai genei pentru motul posterior (Crest – “cr”). Deoarece parintele Urias maghiar are mot posterior inseamna ca el are doua astfel de gene si, consecutiv, orice pui al lui va avea o astfel de gena.

    Daca un astfel de pui din prima generatie s-ar imperechea din nou cu un Mare de Calafat, toti puii vor fi, de asemenea, nemotati si doar jumatate dintre ei vor mosteni gena pentru motul posterior.

    Daca doi astfel de pui din prima generatie ar fi imperecheati intre ei, un sfert din puii lor vor iesi nemotati , un sfert motati in timp ce jumatate vor fi nemotati dar vor avea gena pentru motul posterior de la bunicul Urias maghiar.

    Aprecierile de mai sus (jumatate, sfert) sunt doar aprecieri statistice ce ar putea fi contrazise uneori de proportia primilor pui.

    Seara buna sa aveti,
    Cu stima,
    Dina Mergeani

  45. @ Dina Mergeani : DA, asa este cum spuneti, am “socotit” cu creionul in mana si aveti dreptate (in ce priveste procentele descrise mai sus)

    In ce priveste ameliorarea Marelui de Calafat cu ajutorul rasei Romagnol …. nu stiu ce sa zic: este mai inalt, penaj bufant, corpul purtat ca o “barca” – ai zice un fel de Mondain Francez cu incaltatura.
    Poate ca -pana la urma – are dreptate Barbeanu.sunphoto cum ca ar trebui ameliorate exemplarele exitente fara infusie de alte rase.

  46. Tind să dezvolt o idee unică şi fixă: o „vânătoare” de calafeteni ar fi binevenită. Oricât de metisaţi ar fi cei existenţi în momentul de faţă „în teren”, cred că local ar trebui să se mai păstreze „vestigii” ale acestei mari rase româneşti/ olteneşti. Poate s-ar putea recupera de la acestea unele trăsături specifice, ca forma încălţăturii, a cozii, glanda uropigiană slab dezvoltată, varietatea de culoare galbenă, etc.

    Ne-am concentrat însă exclusiv asupra Marelui de Calafat. Ştie cineva ceva despre soarta Moţatului de Ploieşti?

    Şi, în special @Dina Mergeani, dar despre Porumbelul Curcan Dobrogean?

    Vă mulţumesc!

  47. In luna martie va aparea al 2-lea volum al lucrarii “Rasele de porumbei romanesti – porumbei jucatori si rolleri”, autor Dr. Herman Constantinescu si col. Din vol 1 au mai ramas 30 de exemplare. Pretul pentru cei care doresc ambele volume este de numai 60 lei iar volumul 2 va avea pretul de 30 lei.
    Avand in vedere numarul mic de exemplare din vol1 disponibile, se vor face prenotari anticipate (vol 1 separat va costa 40 lei), prioritate avand cei care vor dori achizitionarea ambelor volume, la adresa de mail herman3@freemail.hu, mail care va contine numele complet, adresa exacta (inclusiv codul postal).

  48. apropo sunt chiar din salonta si cand eram copil , pe la vreo 9-10 ani am avut sansa sa urc in podul D-lui Finta , unul dintre creatorii Uriasului de salonta, avea un cuib cu doi pui cafenii cu capu alb carora abia le daduse penele si erau cat gutanii pe care ii aveam eu acasa. nu stiam cum sa fac sa mi-i dea asa ca l-am intrebat daca nu mi-i vinde. mi-a raspuns ca nu vinde decat daca mai am foaita(rasa) din aia. de atunci nu l-am mai vazut nici pe el nici “foaita” lui de porumbei.

  49. @http://blajcarunculati.sunphoto.ro/: (comentariul 57)

    Păi, dacă nu aţi mai văzut exemplare de Uriaş de Salonta de atâta amar de vreme, ce anume veţi ameliora cu Buga, asta dacă bineînţeles Buga se pretează la aşa ceva?

    Cel mult puteţi încerca să creaţi din nou o rasă asemănătoare Uriaşului de Salonta pornind de la rase străine… nu?..

  50. @http://blajcarunculati.sunphoto.ro/: (comentariul 58)

    Referitor la Dl Finta, mai există? Apoi, dacă da, de ce nu încercaţi să îl căutaţi, poate mai creşte Uriaşi de Salonta?.. La fel, dacă nu, poate mai există columbofili care l-au cunoscut şi care vă pot da detalii privitoare la crescători care ar mai putea avea această rasă sau măcar câteva exemplare rătăcite… de sămânţă…

    Faptul că sunteţi din Salonta şi aveţi, poate, conexiuni în zonă, e un extraordinar avantaj şi oportunitate. Vă doresc succes şi aştept veşti! Poate mai găsiţi ceva de la care să porniţi salvarea acestei rase frumoase. :)

  51. Ajutor urgent! – Bună ziua. Vă rog din suflet, pe cei care locuiesc în București – în mod special – învățați-mă cum să prind un porumbel care are unul din picioare prins cu ață care îi sugrumă practic piciorul. În acest moment este foarte umflat. Din păcate, acest lucru se întâmplă la locul meu de muncă și nu mă pot desfășura așa cum ar trebui ca să îl prind. Vă rog, ajutați-mă. Cei care puteți chiar și practic, vă plătesc. Îl hrănesc în fiecare zi, dar mă doare sufletul să îl văd așa, stând mai mult într-un picior. Porumbelul este tânăr și încă sănătos și este păcat să se prăpădească. Vă mulțumesc.

Comenteaza

Emailul tau nu va fi public. Campuri obligatorii: nume, email, comentariu. *