Se pare ca experienta de viata poate fi transmisa prin ADN la urmasi intr-o oarecare masura.
In cazul porumbeilor ar fi o informatie utila daca ne gandim la mentinerea unei rute de zbor fara a o schimba anual si chiar cand facem achizitii care ar fi bine sa fie din zone asemanatoare ca relief, grad de atacuri rapitoare, clima, boli mai frecvente, etc.
Mi s-a parut foarte interesant ca acum 2 ani am avut o femela care de pui si-a luat inca din ziua intarcarii o odihnitoare V la tavan, intr-un colt greu accesibil intre niste rafturi gen fagure si a pastrat acea odihnitoare pana in toamna dupa sezonul de zbor cand am mutat-o la maturi. Nici macar puii masculi nu au reusit sa o dea jos de acolo. Daca o dadea jos vreunul, il bombarda din toate partile fara pauza pana il arunca de acolo. In primavara a scos 2 pui… puiul femela, ghici ce: dupa intarcare s-a dus exact pe V-ul unde statea mama ei cand era pui, si la fel ca ea, a pastrat acel V pana in toamna. Asta din peste 100 de locuri de odihna disponibile…
Interesant! Daca ar mosteni puiul/puii si calitatile parintilor campioni ce bine ar fi.
P.S: Nu stiam ca esti abonat la Hashem Al- Ghaili. Posteaza unele lucruri de ramai “prost”. :)
Concret : un strabunic de.al meu avea albine iar un bunic avea porumbei( cei 2 nu sunt inruditi,unul de pe mama ,unul de pe tata ) Eu am si albine si porumbei. Mai departe am 2 baieti. Unuia ii plac porumbeii,celuilat albinele. Eu sunt convins ca ,chestia asta s.a transmis genetic. Inclinatia spre anumite “placeri” -hobby.uri.
De ce mereu trebuie sa completez numele si e.mailul? Inainte imi erau acolo doar scriam coment.ul si trimiteam
R: noile reglementari cu datele… trebuie sa updatez Policyul si apoi vedem.
Am observat ca un porumbel cat ar fi de bun, daca are meteahna de a intra in alta voliera in momente critice, va transmite acest obicei si urmasilor sai.
Tot ce indeamna comportamant instinctual/instinctiv este codificat genetic, deci putem vorbi de o memorie genetica in acest caz. Dar instinctele nu apar spontan de la o generatie la alta, e nevoie de sute de mii sau milioane de succesiuni de generații ca sa se fixeze un anumit comportament instinctiv.
De exemplu teama instintiva a porumbeilor fata de pasarile de prada poate fi considerata ca un tip de memorie care se transmite genetic de la parinti la pui, dar ea s-a consolidat in sute de mii de generații. Nu cred ca daca curca vecinului imi ataca un porumbel si e gata sa il omoare, puii lui se vor naste cu fobia curcilor. Dar daca cateva sute de mii de generații porumbeii vor fi atacati de curci, aceasta va actiona ca un presor se selectie si vor supravietui cei care vor capata instincul de a se teme de maleficele curci.
Cu alte cuvinte, nu cred ca amintirea unei intamplari, chiar dramatice, din viata unui individ se va transmite la urmasi, nu are cum sa se imprime spontan in genomul sau, dar “amintirile” a muuuuuultor genetatii se pot transmite, datorita fenomenului de selectie.
Exemplul tau Andrei cu femela care a ales aceeași odihnitoare ca si mama ei se explica mai degraba prin preferinta pentru locuri de odihnă cat mai inalte pe care fiica a mostenit-o de la mama, care da, e o forma de memorie transmisa genetic. Dar nu pentru ca mama avea cum sa ii transmita amintirea “acelui” loc de odihna in mod particular.
Rusi au descoperit telegonia…deci tot o forma de memorie a creierului…a celulelor noastre, deci perfect adevarat…inclusiv momentele din viata fiecaruia de,, deja vu,,
Cezare Bonesa Beccaria a descoperit inca de acum aproximativ 300 de ani profilul, forma craniana si a fetei a criminalului.
A descoperit inclusiv zona in creier in care se dezvolta instinctul de a ucide la om si este transmis mai departe.
Cititi tratatul lui.
La fel si cu porumbeii. Cand ne uitam la aripa, ochi, antebrat, furca, spate si nu in ultimul rand forma si marimea capului, pentru experi sunt indicii de nerefuzat.
Apropo’ de com 3, bunicu imi zicea mereu: toata lumea are cate o goanga in cap,dar tu ai un roi! Pe toate le-am adunat de la ai batrani!
Am un mascul, cam batranel acum, care atunci cand ii prindeam sa-i bag la concurs, primea o serie de 123400 de injuraturi (pe minut) ca nu statea al dreacu sa-l prind sub nici o forma. Cum a supravietuit… a venit al dreaq de oriunde l-am angajat (Ucraina, Polonia… fond, maraton, de toate). Clasa odata de doua ori tot sezonul, dar n-a lipsit niciodata mai mult de zile dupa un concurs. Ce credeti ? Minunatiile lui de odrasle, acelasi lucru facea. Seria de 123400 injuraturi ca la fel nu stateau la prins si returul de la zbor. Partea cea mai interesanta : doar cei care ieseau masculi si ii semanau leit (fizic+culoare) faceau lucrul asta.
Despre caractere puternice ale porumbeilor, un interesant video aici
https://youtu.be/TzsSwP2BddM
Petre ai dreptate . Am si roi si stol in cap. Stolul ii mai mare: pasari si pasarici :))))
Bobocul de gasca invata ruta de migratie (dus-intors) de la parintii sai cu care calatoreste in primul an de viata.
Puiul de cuc insa calatoreste singur de la inceput pe o ruta de migratie pe care o “cunoaste” pentru ca parintii sai i-au “transmis-o” genetic.
Coincidenta sau nu…am la compartimentul de reproductie un mascul ce odata adus la mine in crescatorie (in aceasta primavara), si-a ales boxa pe randul de sus, in ciuda faptului ca aceasta boxa era a doua varianta pentru un alt mascul (deci au fost cateva lupte)… anul acesta am scos primii pui din el…2 masculi care odata ce au inceput sa aiba simtul proprietatii ce sa vezi si-au luat fiecare cate o boxa sus, unul langa celalat in compartimentul de pui(sus sunt 4 boxe)…poate o fi o coincidenta… urmaresc cu interes si ultimii doi pui (care aparent sunt tot masculi)sa vad daca nutresc dorinte de a-si lua ceva boxe in zona de sus (sunt convins ca nu vor reusi sa isi ia pe ultimul rand avand in vedere varsta frageda)…