Indragostit de porumbei in general, fascinat de concursurile cu voiajori in special , nu am apucat sa gust din fascinatia competitiilor columbofile , dar imi promit ca odata cu stabilitatea sociala si materiala , voi incerca experientele la care am visat intreaga copilarie.
Inevitabil , timpul trece , adolescenta isi pune amprenta asupra persoanei mele si in acelasi timp ma desparte de prietenii mei inaripati . . . am incercat sa-i duc cu mine peste tot , pe unde m-a purtat viata . . . in cutii , lazi , custi improvizate , pana cand , “ultimul mohican” , este vizitat in cusca lui de un dihor ; intervin , dar prea tarziu . . . moare in mainile mele si JUR ca niciodata nu voi mai apropia de fiinta mea aceasta dragoste imposibila momentului.
Viata isi urmeaza cursul si ating momentul stabilitatii sociale si aproximativ materiale . In tot acest timp simtirile ma inghiontesc , amintirile porumbeilor mei contureaza pasiunea cu care ne-am intalnit si durerea cu care ne-am despatit ; insa juramantul capatase note grave in constiinta mea si responsabilitatea familistului ma tine departe de ispita incalcarii lui. Cum sunt limitat asemenea tuturor existentelor lumesti , intr-un timp , rabufnesc si ma descarc emotional partenerei mele de viata , povestind momente duioase din modesta mea experienta de iubitor si crescator de porumbei.
Toate simtirile mele tanjesc dupa atentie , o incurajare , o dezlegare a legamantului. Ardoarea cu care insist si pasiunea cu care narez despre concursuri pe care doar mi le imaginez asemenea unui copil , rezoneaza in sufletul consoartei mele cu amintirea “ultimului mohican” si naste intrebarea : ar fi fost un bun zburator ? . . . Lucru hotarat , facem o cusca mica in care sa crestem inaripati pentru linistea noastra si pentru infrumusetarea gospodariei . . . ca nu incalcam juramantul ; niciodata , dar niciodata nu o sa ne aplecam asupra concursurilor . . . e meteahna grea , am auzit!
Cu convingerea ca Divinitatea are ocupatiuni mai consistente decat pedepsirea mea pentru un legamant ca o joaca de copii . . . ma apuc constiincios si in mare graba de un cotet doi pe doi beneficiind de avantajele tehnicii anului 2009 [ fata de 1987 , cand adunam cuie strambe si ruginite dupa ulite , le indreptam si le foloseam mai mult sau mai putin eficient ].
Fiind o persoana cunoscuta de intrega comunitate , s-a dus vestea . . . si-a facut cusca ! si binevoitori , care sa ma cadoriseasca cu voiajori pentru “liniste si frumusete” , s-au infiintat cu inaripati si pedigree graite : asta este din . . . tatal a zburat pana la . . . mama a obtinut locul cutare . . .incitant ! Si pana la urma Dumnezeu iubeste la randul Lui pe iubitorii fiintelor acestei lumi , ca asta a fost scopul creatiei ! Ce juramant ? O copilarie , o chestiune pripita care nu are puterea de a atrage dupa sine pedeapsa cerului . . . si coplesit de aceste trairi si de dorinta am cugetat : Iarta-ma Doamne !
Am inceput cu sase pui , nereprodusi la noi si nici in vreo mare crescatorie , fara ceas constatator , fara a fi membrii oficiali ai vreunui club sau asociatii . . . just for fun ! Nu ne venea sa credem : porumbeii nostri se intorceau de la concursuri adevarate cu concurenti veritabili , nu mai era un vis ; era un vis devenit realitate prin asumarea calcarii unui juramant !
Sunt convins ca Dumnezeu ne-a iertat pentru acest pacat . . .raman multe altele . Meteahna a capatat proportii : o suta de inaripati din cele mai bune crescatorii din tara si din lume intr-o “cusca” de treizeci de metrii patrati.
( continuare a articolului “Exceptia care confirma regula” )
Adrian
foarte frumos.Te felicit ca ai cotinuat cu acest hobby minunat
Biblia spune ca nu trebuie sa facem juraminte. Sa spunem doar “da si “nu” unor evenimente. Caci nu te poti scuza cu usurinta inaintea lui Dumnezeu ca te-ai pripit. Dar poate vei fi iertat, ca erai mic, si nu cunosteai Cuvantul.
Adrian, mă regăsesc perfect în cuvintele pe care le-ai scris… voi citi acum și restul articolului…
Felicitari pentru revenirea in sport si pentru calitatea materialului relatat !!!
Foarte frumos!
Cine iubeste porumbeii are suflet bun!
Fara Dumnezeu omul nu poate face nimic!
Vant in pene!
da… lucrurile frumoase cer întotdeauna sacrificii… pot să-ți spun că Dumnezeu îi iubește tare mult pe oamenii care se comportă copilărește și jurămintele copilărești sunt întotdeauna trecute cu vederea.
superb ma regasesc perfect in acest articol
Mult noroc , numai succese cu acest hobby minunat!!!
Frumos!
frumos topic si frumoase comentarii. mult suces in continoare .si dumnezeu ii ajuta pe cei care sunt iubitori de natura pasari sau animale .nu pe cei care fac rau
Cat de frumos poate fi povestita viata unui Om infectat de acest virus – Porumbeii !
La mine trezesc amintiri din copilarie si nu-s putine ! La fel , am avut 8 ani cand un prieten a aparut cu un pui de Gutan in mana spunand ca nu are unde sa-l tina la bloc . Am inceput sa-i dau de mancare pe cioc , ma chinuiam sa-i dau apa si spre norocul meu si a porumbelului am observat ca bea singur . Bunicul meu , mare gainar pe vremea aceea , a avut candva pe langa gaini voltati albi – stiu inca cum am intrat in cotet la fiecare vizita si scoteam puii in curte sa vad cum au evolut . Antrenamentele de zbor ( al puilor care defapt inca nu au fost in stare sa zboare un metru ) sfarseau de multe ori in scocul acoperisului de unde trebuia recuperati de bunicul . Acest bunic a inceput sa-mi dea sfaturi cum trebuie hranit , cate pietricele trebuie dat pe langa boabe etc . Porumbelul acela sa dezvoltat bine si a devenit mascota curtii , find invidiat de multi crescatori de gaini si porumbei care intrau la noi in curte . A fost atat de bland . Cand ma vedea in curte , imi zbura pe cap sau pe mana intinsa . Dupa acest porumbel am primit de la un crescator din asociatia gainilor la care am devenit membru , o pereche de juc de Komarom dupa care au mai urmat juc de Galati Voiajori etc etc . Ce mandru am fost cand am participat printr-un crescator de Voiajor la un zbor de Budapesta si porumbelul a venit acasa …Find inebunit sa vad porumbeii in zbor , am umplut repede scocurile noastre si a vecinilor cu coceni , mere etc pentru a fugari porumbeii . Am cunoscut mai multi de varsta mea cu porumbei si inpreuna luam turnurile cetatii la rand pentru a prinde Gutan sau Voiajori pripasiti .
Emigrand in Germania trebuia sa renunt la Porumbei . Dar gandurile tot la ei au ramas . Am cuoscut un crescator de Voiajor pe care-l vizitam si-l vizitez foarte des . Am fost prezent cu dansul la inbarcari , am asteptat inpreuna porumbeii si , am invatat multe de la acest Om . Intr-un concediu in Ro am fost cu un prieten porumbar la un targ de pasari unde am cumparat o pereche de juc de Ardeal pe care i-am pus intrun volier ramas deasupra garajului . Colegul mi-a propus sa nu-i dau cand plec , el sa oferit sa vina o data la doua zile sa ocupe de ei . Asa a inceput cresterea porumbeilor la distanta de 1300 de km . Am fost primul care am spus ca nu sunt intreg la minte dar mi-am auzit-o si de la altii . Am adunat in timpul anilor mai multe rase pe care in copilarie doar din reviste le stiam . Mai continu ceasta ” nebunie ” cat este posibil si cat timp acest prieten ma mai poate ajuta . Dupa aceea vom vedea cum va merge mai departe ….
frumos,multa bafta in continuare!!
Ai scris ca un adevarat poet.
Sa te ajute dumnezeu in tot ceea ce vrei sa faci in viata
foarte frumos.felicitari!
Buna!
O lectura placuta si induiosatoare.
Felicitari si bafta!
Frumos de tot. Mai sunt pe site vreo 2 topicuri despre inceputuri, cred ca trebuie sa ma apuc sa culeg toate povestirile despre inceputuri plus cele de prin comentarii si sa le unesc intr-un singur “episod”.
EMOTIONANT ARTICOL BRAVO AS VREA SAMI SPUN SI EU ANCEPUTUL CU AS PUTEA SA O FAC, MAI ALES PROBLEMELE CARE LE AM AVUT CU PARINTI
foarte frumos se apropie foarte mult de povestea me doar ca eu nu am jurat ca nu ma apuc ci am jurat ca ma apuc si mi sa indeplinit si mie visul multa bafta tuturor
Foarte frumos. Felicitari!!
Foarte frumoasa povestirea asta felicitari domnului, Dumnezeu ajuta oamenii care sunt sinceri in ceea ce fac, mai ales cand e vorba de asa fiinte frumoase.La suparare toti oamenii spun o gramada de lucruri pe care mai tarziu le regreta daca ar sta Dumnezeu sa asculte la prostiile pe care le spunem cateodata, am fi morti de mult,El lasa timp de gandire si de indreptare asa ca promisiunea asta incalcata, dupa parerea mea, e bine ca a fost incalcata. Parerea mea ma scuzati daca am batut campii.
imi aduc aminte cand aveam un cotet de 1\1m si aveam acte 2 gutani si ba mii luam pisica ba zburau si nu se mai intorceau:((si plangeam ca mi`au plecat porumbeii si zieam ca nu ma mai apuc de porumbei,insa aces virus care ne`au infectat pe multi dinte noi:Xnu ma lasa sa ma las de ei:Dsufeream foarte mult pt ca tata nu era de acord sa cresc porumbei dar eu tot ce am vrut am facut si acuma am inceput calumea cu porumbeii:X:Xnu am foarte multi dar…totul incepe cu cv mic si dupa incepem sa avansam:D ca la un copil mic prima oara nu poate merge deloc,a doua oara incep sa mearga in genunchi,si dupa incepe sa mearga in picioare.asa si noi (unii dintre noi)cu porumbeii de la o pereche de gutani avansam la zeci de porumbei si concuram la concursuri:D
VAND IN PENE SI NUMAI BN TUTUROR COLUMBOFILIOR DIN ROMANIA SI NU NUMAI:D
FRUMOASA POVESTIRE IN CARE NE REGASIM MAJORITATEA DINTRE NOI, CU URCUSURI , COBORASURI, PROMISIUNI SI JURAMINTE PE CARE NU LE PUTEM RESPECTA DIN CAUZA ACESTUI VIRUS FARA LEAC, PORUMBEII. MULTA SANATATE , PUTERE DE MUNCA SI NU IN ULTIMUL RAND INTELEGERE MAXIMA DIN PARTEA PARINTILOR, SOTIILOR, CACI AVEM MARE NEVOIE.
frumos.multa bafta
ARTA!!! modul in care ai povestit, cuvintele alese, nu pot sa spun decat ”ARTA”!! si povestioara, mi se potriveste 100 %!!! am avut porumbei de la varsta de 6 ani!! acum am 30!!! daca vreti sa ma credeti, va jur, imi aduc aminte perfect cum aratau primii mei porumbei, prima pereche!!! in decurs de 15-17 ani am avut toate rasele posibile, apoi, fiind la oras, intr-o seara mi-au furat aproape toti porumbeii, am mai ramas cu 6!!! i-am dat la copii!! mi-am zis atunci ” gata, ma opresc aici , oricum niciodata nu mi-a trecut prin cap sa am porumbei cu care sa particip la concurs!!! asta pana acum 4 ani!!! lucram la o fabrica in orasul meu, Targoviste, si in pauza de masa am iesit afara!! in curtea fabricii, am vazut un porumbel rosu!! m-am apropiat de el, nici o reactie din partea lui!!! am observat ca are inel si clema!!! m-am lasat jos, am inceput sa fluier si a inceput sa vina spre mine!!! am fugit sa iau o felie de paine, am crezut ca e infometat!!! am venit cu painea, m-am aplecat, am inceput sa fluier si intr-un minut porumbelul manca din palma mea!!! nu aveam cuvinte, eram super fericit si totodata uimit de blandetea lui, asa credeam eu dar cred ca era rupt de foame!!! pana la urma, l-am luat, l-am pus intr-o cutie, si l-am dus acasa!! am vrut sa ii dau drumul, dar sincer imi placea enorm de el!! pana la urma, dupa ce m-am gandit mai bine, nu l-am mai eliberat, stiu ca o sa fiu injurat pt gestul meu, nici acum nu imi pare rau!! l-am dus la tzara, la bunicii mei, intr-o jumate de zi am construit o cusca1.5 m latime cu 1.5 inaltime!!! acum ce faceam aveam un singur porumbel!!! un coleg de munca avea porumbei, zboara la Dalles Bucsani, l-am rugat sa imi dea si mie pui!! am luat 5 pui de porumbel si restul a venit de la sine!!! dupa cei 5 pui am mai luat, am facut apoi un cotet, 3 m lungime cu 2 latime si 2 inaltime!!! dat fiind faptul ca deja aveam destui, m-am gandit sa eliberez rosul sa se duca la el acasa, isi facuse ”datoria” adica el fiind ”vinovatul ” pt care m-am apucat iar de porumbei!! l-am eliberat, m-am uitat cum se pierde in departare!!! pe seara am ramas uimit, porumbelul eliberat era in cotet cuminte pe raftul lui!!! multi mi-au zis asa” si-a cautat casa dar e dezorientat, in primavara pleaca suta la suta”, eu elibarandu-l toamna!!! avenit si primavara, porumbelul nu a plecat, a ramas la mine a ”luat” o femela si cu unul din puii lui am ajuns in primul an sa zbor pana la 580 km, puiul nu avea decat cateva luni!!! imi pare rau ca nu pot sa va arat o poza cu ”rosul” meu, e o bijuterie de pasare, nu ma pricep prea bine la p.c.-uri si nu stiu cum sa atasez poza la comentariul meu umil!!! in fine, marele meu regret este faptul ca nici nu m-am apucat iar de porumbei si a trebuit sa plec din tara, motive personale, iar acum porumbeii sunt in grija sotiei mele, care incearca sa imi urmeze sfaturile mele ” mancare, ineleaza puii, antrenamente, tot ce cred eu de cuviinta ca trebuie facut”, marturisesc ca sunt incepator!!! Ma gandesc in fiecare zi la porumbeii mei, si abia astept anul acesta sa vad distanta pana unde pot sa ma ”duc” cu ei!!! sper ca nu am plictisit prea mult, va multumesc si sper sa nu fiu injurat ”prea tare” , ca nu am eliberat porumbelul in ziua urmatoare dupa ce isi refacuse puterile!!! si daca as avea 10000 de porumbei , pt mine va jur ”rosul” e porumbelul meu de suflet!!! cu sanatate la toata lumea!!!
Te-am iertat !!!!
FOARTE FRUMOS ARTICOLUL ,FELICITARI CA AI REVENIT SI BAFTA PE VIITOR!!!!!!!!
Super oameni sunteti fratilor.ma bucur enorm de mult k vam citit povestile,foarte frumoasa intamplarea cu “rosu”si eu as fi facut la fel,nu ias mai fi dat drumu la,te inteleg perfect titel.sunt f emotive aceste intamplari pt cineva care stie ce inseamna dragostea de porumbei.am si eu aceste fiinte deosebite si fac un juramant in fata voastra k nikiodata nu o sa renunt la porumbei.cu stima si respect va salut pe toti.iubiti-va porumbeii k atunci cand suntem suparati ei ne aduc alinare.vant in pene
frumos tineo tot asa
Titel, stai linistit si nu jura. Toti ni-i amintim pe primii in cele mai mici detalii de parca i-am avea acum in mana. La mine au fost un cuc (gutan) si o alba (voiajor).
“Dumnezeu”, simpatic comentariul dar blasfemie in fapt!
Autorului, felicitari! Il inteleg mai mult decat crede si astazi, ca si el, ma bucur de aceleasi trairi. Ma rog, poate nu chiar aceleasi (sotia mea inca nu concureaza cu ei) dar din aceeasi gama. :)
de boala asta grea nimeni nu scapa si nu se poate ascunde pentru ca oriunde ai fii in lumea asta mare,odata ce privesti spre cer vezi minunatiile astea inaripate si pe loc realizezi ca nu ai scapare.
bafta tuturor
Aceasta pasiune odata ce tia intrat in sange nu poti sa te mai lasi de ea.bravo tie.bafta in 2013 si vant in pene.daka nu va suparati intrati si la mine.