In haosul ce mi-a cuprins fiinta, odata cu intrarea in lumea concursurilor cu porumbei voiajori, se duce o lupta constanta intre pasiunea mistuitoare si persoana matura de acum, responsabilizata de societate si familie. Intotdeauna am fost determinat de performanta, dar nu patimas . . . sunt un iubitor de porumbei si nu pun in pericol aceasta dragoste de dragul performantei. Ma declar scutit de orice vointa si sentimente de indarjire care sa altereze elementul primordial al relatiei dintre mine si inaripati.
Insa nu este asa cum ma asteptam . . . este o competitie puternica , este indarjire si patos , care te indeparteaza putin cate putin de scopul primar . M-am trezit destul de bulversat , ancorat intr-o realitate dupa care am tanjit indelung , dar pus in postura de a o trata la fel de responsabil ca propria-mi existenta . In febra pregatirilor , raman fidel convingerilor mele si imi doresc , pentru mine si pentru fiecare coleg columbofil , un sezon cat mai reusit , pentru o satisfactie comuna .
Totul se intampla prea repede si aproape ca nu am timp sa inteleg ? ! dupa doar trei etape , devin mai mult decat competitiv . . . nu ma mai multumesc sosiri de clasament si pentru locurile fruntase , le-as da si jar , ca in poveste , de-as putea . Unde sunt clipele de tandrete dintre noi si cuvintele de alint mangaindu-le fiinta neobisnuit de frumoasa ? Unde sunt colegii de club , carora le doream numai succese . . . acum sunt adversarii mei . Ce anume , din mine , a declansat aceasta schimbare de atitudine ?
Ma gandesc la spirit , care incearca sa se elibereze de principiile ratiunii si sa perceapa la maxim toata aceasta nebunie frumoasa . . . o sa-i acord circumstante atenuante ; probabil prea mult l-am tinut in corzi si in rigori ! o sa zburde putin pe meleagurile neigradite de resentimente ale unei competitii inversunate si se va intoarce mai curat la starea cea dintai . Aceste ganduri se pierd printre randuri si iata-ma la final de sezon , plin de frustrari nejustificate , facand planuri indarjite pentru anul viitor . Nu stiu ce sa mai cred . . . circumstantele atenuante , acordate nelinistitului suflet au fost neintemeiate sau au fost gresite premisele ! Nici o clipa nu mi-am imaginat ca ratiunea ar putea sa-si joace feste ei insisi si sa-mi invite fiinta , sa-si reconsidere toata intelegerea acestor profunzimi .
Cine este responsabil pentru aceasta transformare ? . . . cum au putut devenii inaripatii , pe care ii iubesc sincer , actori fara , voie intr-o competitie acerba , in care le cer insistent sa invinga ? Am cugetat indelung la aceste ambitii . . . ratiunea , sentimentul si vointa , intr-un efort comun , au refuzat categoric alte circumstante atenuante si au cerut imperios sa se revina la simtirea prima . . . o iubire neconditionata de realizari in competitii . Nu pot lasa un rezultat sa-ntunece simtirile si sa le poarte pe desarte slave care-mi ciuntesc fiinta .
Acum m-am regasit , chiar daca nu deplin si competitia imi pare mai frumoasa pentru cei cumpatati . . . ce gusta senzatii pure de extaz la fiecare sosire in clasament sau in afara lui ! As vrea sa pot si eu atinge culmea , care separa putinel dragostea de ardoare , pentru ca dragostea sa ramana intre mine si ei , iar ardoarea sa fie flacara ce-o intretine . Daca sunt fariseu , o sa-mi arate viata . . . daca sunt ipocrit , cumva o sa-nteleg ; dar cred ca nepasarea este mai rea ca toate , iar starea mea de bine e rascolirea ei . P.S. : ei sunt parte din mine si eu parte din ei , ei se intorc la mine si eu ma duc cu ei . adrian
foarte frumoasa relatarea;):X….mi-a placut mult cum a relatat…iar finalul….pot sa zic ca e absolut fantastic….
si totusi…..site asta e fffff bun,cand ai nevoie de un pic de relaxare sau ceva….aici e locul;)
Ce articol frumos.Felicitari.Asa e,competitia iti schimba atitudinea fata de porumbei.
Spirit columbofil in stare pura, pasiune si dragoste pentru porumbei; dincolo de diplome cupa expozitii si clasamente raman in urma niste pasari dragi si niste amintiri superbe alaturi de ele. Cati dintre noi nu isi aduc aminte de imagini din trecut legate de un anumit porumbel care in prezent aduce satisfactii imense?, mie unul mi se intampla mereu la un pahar de vorba cu colegi columbofili sa rememorez diverse amanunte care uneori ma minunez si eu ca mi le amintesc despre unul sau altul din favoritii mei. Iubiti porumbeii dragi colegi inainte de a iubi clasamentele si rezultatele, pana la urma ei le fac noi doar ii ajutam sa depuna o munca titanica.
Foarte frumos, ai mare talent in ale scrierilor. Bineinteles ca toate astea vin din ,,simtire”.
Cu sau fara rezultatele pe care speram sa ni le aduca porumbeii au marea calitate sa te ,,rascoleasca” si sa te faca sa tresari la fiecare etapa.
Mie imi plac concursurile cu sosiri in prima zi, distantele intre 400-800 km. Am 5 concursuri intr-un an de fond si implicit cel putin 5 nopti ,,grele”, noptile cere preced sosirile.
Succes tuturor ,,adversarilor” nostri!
Foarte frumos.Multi dintre columbofili au uitat de ce sau apucat de columbofilie deoarece le-au luat mintile concursurile.Nu trebuie sa crestem porumbei pentru trofee, trebuie crescuti pentru ceea ce sunt.Bafta si vant in pene tuturor!
Where pigeons go to die … .
Adevarat …
Asta inseamna evolutie. Ca in orice sport, daca vrei sa fii sau sa te mentii in top trebuie sa devii “caine”
Porumbelul voiajor impune aceasta stare de indarjire ,aceste sentimente de rautate pana la urma, fata de competitori(cine nu recunoaste ,treaba lui:))))))))))……….),in fond de asta crestem rasa asta ,pentru competitii,pentru clasamente ,penrtu cupe…………..,sigur ca trebuie si atasament ,iubire si placerea de ai admira……dar cea mai mare satisfactie e atunci cand vin de la concursuri si daca mai si claseaza……..sau makr sa vina in fata la a lu vecinu:)))))))))))))
ft adevarat ceea ce descrii dmn adrian………. asta inseamna CA ESTE CEVA NATIV COLUMBOFILIA pt tine si la multi altii care simt aceleasi sentimenta ca si tine……. MA DECLAR LA FELLLLLLL….succes pe mai departe…..
foarte frumos si adevarat.bravo felicitari!
asa suntem noi ,ca niste actori grabiti ……….vrem performanta antr-un timp ff scurt .Uitam ca fara truda si rabdare nu putem face nik ,pt toate este un raspuns (CASA ,MASA RASA )SUCCES TUTUROR COLUMBOFIILILOR ADEVARATI .
frumoase cuvinte scrise de tine adrian leam citit cu mare drag si ma bucur ca cineva mai si gandeste cu sufletul ////Bafta an noul sezon ce o sa urmeze
Asemanatoare cu cele scrise de Ionut Lutu a fost si o fraza auzita in targul de la Plumbuita “Ca sa ai rezultate trebuie sa devii dusmanul lor” (al porumbeilor). Despre ce vorbim aici?!
Porumbeii trebuie sa-ti aduca un pic de liniste, sa-ti scada nivelul de stres, deja daca faci curatenie si dai apa si mancare unor dusmani…
Un articol (parerea mea) foarte potrivit pt aceste vremuri. Ar trebui sa dea de gandit unora (sa nu zic multora).
S-auzim de bine.
P.S. Nu sunt crescator de voiajori.
intradevar,dupa o zi de lucru intru un pic pe site si imposibil sa nu fie un articol ceva ca sa nu ma relasez frumos articolul si ar trebui fiecare sa luam aminte si sa revenim la pura pasiune.
Domnule Adrian de oameni ca dumneavoastra are nevoie acest sport columbofil aceasta relatare a dumneavoastra ma face sa imi dau seama ce sunt si unde tind sa ajung in acesta competitie care devine din ce in ce mai acerba.
Va felicit iar din partea mea aveti tot respectul din lume pentru aceasta relatare.
Nu sunt prea vechi in sportul asta dar am observat ca optiunile sunt clare:
A. iubitor de porumbei in sensul adevarat al termenului, te multumesti cu coada clasamentului, ingrosi randurile si ajuti la punctaj campionii (colegul mult dorit :))
B. pasionat de porumbei, dur si interesat de performanta de top
Inca n-am vazut crescator care sa imbine cu succes A si B.
Anul asta am facut o lista neagra cu puii pe care orice crescator din categoria B i-ar fi eliminat de la inceput. Cati dintre ei au ramas dupa etape? Niciunul. Ce am rezolvat ca i-am pastrat? Nimic.
Ar mai fi ceva… luand un porumbel din cuibul sau si punandu-l in masina fie si pentru 50km sa nu vorbim de mai mult, automat nu mai esti acel iubitor de porumbei, deci categoria asta s-ar referi doar la crescatorii de ornament prin jurul casei. Sportul cu voiajori nu este pentru iubitorii de porumbei.
beton relatarea! Ia ganditi-va la aia care cresc rase de carne,cam prin ce trec ei cand citesc anumite lucruri :)) miscati pana la lacrimi,ii mananca cu lacrimile pana in barba :)) Adevarul e ca in fiecare dintre noi se bat cap in cap cele 2 sentimente,nimeni nu creste prumbei din ura pentru ei si nimeni nu-i trimite la concurs din iubire…dar ce vrei,pasiunea are urmari pozitive si negative. Ca mai toti pasionatii de sport…de exemplu in ring se intra si se lupta… Din placere pentru sport,cu respect pentru adversar si cu toate astea,trebuie sa lovesti din dragoste cu respect! Iti pare rau sa lovesti prea tare… Lovesti incet,loveste el prea tare! Oare el simte dragoste si respect? Si daca da,de ce loveste mai tare ca tine? Simte mai putina dragoste si mai putin respect? Loveste mai tare,poate castiga…si-atunci??? … Dar acolo e mai simplu,adversarul e in fata pe cand aici…care este adversarul? Porumbelul sau stapanul porumbelului? Si mai e si chestia de mai inainte,ca nimeni nu creste porumbei din ura si nimeni nu-i zboara din iubire… Si cum ramane cu adversarul? De fapt ce vrem inainte de toate? Vrem sport? Da,dar in sport se intrece,este competitie,se lupta! Cum ar fi daca s-ar interzice zborurile de porumbei pe motiv ca este prea dur? Baaannnggg!!! Pa’ nu se poate sa se interzica zborurile cu porumbei,pt ca porumbeii sunt ai mei si fac ce vreau cu ei,punct! Si iar punct! De zece ori punct! Ii pot zbura ii pot vinde,ii pot manca…din dragoste cu pasiune,pentru sport si competitie,ca astia sunt urmarile pozitive si negative ale cresterii porumbeilor. Varianta hard :)) :)) P.S. Oamenii cu suflet bun sunt cei mai slabi,vor suferi cel mai mult… Si cu toate astea,nu se poate face nimic…
Andrei aici tin sa te contrazic putin si ma folosesc un pic de exemplul personal, tu ma cunosti si imi esti coleg de club, cred ca ai observat ca prefer un concurs cu procentaj mare de sosiri unuia cu un rezultat de top. Cat despre simplu fapt ca putem parea meschini si fara suflet luand porumbei si inghesuindu-i in custi pt concursuri consider ca prin natura lor si prin evolutia in decursul anilor porumbeii voiajori au evoluat in felul in care concursul este ceva normal. Inclin sa cred ca autorul topicului era si este mai mult ingrijorat de schimbarea propriei persoane si de dorinta acerba de a forta porumbeii pt a castiga mai mult, iar din punctul meu de vedere a castiga prin orice mijloace si sacrificii nu mi se pare o solutie viabila( acest fenomen duce la aparitia dopajului si altor metode de a trisa in orice fel de competitie nu numai in columbofilie, a se vedea un caz celebru din ciclism tine prima pagina a publicatiilor din intreaga lume)
Foarte bine au punctat Andrei si Petre!!!(18 si 19)
-Sunt doua categorii e crescatori de porumbei:
Cei care doresc ca porumbeii sa le aduca liniste
suleteasca si cei care-si doresc adrenalina.
-Sportul columbofil trebuie sa fie Sport si nu
un joc arhaic cu viata porumbelului.Trebuie sa pregatim
si sa jucam porumbeii astfel ca sa aiba sanse maxime
de intoarcere acasa.Ca sa raman la exemplele de mai sus
nici un luptator nu intra neantrenat in ring.
-Nu pot sa fac chiar tot ce vreau cu porumbeii mei.Drepturile omului e termina acolo unde incep sa
incalca cinic drepturile celorlalte vietuitore.
– Un pic de autocontrol din partea columbofililor nu
ar strica ,protectia animalelor ne are in vizor.
“A. iubitor de porumbei in sensul adevarat al termenului, te multumesti cu coada clasamentului, ingrosi randurile si ajuti la punctaj campionii (colegul mult dorit :))
B. pasionat de porumbei, dur si interesat de performanta de top”.
Aici este greseala care o fac “voiajoristii”: pun semnul egal intre voiajor si porumbel. Voiajor este o mica parte din semnificatia cuvantului porumbel. Atunci clasificarea lui Andrei va devenii:
a .iubitor de porumbei in sensul adevarat al termenului- a creste porumbei pt. propria placere si relaxare, fara nicio legatura cu concursuri , clasamente etc. asa cum unii cresc pesti, canari, pisici etc.
b.pasionat de porumbei ( cam impropriu , mai degraba de competitie), dur si interesat de performanta de top”.In acest caz dragostea de porumbei trecand pe un plan secund, singurul lucru care intereseaza fiind VICTORIA. Mai putin conteaza “porumbelul”, putini fiind aceia care vor avea o viata linistita in crescatoria pe care au incununat-o de lauri. Acestia fie vor fi fie jucati pana se pierd, fie vor fi vanduti in culmea gloriei, fie vor sfarsi in “puscaria” denumita compartiment de matca.
Prea multa filozofie, probabil zero rezultate.
Ma doare in cur de cei de la protectia animalelor.
Oare cei de la protectia animalelor mananca doar ierburi????
Daca manca doar ierburi, imbraca si poarta doar materiale sintetica(fara piei de animale, blanuri, puf etc) respect maxim.
Prea despicati firul in patru.
Daca ii iubiti, tot respectu, dragostea e inaltatoare. Un sfat sincer si prietenesc: folositi mereu prezervativul!
Am simtit in mare acelas lucru, anul 2012 a fost primul an incare am concurat cu porumbei voiajori. Primele curse de viteza au fost nasoale nicimac nu m-am intalnit cu clasamanentul ( eu stau in susdul judetului bihor, majoritatea columbofililor stau in jurul Orasului Oradea). Dar cu car crestea distanta am inceput sa clasez si mai tarziu am luat si locuri de 1 si 2 pe masina. Atunci am inceput sa simt ce inseamna competitia dorind din ce in ce mai mult sa cistig, facand din ce in ce mai multe sacrificii atat materiale cat si in relatia cu cei dragi. Mi-am propus sa fiu mai responsabil dar si sa continui sa practic acest sport columbofil, sper eu cu mai multa responsabilitate.
Oare ce ne-am face fara porumbei ? Suntem norocosi ca in orice moment ne putem alunga plictiseala, ca sa nu mai vorbesc de emotia concursurilor.
@ Mistique
Nu stiu cum ar trebui sa raspunda un
“barbat adevarat” la comentarul tau.
Procedez deci cum se fac acolo unde
traiesc eu: il ignor.
De altfel cred ca e mai bine daca nu va
mai enervez cu parerile mele aberante.
Va toate doresc numai rezultate…
Io cel putin daca nu as zbura porumbeii, m-as plictisi rau de ei.Adrenalina dinaintea sosirilor e unica mai ales daca ai un favorit si chiar ala cade din cer inspre tine…parerea mea ca si cei care vor doar rezultate isi iubesc f multi porumbeii, ba chiar mai mult, daca ai un porumbel cu palmares , altfel te uiti la el decat la unul f frumos sa zic…cine nu risca nu castiga, asa ca tinetii acasa si iubitii si uitativa tot la ei ca nu cumva sa vina o rapitoare si sa inhate vreun ,,campion” ;))…in ziua de azi totul e competitie, nu numai in columbofilie, daca nu lupti sa castigi , dispari , pieri anonim…si n-ai ce povesti nepotilor:))…hai sa traiasca MARATONU, cu ale sale pasari tari! va salut!
frumos artycol succes
Andrei …..niciunul dintre noi nu ii mai iubim cum bine ai zis bagindu-i in cusca ,,,,,, vrem sa vedem daca ei isi iubesc cuibul ( sau pe noi ).
Domnu Tanasescu e bine , ok ,sunt de acord dar acum 1 zi am vorbit cu un campion national din zona de la mine si a pierdut o femela , mindria crescatoriei si stiti de ce ? pt ca nu baga matca la temnita ! unde a gresit ? sau nu ? . eu iam zis ca mai bine prefer dupa ce mia dat indelungi satisfactii sai asigur un trai decent in crescatorie fara sa-i mai dau prilej de joaca cu nasu ( rapitor ) .
Domnul Felix,tot respectul pt dumneavoastra,din com scrise am avut ce invata,lucruri noi,lucruri utile… Nu prea sunt de acord cu faptul ca cei de la protectia animalelor ne au in vizor…si intr-adevar,ne au! Mi se pare o aberatie faptul ca se urmaresc persoane care lupta pt porumbelul de orice rasa. Protectia animalelor presupune protejarea lor nu distrugerea. Cum poti proteja animalul,daca nu protejezi proprietarul,daca nu-l stimulezi intr-un fel…vorbesc de bani,subventii,nu vorbe goale si prefacatorii. Se otravesc porumbeii in marile orase,asta din dragoste pt oameni,porumbeii sunt focar de infectie,sobolani zburatori,asa li se spune. Din dragoste pt porumbei ce ar trebui facut? Mi se pare ca suntem tot noi aia care l-am omorat pe Iisus…ipocrizie,asta e! De ce nu se explica ce este porumbelul(am vazut in,,colivia”ca se dau muste la porumbei),de ce nu se fac reportaje in tv cu porumbei,de ce tinerii renunta la acest animal? De ce cei de la protectia animalelor nu fac nimic? Organizatii de mancatori de kko,asta sunt! Iar eu nu pot sa-mi exprim o parere in public pt ca ma aud cei de la protectia animalelor si-mi iau caii de la bicicleta… De fapt am cam incetat sa ne spunem parerile in public de frica sa ne auda unu’ si-altu’. Dictatura comunista era urata ca si rasismul,fascismul…etc,libertatea vigilata ce este? Mi se pare ca nu mai este democratie,se controleaza cu televizorul,mass-media…nu si internetul,acolo nu este cenzura! Se fac presiuni psihologice,mesaje subliminale,nu se mai fac razboaie… Testam medicamente,vaccinuri cream monstrii de boli,chiar si la porumbei. Si protectia animalelor unde este? Se uita la mine ca rup gatul unui porumbel din cauza sa nu ii inbolnaveasca pe ceilalti…sau pt ca vreau sa-l mananc,pur si simplu! E o pasare ca oricare alta in fond si la urma urmei,ca si gaina de altfel. Aia care fac expozitii de gaini,oare le mananca sau ii pedepsesc cei de la…padure. Nu trebuie omorati,sa nu-i omoare nici pe cei comuni,sa fie specie protejata… Dreptul omului nu este acela de a face sa sufera animalul,asta e sigur,cine detine animale e obligat sa le ofere conditii si sunt de acord si cu asta,vaccinuri impotriva nu stiu ce si nu stiu cum…aici e relativa chestia,dar totusi… Da’ sa nu zbor porumbeii pt ca e un sport dur…ete ca cu asta ma cam doare-n cot de ei! Cei care omoara porci,ii impusca in cap,astfel animalul nu sufera…de acord! Eu daca omor un porumbel,tb sa cer autorizatie,sau ii chem pe aia care-i otravesc prin orase ca au experienta… Adrian,scuze pt interventia mea care a facut ca tema de fata sa ia o alta fata. Ceea ce ai scris tu e altceva,mai frumos,mai placut… Eu sunt mai…poate mai realist si mai rece la simtiri… Poate!
@ petre
Ajunge Felix(fara domn).
Se pare ca nu am reusit sa ma fac inteles.
-Nu am nimic impotriva sportului columbofil,
dimpotriva, imi place.Dar im doresc un sport
cu respect fata de porumbei si nu o distractie
pentru adrenalin -junkies.
-Sunt pentru o selectie dura, omor si cunsum
porumbei, dar si aici cer respect si nu aruncarea
puilor la gunoi.
-protectorii de animale au rostul lor.Si ei sunt
cateodata irational…si ei sunt oameni. Dar au pus
ochii pe acest sport.Poate mai putin in Ro dar presiunea
va veni indirect.
-democratia nu ti-o da nimeni.Trebuie sa luptam pentru
ea zilnic.Avem raspunderea ptr.noi,ptr.tot ce este in
jurul nostru si trebuie sa toleram si sa respectam o
parere adversa, pe acest site si oriunde.
Intrebarea cea mai importanta legata de tema pusa in discutie este urmatoarea:de ce-ar fi nevoie ca un crescator de porumbei sa caute circumstante atenuante legat de,pana la urma,o pasiune a sa? Cineva a spus odata,probabil intr-o exprimare mult prea poetica pentru foarte multi din cei ce citesc pe-aici,ca porumbelul nu-i decat o picatura de gingasie daruita omului.Omului care pe langa ratiune mai este inzestrat si cu sensibilitate fiindca asta e natura lui.Din pacate se vede ca dozele cu care e daruit fiecare din cele doua ingrediente ale firii umane difera mult de tot de la individ la individ.Au devenit cumva vanitatile,rautatile si invidiile niste valori umane si n-am aflat cu totii?!
Se tot vorbeste,as spune ca aproape obsesiv ,de ideea de performanta,de rezultate,de nevoia de adrenalina.Bun,performanta sportiva e de dorit,dar chiar nu mai conteaza in ce fel este ea obtinuta? Se stie prea bine ca in concursurile cu porumbei,si nu doar in cele cu voiajori,se dopeaza porumbeii in scopul obtinerii,in mod evident ca efemer,a unor “rezultate” care sa hraneasca vanitatea si sa mangaie orgoliul stapanului porumbelului.Iar in cele mai multe cazuri,a avea “rezultate” se reduce la situatia in care,intamplator,iti soseste acasa un porumbel cu cateva secunde sau minute inaintea celorlalti “colegi” de “pasiune”,motiv suficient sa se faca mare caz de “priceperea” crescatorului respectiv.
Faptul ca ,in mare majoritate a cazurilor,situatia nu se repeta dovedeste derizoriul in care le place unora sa se puna iar realitatea ca majoritatea absoluta a “campionilor” este contestata,intr-un fel sau altul,de ceilalti competitori este inca un argument.
Cat priveste nevoia de adrenalina invocata de unii,ma intreb de ce n-o exerseaza respectivii pe propria piele,fara a mai folosi interpusi,in cazul de fata porumbeii.De ce nu zboara cu parapanta,sau de ce nu sar cu parasuta ori cu coarda ori nu fac scufundari,daca tot existenta le reclama atata adrenalina? Cand isi indoapa porumbeii cu tot felul de pilule-minune dupa care le rup gatul sau dau cu ei de pereti fiindca n-au clasat etapa respectiva,tot de la adrenalina e?
Departe de mine ideea de a acuza in bloc pe toti participantii la concursurile cu voiajori, numai ca pe putinii crescatori de voiajori cu niste perfomante poate nu exceptionale dar constante pe care ii stiu,nu i-am auzit vorbind niciodata de “adrenalina” ci doar de satisfactia ca porumbeii le-au venit acasa.Desigur insa ca poate exista si o miza care excede trairilor sufletesti ale cuiva si care poate explica si altfel de atitudini.
Pe de alta parte nu vad de ce protectia animalelor,in principiu,ar avea ceva impotriva organizarii concursurilor cu porumbei.Insa s-ar putea sa aiba la un moment dat ceva obiectii vizavi de conditiile in care se desfasoara aceste concursuri si a atitudinii participantilor-crescatori si nu porumbei-fata de acestea.
Ideea ca pentru a face performanta sportiva cu porumbeii ar trebui sa-i tratezi,nu ca pe niste “dusmani” ca asta e chiar de domeniul patologicului,dar ca pe niste “obiecte” sau “mijloace” si nu ca pe niste fiinte inzestrate cu niste capacitati uluitoare, e o chestiune in care chiar n-are sens sa-ti cauti fel de fel de alibiuri.In definitiv performanta sportiva,daca e sa fie,ar trebui sa fie datorata in primul rand porumbelului si-abia apoi crescatorului.Dar se pare ca sunt unii care cred exact contrariul.
Porumbeii,indiferent de rasa lor,cum-necum dar oricum intr-un fel inexplicabil,fac pentru noi astia de-i crestem,ca si parte din noi bucurandu-ne sufletul. A spune ca poti deveni “rau” din cauza lor mi se pare chiar oribil.
Nevoia de adrenalina nu mi se pare de condamnat, si adrenalina poate avea multe forme. Cand vine de sus in picaj porumbelul, nu poate fi descrisa senzatia si adrenalina care te cuprinde. Trebuie sa joci cu voiajorii sa o cunosti.
Cei care sunt mai “moi” cu porumbeii nu vor face niciodata performanta de top. E absolut ok daca te impaci cu ideea ca vei fi mereu cel mult mediocru in clasamente. Dar natura noastra e una competitiva si de aici problema topicului. Orice pasare incapabila de performanta tinuta totusi in crescatorie consma in plus resurse = aglomeratie, stres, conditii mai proaste pentru porumbeii cu adevarat buni. Personal sunt destul de frustrat ca nu sunt in stare sa sacrific niciun porumbel si aglomerez cotetul, cu consecintele de rigoare.
Problema dopajului n-o cunosc. Poate ca cei care pun accentul pe bani in hobbyul asta, pot dormi linistiti stiind ca au un locul 1 umflat artificial cata vreme el le aduce cumparatori la usa. Dar cred ca totusi majoritatea joaca pentru pasiunea de a forma porumbei tot mai buni si pentru provocare deci dopajul iese din calcul. Trebuie sa fii nebun sa te bucuri la un rezultat umflat artificial. In plus, ipoteticul dopaj merge cel mult la cursele de viteza.
Cei de la protectia animalelor ar fi de o ipocrizie crasa sa spuna ceva despre porumbeii nostri cata vreme isi pot ocupa timpul cu studierea scurtei vieti mizerabile a animalelor de ferma pana la destinatia finala – abatorul.
@porumbei ro
-Cei care sunt in varful clasamentelor si se
mentin acolo sunt oameni inteligenti, adevarati
psihologi de porumbei.
Problema sunt cei de tipul “ultimate fighter”
care nu sunt asa multi dar sar in ochi.
Ar face TOTUL ca sa fie in varf.
-La dopaj se poate face totul ce se poate face si
la om chiar si EPO.. vezi Lance Armstrong
cred ca a dormit bine cu 7 titluri dopate.
Deja cortizonul (interzis) “ajuta”,diminuand
durerile musculare la curse lungi.Ma abtin sa spun
mai mult ca sa nu dau idei.
Daca atitudinea de “dur” ar fi o garantie a succesului si daca ne-am lua dupa nonsalanta cu care atat de multi o recomanda ar fi de presupus ca Romania ar fi o tara cu,macar,cateva mii bune de “campioni” in sportul columbofil.Realitatea insa nu-i deloc asa si mai degraba ramane senzatia ca sub pretextul nevoii de a fi foarte dur se ascund nepriceperea si nerabdarea de a dovedi cu orice pret ceva.Sunt atat de multi aceia care-si condamna porumbeii inainte de a se intreba,pentru ca nici macar nu vor sa auda de asa ceva,daca vina pentru insuccese se datoreaza porumbeilor sau in primul rand lor.
Si da,competitia e buna in esenta ei daca n-ar fi insa cel mai adesea prost inteleasa.Ori daca scopurile ei nu s-ar denatura inspre alte chestii care nu mai au nicio legatura cu sportul.Avem atat de multe exemple in care atat de numerosi concurenti nu s-ar da in laturi de la nimic ca sa-si satisfaca orgoliile si sa-si atinga si alte diverse scopuri pur materiale incat discutia devine aproape inutila.
Pe de alta parte,a fi “moale”,desi definitia termenului e cam neclara,nu vad de ce te-ar transforma in mod automat intr-un vesnic perdant cata vreme nici varianta opusa nu-ti ofera garantia succesului.A fi “moale” nu cred ca inseamna doar sa-ti fie mila sa sacrifici un porumbel la un moment dat fiindca in orice crescatorie se intampla asa ceva,fie ca se inmultesc prea mult fie din motive de boala.Diferenta intre “dur” si “moale” cred ca se face la nivel de perceptie asupra a ceea ce inseamna fiintele astea pentru tine si care-ti sunt motivele sau scopurile pentru care le cresti.Si,deloc lipsit de importanta,din felul in care gasesti sa interactionezi cu altii care au acelasi “microb” ca si tine.
eu am o femela originala Vanhee , cumparata de pe un site de licitatii , care a facut o forma urata de salmoneloza la trei luni dupa ce am adus-o in crescatorie ; nu s-a mai imperecheat si nu a mai reprodus niciodata dupa declansarea bolii [ de aproximativ doi ani ] . cu toate acestea are cusca ei , separat de restul crescatoriei , are parte de acelasi tratament ca si ceilalti porumbei ai mei si . . . este inca o fiinta . . . traieste , mananca , se adapa , doarme . . .
a fi dur…cu cine? Poate cu oamenii… E f simplu sa fii dur cu animalele,dar platesti cu resentimente si regrete. Noi avem si constiinta,aia care nu te lasa nici la bine,nici la rau :) Animalele se cresc pentru motivele pe care le stim prea bine si nu ai cum sa nu te afectionezi… Vorbeam intr-un topic trecut despre un porumbel mai aparte(ca origini vorbesc) pe care mi l-a luat uliul… I-am relatat domnului care mi-a dat parintii lui,stiti ce-a spus? A spus ca nu tb sa te afectionezi prea mult de porumbei,ca dupa ce-l pierzi iti pare rau. Nenea asta,ii cam bate pe-aici prin regiune Bolognei la fond si maraton si are in jur de 25 de ani de colombofilie. Are porumbei deosebiti,nu primesc doar apa si mancare. Tratament doar de trico si alune la fond si maraton…e presedintele asociatiei Bologna. Anul asta am urmarit impreuna sosirea porumbeilor lui de la o cursa de 600 km,a fost primul nu pe Bologna,pe intreaga regiune! Dupa o saptamana,la 720 km,porumbelul nu a mai venit si nu a mai venit nici pana azi! Parerea de rau a fost nu pt locul 1,in 25 de ani are multe locuri 1,prea multe. Parerea de rau a fost pt porumbel. Si totusi i-a trecut repede,are parintii la matca… Eu vorbeam mereu despre locul 1 Cerignola si el isi aminteste de porumbel ca fiind locul 1 Cerignola. Deci: in prima faza cand pierzi un porumbel care a castigat un loc fruntas,nu te intereseaza locul,dar iti amintesti de acel porumbel ca fiind locul 1…cum explicam asta? :) Probabil asta se intamla cu timpul ,inaintand in varsta si experienta in colombofilie,eu imi amintesc de porumbelul meu pe care mi l-a luat uliul ca fiind un baltat cu ochi negru precum carbunele,cu un caracter aparte,statea singur,nu se batea,nu deranja,zbura singur de multe ori. Probabil asta se intampla la cei fara experienta,la incepatori. Cum ramane cu rezultatele?! Aci e aci! Eu,cum am mai spus,stau intr-o zona de kk,in munte in gura rapitorilor,eu sunt nu bucuros,sunt fericit cand un porumbel mi se intoarce teafar din cursa. Si incepusem binisor sezonul,dar am renuntat la concursuri anul asta pt ca de cateva ori mi-au ajuns porumbeii di cursa rupti de rapitori… Eu la porumbeii mei le dau tot timpul meu liber(ala putin),muncesc si duminica de dimineata,duminica dupa amiaza stau la ei,ma fascineaza,imi plac,ma linistesc…de-asta ii cresc! Dar voi nu stiti asta,iar daca cineva ma crede sau nu ma crede putin ma intereseaza :) Si totusi le rup gatul,ma credeti? Atunci cand nu mai au sanse de scapare dintr-o boala,sau rapitor,situatii de acest gen. Zicea Felix mai sus de lume care arunca pui vii la gunoi,lume cu probleme,tulburari de comportament,lume bolnava… Nu pot concepe si nu pot sa-i las sa sufere… A,da,am spus mai sus ca cine le rupe gatul pt a-i manca… Pofta mare! E treaba fiecaruia… Incepusem com cu a fi si a nu fi dur… Ma irita la maximum cand cineva care habar nu are despre animale,imi spune mie ce sa fac cu ele,lume cu multa teorie,pregatita,alta lume cu pobleme de comportament,lume nebuna! Animalul tb sa-l intelegi si ca sa-l intelegi tb sa-l ai,iar ca sa-l ai tb sa-l iubesti… Am vazut apropo de protectia animalelor,un documentar despre foci,cum se cresc,iar la sfarsit cand se inmultesc prea mult,se ucid. Stiti cum? Cu bata! Se separa maturii de pui si se lovesc in cap cu parul. Unele mor,care sunt mai norocoase,altele dupa o lunga agonie… Stiti cine le omoara? Oamenii,dar nu sunt tot aia care omoara si porumbeii… Protectia Animalelor insa se ia de colombofili pt ca isi chinuiesc porumbeii… Si iar ipocrizie!
Si totusi , cred ca s-a extrapolat mult ! ideea de substrat a articolului era , sa nu uitam ca , initial a fost dragostea pentru ceea ce sunt ei , si mai apoi am descoperit pasiunea pentru ce pot face in concursuri ! ma gandesc , ca de aceea insista autorul pe conceptul de ” sentiment prim “.
Cred ca definitoriu si pentru topic si pentru situatia in care a se afla acum sportul cu voiajori este urmatorul lucru: am vazut nu de putine ori, licitatii sau vanzari de porumbei pe net in care se prezenta o lista cu ceva rezultate, ale lor sau ale rudelor si un pedigree imbarligat. Ghiciti ce lipsea? POZA porumbelului. Si cu asta am spus tot. :)
Unul dintre cele mai regretabile lucruri in relatia om-porumbel este depersonalizarea acesteia.Deveniti adesea doar un mijloc de satisfacere a unei pasiuni transformata in patima ei isi pierd usor identitatea.Nu mai vorbim de “Vanatul”,”Breazul”,”Gutul” , “Stropitul” sau “Baltatul” ci de “813’,”957”,”183” etc.Poate ca manati de tavalugul asta trepidant al concursurilor si al pregatirii acestora prea multi uita de ce exista totusi porumbeii in viata lor.Cati mai gasesc timp si placerea de a-si urmari favoritii si dincolo de cele cateva zeci de secunde,uneori nici macar alea,cand porumbeii ajung acasa de la concursuri?
Poate ar trebui sa readucem aminte ca porumbeii,in multele si feluritele rase existente in intreaga lume,au aparut in viata omului aproape exclusiv pentru placerea sau agrementul acestuia.Ideea de a se organiza distractii sau concursuri cu ei a existat si ea demult dar n-a fost prioritara.Au fost si sunt si astazi destule rase de porumbei cu care se organizeaza tot felul de intreceri,unele chiar comice.
Cei mai tineri ori cei mai putin documentati ar trebui sa stie ca aparitia si dezvoltarea rasei porumbeilor voiajori a avut la baza considerente practice si in primul rand militare si nicidecum organizarea de concursuri sportive.Dupa primul razboi mondial,dar mai ales dupa cel de-al doilea,urmare a dezvoltarii tehnologice,importanta si rolul porumbelului voiajor sub aspect militar s-a diminuat drastic si abia de-acum a inceput dezvoltarea pe scara mai larga si a concursurilor sportive cu astfel de porumbei.
Revenind la ideea de inceput a comentariului ,cred ca legatura afectiva pe care o creezi cu porumbeii pe care-i cresti e mai importanta decat satisfactiile sau avantajele pe care le poti avea cand unul din favoritii tai face rezultate in concursuri.In definitiv,zilele de concurs sunt doar cateva intr-un an,in restul timpului cat mai reprezinta ei in viata ta?
Ar fi interesant de stiut,macar ca medie,care-i durata de viata a unui porumbel intr-o singura crescatorie,precum si eventuale recorduri de longevitate ale unor porumbei,iesiti din gaoace si morti de batranete in aceeasi crescatorie.
felicitari pentru articol! foarte frumos…..
am citit si mi-a foarte placut! (atat articolul cat si comentariile)
bravo! numai bine!
frumose cele spuse si eu am porumbei voiajori si abia am intrat in clubul pascani jud iasi stau in suspans pana in august cand o sa concurez si eu
pana intinsa sa nu uiti ca porumbeiii sunt parte din noi
asta e competitia!!! ai descris-o excelent!!!Foarte frumos!!!1