Conversatie depre porumbeii galateni – varietatea de zbor

Discutia s-a purtat online in anul 2003. Intreaba (Q) Frédéric Xabada din Montpellier, Franta, raspunde (A) Cristian Staicu din Bucuresti.

………………………………………………………………………………

Incepe Cristian: 

Buna Fred, inainte de a ne lansa in discutie, ma gandesc ca unora dintre cititorii tai care e posibil sa nici nu fi auzit pana acum despre rasa porumbeilor galateni le-ar putea fi utila o scurta introducere; doar cateva cuvinte, motivand de ce acestia sunt cu adevarat speciali.

Porumbelul galatean are o mare vitalitate si e capabil de efort prelungit; prin natura lui, el iubeste zborul la mare inaltime, iar anumite exemplare joaca atat de spectaculos incat literalmente ii taie respiratia privitorului. Atunci cand sunt priviti in voliera aspectul lor gratios incanta ochiul, dar frumusetea lor devine mai evidenta atunci cand sunt tinuti in mana si le putem admira trasaturile.

Insumand, galateanul poate oferi frumusete si spectacole de delectare relaxata pentru crescatorul necompetitiv, dar poseda si un mare potential sportiv daca crescatorul in cauza decide sa-l selectioneze si sa-l antreneze pentru concursuri de inaltime si durata. Toate aceste calitati se gasesc inmanunchiate intr-o singura rasa de porumbei, ca in nici o alta din lume.

Scriind acest material, intentia mea sincera este sa fiu cat de mai obiectiv. Daca ocazional ma voi dovedi insa partinitor fata de rasa pe care o iubesc, sper sa mi se gaseasca circumstante atenuante. Iar acum sunt gata pentru intrebarile tale, Fred…
……………………………………………………………………..

Q1. Pe ce fond istoric a aparut porumbelul galatean si care i-ar putea fi stramosii?

A1. Originile rasei galatene nu sunt clarificate de o maniera stiintifica definitiva, dar banuiesc ca acelasi lucru e valabil la orice alta rasa. Este insa rezonabil sa afirmam ca rasa de zburatori de Galati are o vechime de cateva sute de ani, fiind practic de-o seama cu ocupatia zborului de agrement in Romania. Exista detalii biografice concrete despre crescatori importanti din Galati si tipul de pasari crescute de ei inca din anii 1830.

Este plauzibil ca porumbeii galateni asa cum ii stim noi sa fie rezultatul imperecherii de infuzie in șeptelul local deja existent in Galati a mai multor exemplare de calitate din rase de diverse origini (cel mai probabil levantine si rusesti), pe o perioada lunga de timp.

In primele faze ale originii rasei, un rol important trebuie sa-l fi avut negustorii de grau din Galati, la origine greci din Istanbul. Acestia erau oameni bogati si ambitiosi, care exportau cereale catre imperiul otoman si care trebuie sa fi avut in sange spiritul competitiei cu porumbei de zbor, o ocupatie adusa de ei din Costantinopolul natal. Cel mai probabil ca fiecare avea o comanda deschisa catre marinarii care le duceau marfa in cele mai indepartate porturi otomane, sa le aduca cei mai tari zburatori pe care i-ar putea gasi acolo. Sunt sigur ca pentru ei banii nu contau (fenomen pe care-l observam replicat si in zilele noastre: un crescator “ajuns” nu se uita la bani cand gaseste o pasare de exceptie cu care poate sa “ia fața” competitiei).

Ca o nota explicativa pentru cititorii tai francezi, orasul-port Galati a avut dintotdeauna o pozitie privilegiata din punct de vedere comercial, aflandu-se geografic la punctul de intalnire a trei imperii. Aici ajungeau venind pe Dunare vapoare cu marfa din Imperiul Austro-Ungar, cat si vapoare din Imperiile Rus si Otoman, care ajungeau pe Marea Neagra. Cele trei imperii au avut fiecare perioade de dominatie asupra uneia sau alteia din provinciile care azi formeaza Romania, iar Galati a fost permanent punctul nodal al unui infloritor comert dintre cele trei imperii.

Pana relativ de curand nu au existat informatii scrise asupra rasei. Tehnica cresterii porumbeilor s-a transmis firesc din generatie in generatie, ca facand parte dintr-un anume stil de viata tihnit, specific periferiilor de oras. Asta deoarece la fiecare generatie transmiterea “meseriei” se facea nu prin citirea de carti ci prin ucenicia directa a copiilor pasionati in curtea crescatorilor cu experienta, iar intregul fenomen era limitat la orasul Galati unde oricum informatia asta era bine-cunoscuta de toti crescatorii.

Necesitatea informatiei scrise apare abia dupa 1939, cand rasa incepe sa capete expunere si notorietate odata cu mutarea unui numar de tineri crescatori din Galati in capitala Bucuresti. Acesti crescatori se muta in cautare de locuri mai bune de munca, iar odata stabiliti in Bucuresti isi aduc cu ei si porumbeii de acasa. Asa ajunge rasa de porumbei galateni sa faca primul pas catre raspandirea la nivel national.

La acea vreme, Bucurestiul isi avea propriile rase de zburatori de inaltime, asa ca la inceput acesti porumbei nou-veniti nu au fost luati in serios. A fost insa doar o chestiune de timp pana cand rasele au concurat intre ele iar galatenii s-au dovedit superiori in aer. Din Bucuresti faima lor s-a raspandit in restul tarii iar porumbeii galateni au devenit foarte cautati. In decadele urmatoare (cu varfuri in anii ’60 si ’70), valuri dupa valuri de porumbei au fost cumparati din Galati in special de catre crescatori din Bucuresti, pana intr-atat incat in deceniul anilor ’80 centrul de greutate al rasei (dpdv al numarului de exemplare si al calitatii lor) se mutase deja din Galati in Bucuresti.

Material bibliografic referitor la rasele de porumbei romanesti se gaseste in cateva carti foarte bune: de mentionat “Cresterea Porumbeilor” de Stefan Peterfy (editii Bucuresti 1961, 1963, 1970), iar “Porumbeii galateni” de Ovidiu Leonte (Bucuresti, 1993) are peste 200 de pagini dedicate in intregime porumbelului galatean.

Q2. Cum arata mai exact porumbeii galateni (marime, greutate medie, penaj, culori si baltaturi) asa cum ii vezi tu?

A2. Standardul actual al rasei este in vigoare din 1975 si poate fi consultat in cartea lui Ovidiu Leonte la pagina 79-80. Insa asa cum se spune, o fotografie face cat o mie de cuvinte deci iti trimit cateva fotografii care sunt sigur ca te vor lamuri mult mai bine decat daca ai invata standardul pe de rost.

Stiu ca Berzatii de Budapesta sunt mai bine cunoscuti in Franta, asa ca o sa incerc sa fac cateva comparatii cu acestia ca sa fie mai limpede.

Galatenii sunt ceva mai mari decat berzatii, iar musculatura mai pronuntata ii face sa se simta un pic mai “consistenti” in mana. Proportiile sunt si ele oarecum diferite, linia corporala mai orizontala si alungita a galatenilor ii face sa arate ceva mai “asezati” decat berzatii, picioarele sunt mai scurte, cozile mai lungi si mai late, piepturile ceva mai adanci, capetele mai mari. Penajul este elastic si destul de strans pe corp, dar mai matasos decat cel al berzatilor. Cozile au 12-16 pene, aripile sunt purtate de cele mai multe ori deasupra cozii iar moturile sunt relativ rare. Atunci cand exista, motul este rotund: practic de la o ureche la alta si purtat elegant, destul de jos pe ceafa. 

Din punct de vedere al dimensiunilor, as zice ca galatenii sunt undeva pe la mijloc in comparatie cu alte rase. Dupa atatia ani de selectie pe criteriul zborului, corporalitatea le-a fost modelata de aceasta insusire principala. 

Ar merita retinut ca nu se poate spune cu certitudine daca ai de a face cu un campion sau cu o gloaba doar judecand pasarea dupa aparente, in mana sau pe sol. De multe ori vedem pasari gresit proportionate care zboara foarte bine, in timp ce altele cu conformatie perfecta pot sa dezamageasca. 

Concluzia mea e ca la un galatean de performanta conteaza in primul rand placerea (sau poti sa o numesti ambitie, sau vointa) de a urca la mare inaltime si de a sta acolo. Asta mai mult decat aptitudinile fizice de conformatie, de penaj, de musculatura samd. Banuiesc ca e o concluzie destul de banala, nu cred ca am facut vreo mare descoperire.

Cand vorbim de evaluarea desenului la porumbelul galatean, aici se aplica un principiu foarte sanatos: cel al “repartizarii neuniforme a baltaturii”. Ideea e ca la aceasta rasa nu exista o anumita baltatura considerata a fi “perfecta” in detrimentul tuturor celorlalte, or vreuna “standard”, nici macar una “extrem de cautata”. Inca o explicatie pentru cititorii tai: baltatura inseamna modul de repartizare a petelor de culoare rosie, neagra, galbena sau vanata pe fondul alb al porumbelului “baltat”.

Aplicarea constanta a acestui principiu a conservat diversitatea rasei, mentinandu-i sanatatea si competitivitatea sportiva. Evitandu-se aplicarea unui singur tipar ingust de “perfectiune” (care in timp ar fi insemnat defavorizarea, marginalizarea si finalmente excluderea celorlalte tipuri), s-a pastrat un fond genetic sanatos si foarte divers. Mie mi se pare ca aceasta mare diversitate de “trasaturi” si baltaturi este una dintre marile atuuri de supravietuire a acestei rase pe termen lung.

La ochi suntem foarte exigenti: galatenii trebuie sa aiba o privire cat mai expresiva, iar ochii apreciati sunt alb-perla, gri, bleu, maslinii sau marmorati; ce nu ne place deloc este pigmentul rosu.

Q3. Exista mai multe varietati in cadrul rasei? Iar daca da, in ce fel difera aceste varietati intre ele (zbor de inaltime, joc strans, joc variat-acrobatic…), asa cum este cazul la Rollerii Orientali, spre exemplu?

A3. Da, sunt cateva varietati distincte in cadrul rasei. In ceea ce priveste varietatile de culoare, pana de curand erau mult mai multe, chiar si in perioada uceniciei mele (care de fapt inseamna destul de tarziu in cronologia rasei; eu m-am apucat mai serios de ei pe la sfarsitul anilor ’80).

-Unicolorii pe negru, pe rosu, pe galben sau pe vanat mai exista aproape doar in amintiri.

-Baltatii pe negru, rosu si galben se gasesc din abundenta dar tind sa mai exceleze doar la capitolul joc fiindca si-au cam pierdut insusirile zborului de mare inaltime si durata; in termeni realisti, acesta a ramas acum monopolul baltatilor pe vanat.

-Baltatii pe vanat sunt actualmente preferatii marilor crescatori, cei care practica performanta sportiva si vor sa o mentina la aceleasi cote pentru viitor.

-Albii cu ochi negri sunt un produs secundar al cresterii baltatilor pe orice culoare si desi nu sunt foarte apreciati ca atare, ei pot sa fie folositi la reproductie daca sunt pusi la pereche cu baltati de culoarea din care provin.

-Mai exista cateva tipuri secundare de baltatura intalnite doar in anumite zone, dar pe care le gasesc irelevante pentru discutia noastra si nu o sa le abordez aici.

Ce ar trebui probabil mentionat este ca de regula crescatorii competenti nu imperecheaza culorile diferite intre ele.

La un mod ideal, galatenii n-ar trebui sa difere ca aptitudini de zbor (sau joc) functie de culoare. In primele etape ale formarii rasei, ei au fost crescuti si selectionati doar dupa zbor si joc, nu dupa culoare. Segregarea pe culori nu pare sa se fi practicat inainte de anii ‘40—’50, incepand deci doar dupa ce acesti porumbei s-au raspandit in restul tarii.

Pana la un punct, diferentele de comportament in aer si tipul jocului nu au fost determinate de culoare ci doar ca rezultat al tipului de selectie operate de un crescator sau altul, conform preferintelor personale.

In realitate, azi nu putem sa nu observam ce spuneam mai sus: baltatii pe vanat au ramas cu zborul de performanta si cu joc mai putin pregnant, in timp ce celelalte culori tind sa aiba un joc mai puternic dublat de un zbor mai slab.

Q4. Zboara bine la stol?

A4. Da, galatenii zboara destul de bine in stoluri de pana la vreo 15 bucati. La un numar mai mare, e nevoie de un zburator cu mare personalitate care sa preia conducerea stolului. Altfel, stolul se fragmenteaza. Acelasi lucru se intampla chiar si stolurilor mai mici in care zboara porumbei tineri, fara experienta.

Exista si exemplare (destul de rare) care prefera sa zboare solist: deasupra stolului, pe langa stol, sau pur si simplu neluand in seama ce face restul stolului.

Q5. Daca ar fi sa te referi la galateni strict ca la niste rolleri, cum le-ai descrie jocul?

A5. Dupa cate inteleg eu, la capitolul asta in vestul Europei exista o doza de confuzie in ceea ce priveste porumbeii galateni.

O sa incerc sa explic:

-exista galateni care joaca scurt cate o singura data, fara sa piarda deloc inaltime sau sa-si schimbe locul in interiorul stolului

-exista unii care fac doar mosor, mai lung sau mai scurt

-unii fac tumbe simple, duble, triple si ocazional siraguri multiple pe o aripa sau alta..

-in timp ce altii alterneaza jocul strans tip “mosor” cu jocul simplu, dublu sau triplu. Aceste exemplare joaca foarte variat si spectaculos, combinand procedeele intre ele si fara sa se repete, dand dovada de mare imaginatie

-finalmente, mai exista si unii care nu joaca deloc. Multi.

Toate aceste varietati sunt acceptate in cadrul rasei. Fie ca se regasesc intr-o categorie sau alta, ce conteaza cu adevarat este ca ei sa aiba placerea de a zbura ore in sir la inaltime.

Reformuland, la porumbeii galateni jocul nu este un scop in sine. Un crescator exigent nu-i va gasi scuza unui anume porumbel ca a jucat mult; daca vrea neaparat sa joace e placerea lui, dar trebuie sa zboare la fel de bine ca unul care nu joaca deloc.

Exista linii de galateni la care procentul de jucatori este de 1% (sau poate chiar mai putin, la unii baltati pe vanat), asa cum exista linii la care procentul poate fi de 70-80% sau mai mult, la anumiti moriscari baltati pe negru.

Pe ansamblul rasei, jocul a fost privit favorabil pana prin anii ’70. In perioada asta si-a facut intrarea in prim-planul rasei Iulian Enachescu (decedat 1993), un crescator cu o personalitate foarte puternica. In anii in care a fost activ, el a reusit sa concentreze in crescatoria sa varfurile absolute ale rasei si sa creeze astfel linii de baltati pe vanat cu performante neatinse pana atunci.

Eu respect enorm realizarile sale la inaltimea si durata zborurilor, respectiv la felul in care pasarile sale au transmis calitatea generatie dupa generatie. Am insa rezerve asupra unora dintre inovatiile pe care le-a introdus, care au ajuns sa se generalizeze si care, din pacate, se vede ca au ajuns sa aiba un impact negativ asupra rasei pe termen lung.

Una dintre inovatii a fost selectia impotriva jocului. La acel moment, el a argumentat ca ar fi doar o masura tactica personala pentru marirea duratei zborului. Partea mai putin placuta este ca multi dintre adeptii si admiratorii lui l-au imitat, ba chiar au dus aceasta tactica la extrem. Inclusiv azi, in anumite crescatorii, cel mai mic semn ca un porumbel incearca sa joace inseamna condamnarea acestuia la moarte.

Cu bune si cu rele, Enachescu a avut o mare influenta asupra rasei. E insa surprinzator cat de mare este aceasta influenta si la multi ani dupa moartea sa.

In ceea ce ma priveste, eu pastrez jucatorii pe masura ce apar, cu conditia sa fie si buni zburatori. Nu subscriu la teoria conform careia “porumbelul jucator nu poate sa zboare la fel de mult ca cel fara joc, pentru ca oboseste din cauza efortului suplimentar”. Din experienta mea, un porumbel cu zbor moderat poate face fata fara probleme la zboruri de mare calibru, aripa la aripa cu ne-jucatori.

Imi pare rau, dar nu pot sa fac o comparatie cu Rollerii Orientali fiindca n-am crescut aceasta rasa si nici nu i-am vazut zburand. Tot ce pot spune este ca pe ansamblu jocul galatenilor nu este unul standardizat sau repetitiv ci tinde sa varieze de la individ la individ. Ca crescator, nu stii niciodata cum se va comporta un pui sau altul; e o loterie.

Un alt lucru interesant este ca unii galateni pot sa nu joace deloc timp de 1-2-3 ani sau chiar mai mult, apoi incep dintr-o data ca si cum ar percepe o chemare din mosi-stramosi; dar odata ce incep sa joace, o fac cu mare entuziasm si dexteritate.

De mentionat ca jocul in interiorul volierei sau cand zboara de ici-colo prin curte, aproape de sol, nu este deloc caracteristic galatenilor. Daca unele exemplare fac asta, este considerat un defect major.

Q6. Ce prefera majoritatea crescatorilor din Romania la porumbeii din aceasta rasa si la stilul lor de zbor?

A6. In Romania, galatenii sunt preferati intre porumbeii de agrement pentru satisfactia completa pe care o ofera crescatorului. La inceputurile carierei lor columbofile, multi crescatori de galateni au crescut alti porumbei (eu sunt unul dintre acestia, am inceput cu codalbi), dar dupa ce fiecare a trecut printr-un numar oarecare de alte rase, din aproape in aproape a ajuns sa imbratiseze galatenii. Desi exista un mare numar de alte rase de agrement romanesti (fiecare cu frumusetea si calitatile ei), toate palesc prin comparatie cu galatenii.

Q7. Ce fel de competitii se practica in Romania?

A7. Competitiile oficiale nu sunt un fenomen de masa, poate si pentru ca regulile sunt mult prea complicate. Daca ar fi sa zbori porumbeii ca la carte, ti-ar trebui un computer de la NASA ca sa tii scorul. O multime de detalii tinand de multe criterii ar trebui observate pentru a castiga puncte, o multime de detalii ar scadea puncte.

Sfatul meu pentru crescatorii incepatori sau pentru cei care cresc si zboara porumbeii pentru propria placere este sa ii zboare pur si simplu, fara sa se simta ingraditi de reguli… eu as zice ca e mai bine sa ne concentram pe practicarea acestei pasiuni frumoase, fara inhibitii si fara sa ne simtim verificati sau criticati.

Revenind la competitii, pana prin anii ’80 erau practicate un gen de concursuri informale, intre vecinii de cartier. Stolurile erau zburate dimineata devreme la aceeasi ora iar ultimele pasari venite de sus castigau concursul. Era un spectacol minunat sa vezi 5-6 stoluri ridicandu-se pe cerul albastru, limpede ca sticla al unei dimineti de duminica. Soarele aflat abia la rasarit lumina porumbeii de jos in sus, iar cand stolurile rand pe rand intorceau strans luand inaltime, burtile albe ale galatenilor sclipeau orbitor in lumina. 

Q8. Cu ce hraniti voi galatenii? Ce feluri de seminte, ratii zilnice etc…

A8. Nimic deosebit: grau, porumb, floarea soarelui in diverse proportii functie de anotimp, iar ca desert seminte mici (mei, in, rapita, canepa) si ceva verdeata tocata.

Galatenii nu sunt foarte pretentiosi la mancare in comparatie cu alte rase si nu au nevoie de alimentatie extraordinar de bine planificata pentru a-i face sa zboare asa cum trebuie. De fapt, pentru crescatorii batrani ideea de regim separat pentru pasarile din lotul de zbor e un lucru la care probabil ca nici nu s-au gandit vreodata.

Din cate stiu eu, inca nu s-a facut vreun studiu comparativ intre diferite tipuri de alimentatie si performantele de zbor ale galatenilor. Ma gandesc insa ca e firesc sa fie o relatie intre una si alta; as fi curios la ce rezultate s-ar ajunge daca cineva decide la un moment dat sa zboare “ca la carte” niste galateni din linii de performanta, cu vaduvie si alimentatie speciala. S-ar putea sa avem surprize mari.

Q9. Exista metode aparte de pregatire a loturilor de zbor pentru concursuri?

A9. Nimic altceva decat antrenamentul de zbor, pur si simplu. La galateni nu e nevoie de dropperi, de semnale cu steaguri sau lumini ajutatoare, de custi speciale sau mai stiu eu ce alceva.

Q10. Poti te rog sa descrii varietatea pe care o cresti tu?

A10. Felul in care arata pasarile pe care le cresc eu se vede in fotografiile pe care ti le-am trimis deja (ceea ce e un lucru bun fiindca evitam multa vorbarie). Daca ne referim la modul in care se comporta in aer, puiendrii din liniile mele ajung cu regularitate la 3 ore de zbor dupa o luna de la primele ture date in jurul crescatoriei (asta inseamna cam intre varsta de 2 luni si jumatate si 3 luni, sau dupa 10-15 zboruri). Cam astea imi sunt asteptarile rezonabile, dar este loc si pentru surprize placute de genul vreunui zbor de 6 ore la aceasta varsta, care se intapla cand si cand.

 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

(varietatea pe negru: Fred, varietatea pe albastru: Cristian)

Cea mai buna performanta pe care am avut-o vreodata cu tineretul (un stol de 4 pui scosi in aprilie, iar zborul fiind in octombrie) a fost un zbor de 10 ore si jumatate in timpul zilei, iar pe inserat stolul a fost vizibil la inaltime si nu a vrut sa coboare. A doua zi au venit 3 din 4.

As zice ca un crescator exigent ar trebui sa aiba in vedere zboruri de 8-8 ore si jumatate de la un lot de galateni din linii bune, sanatosi si bine antrenati.

N-as vrea sa fiu gresit inteles, cifrele pe care le mentionez aici se refera la crescatori pasionati care investesc timp si efort in niste pasari de calitate.

Sunt constient ca trebuie sa fiu precaut astfel incat sa nu creez asteptari nerealiste asupra acestor porumbei, cum ca ar fi un gen de pasari care mananca aproape nimic si stau toata viata sus pe cer. Ce spun eu este ca galatenii au in ei potential pentru performanta si ca daca le sunt create conditii potrivite ei or sa si ofere acea performanta.

Zborurile de 8-10-12 ore (sau mai mult decat atat, in cazurile in care raman noaptea sus), astea inseamna performanta pentru a carei atingere crescatorul si pasarile sale trebuie sa actioneze ca o adevarata echipa.

Galatenii au energia necesara pentru zboruri-maraton (mai mult decat atat: o fac de placere, fara a fi manati din urma de cineva), dar isi au si ei limitele lor.

Spunand asta, n-as vrea sa se ramana cumva cu impresia opusa, cum ca dupa un zbor tare galatenii au nevoie sa intre in hibernare pentru o luna.

Imi vine acum in minte un exemplu cu zboruri facute de doi frati, ambii in varsta de 6 luni, in toamna anului trecut: 8 ore marti, 4 ore miercuri, 8 ore si jumatate joi. Dar dupa aceste trei zile i-am oprit de la zbor pentru o saptamana, ca sa se calmeze.

Q11. Cum iti antrenezi tu porumbeii? Conditiile de clima din Romania permit sa fie zburati tot timpul anului? Care ti se pare tie vremea ideala pentru a zbura porumbeii galateni?

A11. Temperatura si conditiile atmosferice se schimba foarte mult in Romania odata cu trecerea de la un anotimp la altul, iar galatenii sunt in stare sa faca fata majoritatii acestor schimbari. Eu personal mi-am zburat porumbeii pe ger napraznic, in ceata deasa, in ninsoare, pe timp de furtuna si practic in orice dificultate pe care natura a pus-o pe tapet. Am facut toate astea mai mult ca sa-i testez, sa le vad limitele si sa inteleg ce resurse detin.

Ocazional, unii dintre ei s-au mai pierdut in astfel de incercari dar am luat-o ca pe o forma de selectie. As zice ca galatenii sunt porumbei “all weather”, atata timp cat sunt sanatosi si in buna forma sportiva.

Galatenii dau maximul de randament la zbor in a doua jumatate a toamnei, pe cer senin, racoare si cu vant slab. Daca ar fi sa le dam de ales intre foarte frig si foarte cald, vor prefera frigul: ai mei au zburat minunat intr-o zi senina de iarna cand termometrul arata -20C la sol.

Ridicati la zbor pe caldura unei dupa-amieze de vara, ei pot insa sa se sufoce si sa coboare repede.

Trebuie avut in vedere ca dupa cateva zboruri frumoase pe vreme buna galatenii tind sa intre intr-un gen de febra a zborului si se pot pierde stoluri intregi de 5-10-15. Parerea mea e ca raman noaptea sus la inaltimi foarte mari si pana dimineata sunt impinsi de curentii puternici de altitudine la zeci, poate sute de kilometri distanta de casa.

De asta zic ca in astfel de cazuri e bine sa-i opresti vreo saptamana ca sa se linisteasca.

Q12. Se intampla sa se mai piarda din cand in cand?

A12. Cu siguranta, din mai multe motive.

In primul rand, ca pui: daca apuca sa se ridice prea devreme in aer, valul de adrenalina care li se urca la cap e prea mult pentru ei. In stadiul asta aripile le sunt mai puternice decat mintea si sunt sanse mari sa-i fure peisajul.

Din felul in care se misca se vede cum ii cuprinde de entuziasmul, cum incearca sa se ridice din ce in ce mai sus si pentru cateva zeci de minute uita complet de casa. Cand isi aduc aminte, pentru multi e prea tarziu fiindca nu mai sunt in stare sa gaseasca drumul inapoi.

Din pacate, asta se intampla frecvent cu puii din cele mai bune linii de zbor, care abia asteapta un pretext sa se ridice in aer.

Asadar, prima ridicare in aer trebuie tratata cu mare precautie.

Iar la final, cel mai dureros si de ne-evitat mod de a pierde galatenii este prin atacul pasarilor de prada.

Q13. Sunt rapitoarele o problema mare in Romania? Ati inventat cumva metode de limitare a pierderilor din aceasta cauza?

A13. Pasarile de prada sunt intr-adevar o problema serioasa, care se agraveaza pe zi ce trece. In ultimii 4-5 ani situatia a ajuns la limita insuportabilului datorita inmultirii peste masura a rapitoarelor si a faptului ca zburatorii galateni sunt prin temperament si natura zborului lor extrem de vulnerabili la atacurile acestora.

Deoarece galatenii zboara foarte sus, soimii au un mare avantaj asupra lor pentru ca-i pot lovi de mai multe ori in picajul unui singur atac. Porumbelul galatean nu e genul pasiv, ba din contra: cand e urmarit de soim se va angaja cu mult curaj in plonjoane spectaculoase si de foarte multe ori reuseste sa fenteze milimetric inhatarea, prin schimbari bruste de directie in ultima fractiune de secunda.

Q14. Cum iti selectezi tu galatenii? Ai vreo viziune personala asupra “galateanului ideal”?

A14. Probabil ca te-as deruta vorbindu-ti in termeni de specialitate. Cred ca mai bine ma limitez sa spun ca eu incerc sa am in voliera numai porumbei tari la zbor si foarte frumosi, care la randul lor sa scoata generatie dupa generatie de pui frumosi si buni la zbor. 

Idealul pe care il am in minte este o pasare echilibrata: buna in aer si frumoasa (atat pe jos cat si in mana). …ideea principala pentru mine este ca nu urmaresc doar o extrema (numai zbor sau numai frumusete). Mi s-ar parea ca tradez rasa.

Q15. Ce tip de adapost ai recomanda pentru cresterea galatenilor?

A15. Orice e disponibil. 

Galatenii pot fi reprodusi si zburati cu succes atat din voliere spatioase construite la sol, cat si din balcoane inguste de bloc, voliere mici pe acoperisuri de cladiri inalte, poduri de casa sau alte variante. Incepand din copilarie si pana acum, eu am trecut cam prin toate stadiile astea. In prezent, dupa doi ani de tinut in voliera din curte a trebuit sa-mi mut pasarile in podul casei. 

Desi asta vara au fost in pod temperaturi in jur de 50 de grade Celsius din cauza incalzirii tablei de pe casa, porumbeii au reprodus perfect.

Iarna trecuta au petrecut-o in voliera neprotejata din curte, facand deasemenea fata fara probleme la temperaturi de minus 20 de grade. Ce e cu adevarat important pentru adapostul lor, oricare ar fi acela, este sa aiba ventilatie naturala si podeaua uscata; respectiv sa nu fie inghesuiala prea mare.

Q16. Sunt docili, usor de prins cu mana?

A 16. Nu chiar. Galatenii au un temperament independent, asa ca nu te vor astepta rabdatori sa-i iei pur si simplu de pe odihnitoare cand ai tu chef. E nevoie de reflexe destul de bune si coordonare a ochiului cu mana ca sa prinzi unul; daca isi da seama ca pe el ai pus ochii, va face tot ce poate ca sa te fenteze. 

De mentionat ca masculii sunt foarte gelosi cu teritoriul lor si in primavara se bat zile si saptamani in sir pentru cuiburi. La inceputul sezonului de reproductie au deasemenea tendinta ca nici in cuiburile alaturate sa nu sufere alte perechi. Pana la urma se potolesc, dar sunt perioade cand te exaspereaza.

Q17. Tineretul isi dezvolta usor abilitatile de zbor sau e nevoie de multa munca pentru a-i vedea acolo sus pe cer? De revenit acasa de la distante mari sunt buni?

A17. As zice ca sunt destul de precoci, iar in primele etape au mai degraba nevoie de temperare pentru a nu zbura prea devreme, decat de incurajare sa se ridice de pe voliera. 

Ca o masura de precautie, unii crescatori le leaga la inceput varfurile ultimelor 3-4 sfarcuri. E un gen de “frana de mana” pentru primul zbor, cu ajutorul careia li se taie din entuziasm.

Q18. Cat de buni sunt la reproductie?

A18. Foarte buni. Daca nu luam in calcul accidentele de gen oua sparte sau pui mici ocazional striviti din cauza batailor in cuib, intr-un sezon ne putem astepta la 4-6 perechi de pui de la o pereche reproducatoare. Galatenii hranesc foarte bine si nu au nevoie de ajutor sau doici ca sa-si creasca doi pui. 

De exemplu, eu am fost nevoit in 1997 sa pun inca 2 pui la o pereche, si i-au crescut cu succes pe toti patru. Unul dintre masculii mei favoriti a fost unul dintre puii in cauza.

Daca randamentul reproducerii incepe sa scada, e semn ca exista o problema de sanatate. De mentionat ca galatenii din lotul de zbor sunt in stare sa cloceasca si sa creasca cu succes pui, chiar daca in perioada asta sunt si solicitati la zboruri. Trebuie doar avut grija ca parintii sa fie zburati alternativ. 

Q19. Cati porumbei recomanzi sa se zboare in stol? Cum masurati voi inaltimea de zbor la care se afla pasarile? Folositi o anume scala de evaluare.

A 19. Dupa observatiile mele, galatenii se simt bine zburand in stoluri de pana la 12-15 bucati. Un stol mai mare are nevoie de un efort suplimentar ca sa stea impreuna si sa faca intoarcerile concertat. Cu mult antrenament, am auzit ca se pot atinge rezultate bune si cu stoluri mai mari. 

Dar cele mai bune rezultate se ating cu stoluri de 3-5 pasari.

…………………………………………………..

S-a determinat (de altii mai competenti, nu de mine) ca porumbeii aflati la inaltimea de 1500-1700m sunt la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Cand porumbeii zboara mult sub aceasta inaltime, nu suntem multumiti. Zborul in zona de altitudine 1500-1700 este cel mai satisfacator, fiindca ne vedem porumbeii ca pe niste mici puncte pe cer. Exista deci certitudinea ca sunt bine-mersi acolo sus, facandu-si meseria. 

Odata ce stolul intra in disparitie, incep emotiile incertitudinii: pe de o parte te bucuri ca pasarile tale nu te fac de ras lalaind-o pe deasupra casei, dar pe de alta, dupa cateva ore de uitat degeaba la cerul pustiu, incepi sa te indoiesti ca o sa-i mai vezi vreodata. Si nu de putine ori, chiar asa se si intampla.

Q20. Se preteaza galatenii sa fie zburati impreuna cu alte rase?

A20. Marii crescatori tind sa fie fixisti si nici macar nu cresc alte rase, ce sa mai vorbim de zburat galateni in stoluri mixte. 

In prima parte a zborului galatenii se amesteca destul de bine in stol cu alte rase de zbor inalt, dar dupa un timp galatenii tind sa se separe de restul. Cine zboara porumbei stie ca fiecare rasa isi are propriul ei temperament in aer si o dinamica specifica a stolului in zbor. Din observatiile mele, galatenii sunt total incompatibili in zbor cu berzatii de Budapesta (care au un zbor asemanator stolului de grauri, foarte rapid si cu multe schimburi de directie si altitudine). Galatenii zboara insa destul de bine alaturi de ciungii de Ploiesti din anumite linii.

Q21. In viitor, care crezi ca sunt perspectivele acestei rase in Romania? Sunt multi crescatori tineri (in plus fata de tine) care sa se simta atrasi de a continua traditia cresterii rasei, “ca in vremurile bune?”

A21. Ha ha, la 39 de ani ai mei nu mai sunt vreun tinerel…Dar ca sa raspund intrebarii tale, dupa cativa ani realmente deprimanti din punct de vedere politic si economic, acum e un aer de optimism peste tot si toate. In tara lucrurile par sa se mai fi asezat oarecum iar oamenii au un pic de liniste, au ocazia sa isi traga un pic sufletul si par sa aiba chiar si ceva maruntis de cheltuiala cu care, asa cum zici si tu, sa revina la ocupatiile din vremurile bune.

Cumva ironic, nu vad prea multi copii sau tineri apucandu-se de crescut galateni, ci mai degraba oameni maturi (ba chiar si varstnici). Evident, multi dintre acestia se reintorc acum la pasiunea pe care au fost nevoiti sa o intrerupa la un moment dat. 

Sper ca si tinerii vor incepe la un moment dat sa se alature in numar semnificativ; cred ca au nevoie doar de un mediu decent care sa dezvolte o atmosfera atractiva. Si evident, de exemple pozitive de crescatori competenti si seriosi. Eu zic ca situatia nu poate decat sa se imbunatateasca.

Cam asta ar fi deocamdata, urez tuturor cititorilor tai succes in noul sezon de reproductie si mult noroc la zboruri. 

Sfarsit

Bucuresti-Montpellier 2003……………………………………………………………………………………………………….

Discutia a avut loc pe fondul interesului manifestat de columbofilii francezi despre rasele de agrement din estul Europei, dublat de discutiile interminabile purtate in contradictoriu intre Frédéric si Cristian asupra naturii “adevaratului” porumbel galatean. Frédéric crestea o varianta de baltati pe negru importati in Franta in jurul anului 1980 pe o filiera din Germania, cu foarte putin zbor si ceva joc (vezi foto atasate). Cristian crestea baltati pe vanat cu zbor de inaltime si putin joc (foto).

Dintru inceput, materialul s-a dorit a fi util columbofililor din afara Romaniei care ar fi putut sa fie interesati de rasa galateana dar care nu aveau o reprezentare realista asupra caracteristicilor si potentialului acestor porumbei. Motivatia asta simpla era valabila in 2003; poate parea paradoxal, dar in 2022 acelasi material poate fi la fel de util si columbofililor din interiorul Romaniei care simt nevoia aceleiasi reprezentari realiste. Avand in vedere ca discutia s-a purtat acum aproape 20 de ani, este de la sine inteles ca anumite aspecte valabile la acel moment nu mai sunt de actualitate azi. Desi ideile principale despre rasa si practicarea columbofiliei de agrement raman aceleasi, din parcurgerea textului se pot sesiza destule schimbari intervenite intre timp. 
Iar in ce masura s-au concretizat peste ani sperantele acelei perioade… asta cred ca ramane o intrebare deschisa. 

Discutia s-a purtat in engleza iar materialul rezultat a fost tradus in limba franceza si publicat la acea vreme de catre Frédéric in Revista Federatiei Columbofile Franceze. Materialul actual este o versiune restransa a textului initial, tradus in limba romana de catre Cristian Staicu.