Autor: Ovidiu Leonte
Extras din cartea “Porumbeii galateni”
Acum, era prea batran, ca sa-si mai intemeieze o familie. E drept ca arata inca bine, viguros, si nu prea ii statea nimeni in cale. Era, intr-un cuvant, respectat. Curat si ingrijit mereu, ai fi zis ca era “bun pentru imperechere”.
Trecusera ca un vis 17 ani de cand iesise din gaoace. Curios poate, dar la 15 ani avusese ultimul lui pui. De la prima lui dragoste pentru o “capacita”, care i-a devenit apoi pereche, nu se mai imperechease cu nici o porumbita… o familie timp de aproape 16 ani ? familia Imperator!
In crescatoria mea, puii cu codita “cat doua degete” sunt dati jos din cuibar iar parintii ii hranesc la un loc cu ceilalti pui, in colectiv. Este o metoda. Puii cei mai putin indrazneti insa, raman mai cu gusa goala.
Dorobant, in ultima vreme “Mosul”, cum il poreclisera prietenii mei crescatori, venea cu gusa plina si ii hranea cu rabdare, pe rand, pe toti. Cat era ziua de mare facea nesfarsite drumuri intre hranitor si adapatoare, iar puii navaleau cu aripile intinse catre el, cu ciocurile deschise dupa hrana, “tiuind”.
Daca din intamplare vreun porumbel cauta sa bata puii, alerga cat putea de repede, clatinandu-se leganat, turuind si lovind cu aripa pe intrus.
Tarziu, dupa ce termina de hranit liota de pui, se aseza langa ei pe o aripa, motaind obosit cu capul in piept, cu puii gramada in jurul lui. Asa l-am gasit intr-una din zile, cu puii langa el, odihnindu-se… murise.
(Dorobant 8.1962. mort 1979, crescator Ovidiu Leonte).
ce induiosator!
Ai o poza? Ce rasa era?
Extras din cartea ?Porumbeii galateni?
Dragomir Viorel Marian:
Ai o poza? Ce rasa era?
Cu capacita langa el…cred ca era voiajor !!!
ce induiosator
asa este foarte induiosator!!!!!!! si eu am porumbei luati id asta danny_jaguar_no1 va rog mai datimi si mie niste sfaturi
superb!!!
emotionant
Mult respect domnule Leonte!Tristetea e mare cand se intampla astfel de lucruri…….
interesanta metoda de crestere a puilor.L-a mine nu cred ca ar fi de folos sa scot puii din cuib,pentru ca am mai incercat in mai multe randuri,dar tabarau masculii pe ei,vroiau sa ii “calce”…..si m-am lasat pagubas.Oricum,frumos articolul.
imi vine sa plang….. :((
trist am avut si eu o data asa un porumbel batrin care era galatian si am muirit in timp ce juca lovinduse de pamint
Intr-adevar…trist.Mi-a adus aminte de un porumbel,Ciung de Ploiesti,pe care l-am primit cand m-am apucat de columbofilie,un adevarat parinte.La fel ca domnul Leonte dadeam puii jos,iar el venea si ii hranea chiar daca nu erau ai lui.Intr-o dimineata de Marti un alt mascul fara pereche a vrut si el sa se distreze batand puii,Ciungul cum l-a vazut a sarit in apararea puiilor si s-a repezit asupra “intrusului” si asa a inceput un razboi.Toata dimineata au continuat sa se bata,seara cand am venit de la scoala el se afla langa pui…era mort.Pierduse razboiul.
da, un columbofil adevarat, care merita respectul tuturor
pacat de el !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
super articol…imi vine sa plang…
numai respect pt un asemene om cu asa SUFLET MARE
De unde pot face si eu rost de carte?
Andrei..nu stii de unde pot face rost de aceasta carte? Te rog da-mi un raspuns..
Eu am luat-o din Targul de porumbei Plumbuita, Bucuresti acum 3 ani… Autorul nu mai traieste, nu stiu alta metoda de a o achizitiona.
As vrea sa o cumpar si eu….nu mi-o vinzi mie? te rog….vreau sa o citesc si eu…dupa ce o termin ti-o dau inapoi cu toate ca am cumparat-o de la tine….
Imi pare rau dar nu mai dau carti…
Insa daca o vad iar prin targ, ti-o cumpar.
Multumesc ! Iti raman dator daca mi-o cumperi ! Daca faci rost de ea te rog sa imi dai un e-mail . painkler_Ady@yahoo.com