Permiteţi-mi să încep prin a mă prezenta: sunt Rene Hansen, un columbofil din Danemarca. Recent [Octombrie 2007] am avut parte de o experienţă unică; am călătorit pentru a participa la un şir de seminarii şi şedinţe de gradare împreună cu un amic danez, Flemming Christensen şi unul dintre cei mai talentaţi, dacă nu cel mai talentat, evaluator de porumbei voiajori din zilele noastre, Bill « The Book » Richardson (la care mă voi referi în continuare ca Book).
Când cineva face o afirmaţie ca cea de mai sus, deschide uşa la posibile controverse, dar atâta timp cât eu personal nu voi vedea pe altcineva făcând aceleaşi lucruri pe care le-am văzut făcute de către Book, am să continui să susţin aceste afirmatii. Nu mă aştept sa fiu nevoit să le retractez prea curând.
In timpul vizitei, Book a ţinut mai multe seminarii şi a gradat peste 3.000 de porumbei în mai multe localităţi din Danemarca. Am petrecut împreună mai mult de o săptămână pe insula Zealand gradând porumbei iar apoi am făcut o călătorie de o săptămână în sudul, centrul şi nord-vestul peninsulei Jutland. Orarul a fost extrem de solicitant iar la sfârşit am fost mai obosit ca niciodată în viaţa mea. Am inţeles că vizita lui Book din 2005, care a inclus deasemenea Olanda şi Belgia, a fost chiar mai extenuantă şi sincer să fiu, nu-mi pot imagina cum a fost posibil!
Columbofililor danezi care au participat la seminarul ţinut de Book şi l-au urmărit pe acesta gradându-le porumbeii le-a fost imposibil să înţeleagă complet tot ce s-a întâmplat zi dupa zi şi loc după loc, pe tot întinsul ţării. Pe întreaga durată a vizitei, şi în mod regulat, aprecierile despre Book au fost uimitoare.
Nefiind asociat niciodată în viaţa mea, în trecut, cu aşa ceva, nu ştiam realmente la ce să mă aştept. Oricum, dacă mi-aţi cere azi să descriu într-un cuvânt atmosfera, aş răspunde imediat « tensionată ». Din când în când puteai simţi cum columbofilii adunaţi în jurul lui aşteptau să greşească; cu toate acestea, aceşti oameni au fost dezamăgiţi, de fiecare dată. La creşterea tensiunii s-a adăugat neâncrederea unora în capacitatea lui Book de a specifica aşa rapid şi atât de multe despre porumbeii lor. La începutul şedinţelor de gradare/ evaluare, aceştia îşi şopteau între ei că aceste aprecieri ar fi pur şi simplu imposibil de făcut. In majoritatea cazurilor, înainte de sfârşitul acestor sesiuni, neincrederea s-a transformat în admiraţie, dar oricare ar fi fost sentimentul simţit de columbofili, toţi au rămas până la sfârşit.
In timp ce eu ştiam că Book era, evident, sub foarte mare tensiune, el nu a arătat niciodată altceva decât oboseala normală după evaluarea a trei, patru sau cinci sute de porumbei în aceaşi şedinţă. Ceea ce m-a surprins însă a fost tensiunea la care columbofilii s-au supus ei înşişi pe durata acestor sesiuni de gradare. Acum un columbofil oarecare îmi vorbea în mod normal, pentru ca un minut mai târziu să ţopăie neliniştit prin-prejur în timp ce Book îi evalua porumbeii. Mă îndoiesc că aceşti columbofili ar fi putut fi mai neliniştiţi chiar şi dacă ar fi concurat la un zbor important. Dacă lui Book îi plăcea un porumbel, proprietarul se umfla în pene de mândrie, iar dacă lui Book nu-i plăcea porumbelul, acesta devenea neconvingător de defensiv. Pe de o parte, nu voiau să dea rău în ochii celorlalţi prezenţi, pe de cealaltă, era evident că împărtăşeau aceleaşi îndoieli despre respectivul porumbel. Este important de amintit aici că o gradare/ evaluare nu se referă de obicei la un singur porumbel, ci mai degrabă la suma porumbeilor dintr-o crescătorie. Desigur că Book urmăreşte anumite caracteristici, şi câteodată sunt necesari câţiva porumbei până să găsească acel ceva, dar cumva, până la urmă identifică firul caştigător al crescatoriei şi odată ce l-a găsit, are un talent uimitor de a urmări acest fir de-a lungul generaţiilor. In mod repetat, odată ce firul a fost găsit, columbofilii evoluau de la defensivă la o receptivitate crescută la cele spuse de Book.
Book a spus-o cel mai bine când afirma: “Gradarea porumbeilor este un exerciţiu uluitor. Nu toţi columbofilii vin pentru a învaţa ceva sau pentru a-şi îmbunătăţi crescătoria. De fapt, unii vin şi încearcă să mă păcălească, să-mi dovedească că greşesc sau să vorbească pe deasupra mea. Toate acestea fac parte integrantă din aceste sesiuni. Pot doar să sper că şi eu sunt la fel de distractiv pentru ei, precum ei sunt pentru mine. Fără aceste persoane, ar fi posibil să adorm în scaunul meu, deci aceşti columbofili au şi ei un scop.”
Fără să-i spună, un număr de columbofili, i-au dat să gradeze aceiaşi porumbei pe care îi gradase şi în vizita sa din 2005. De fiecare dată aceşti columbofili au revenit la sfârşitul şedinţei pentru a ne spune că Book a gradat porumbeii exact la fel de ablele dăţi. Anumiţi columbofili voiau să-i vorbească lui Book despre performanţele porumbeilor lor înainte ca acesta să-i evalueze, însă Book ne-a instruit foarte specific să nu permitem acest lucru. Ne-a spus că este important ca el să se concentreze pe porumbel, nu pe părerea columbofilului despre porumbel.
Evident, tehnicile de gradare ale lui Book sunt bazate pe observaţiile proprii acumulate de-a lungul timpului, şi cred că toata lumea îşi dă seama că acesta este deosebit de atent. Oricum, până nu eşti în jurul lui 24 de ore pe zi, precum Flemming şi cu mine, este imposibil să înţelegi exact cât de atent observator este. Pare întotdeauna că se uită în jos la porumbelul din mâna sa, dar cumva, el este capabil să fie atent la tot ce se întâmplă în jurul lui.
Pană aici v-am transmis doar observaţiile mele şi ale lui Flemming, aşa că permiteţi-mi în continuare să descriu unele dintre cele mai uimitoare întâmplări din această călătorie. Prima ispravă a lui Book a avut loc în timpul şedinţei de gradare de la clubul Ringsted din centrul Zealand-ului, în timp ce evalua porumbeii lui Flemming Chiler Engel (în Danemarca Flemming este un nume foarte întâlnit). Nici nu a scos bine primul porumbel din coşul lui Flemming, că Book s-a uitat în sus aproape imediat şi a spus: “Acesta este un porumbel excelent şi, dacă ar fi fost zburat, ar fi avut rezultate foarte bune între 400 şi 600 de mile, şi din nou, dacă ar fi fost zburat, cred că ar fi câştigat o cursă de 600 de mile.” Până ca Flemming să apuce să răspundă, Book i-a oferit 1.500$ US pentru porumbel. Flemming Chiler Engel şi cu mine eram copleşiţi. El era uluit pentru că evaluarea a fost foarte corectă şi exactă, iar eu pentru că m-am clasat de fapt doilea după acest porumbel la cursa 600 de mile în acel sezon. Bineânţeles că Flemming nu a vândut porumbelul!
Comentariile lui Flemming Chiler Engel: “Am fost impresionat de către Bill The Book. In ceea ce mă priveşte, a fost corect în toate evaluările porumbeilor mei. Totul a corespuns exact cu ceea ce ştiam că porumbeii au realizat şi desigur, am fost încremenit de uimire când a gradat masculul ‘178’ (câştigătorul de la 600 de mile). In concluzie, a fost o experienţă foarte bună, şi tot ce pot să spun este că Bill The Book este incredibil de priceput în domeniul său. Cele mai bune salutări, Flemming Chiler Engel”
Două zile mai târziu, Book a ţinut un seminar la clubul “Semnul-din-Ochi” din Copenhaga, club care a fost înfiinţat în onoarea sa, după vizita în Danemarca din 2005. După prezentarea seminarului despre semnul-din-ochi la club, Book a fost rugat să gradeze vre-o 15 porumbei, ca o favoare pentru club. Din nou, la primul porumbel, Book a declarat că acesta este un porumbel de 400-600 de mile, de cea mai înaltă clasă şi, întorcându-se spre Flemming şi spre mine, a precizat că este chiar de un calibru mai rar decât porumbelul gradat la Ringsted. Oricum, ceea ce a spus în continuare a pus la podea pe toată lumea prezentă în sală. Cineva a spus : «Deci spui că porumbelul este un învingător ?» Book a raspuns: “Nu, ceea ce spun este că eu cred că este un campion national la 600 de mile pentru că porumbei mai buni ca acesta pur şi simplu nu sunt.”
Incă odată, în sală se făcu linişte, şi după această reacţie, a trebuit să presupun de data aceasta că toată lumea era la current cu porumbelul respectiv. Columbofilul care a prezentat pe urmă porumbelul, a început prin a spune că era un rătăcit din Scoţia. Evident, după această afirmaţie, am început să fiu îngrijorat că Book făcuse o eroare gravă, dar el nici măcar n-a clipit. După ce a lăsat informaţia să se îmbibe câteva secunde, crescătorul a continuat prin a spune că acela fusese campion naţional de 4 ori, inclusiv la 600 de mile, şi că proprietarul lui din Scoţia avea să vină în Danemarca pentru a-l lua acasă.
Book putea să fi spus că el credea că este un învingător, şi atâta tot; dar am impresia că el se plictiseşte câteodată doar stând acolo, şi pentru a se amuza împinge lucrurile la limită; pentru că după ce l-am întrebat de ce a crezut că e un campion naţional, mi-a raspuns “Ei bine, porumbelul de la Ringsted era un învingător la 600 de mile, iar acest porumbel era exact acelaşi tip de pasăre, doar mai bun, deci ce ar fi putut fi ?”
Ceva mai târziu, Book a primit pentru gradare un porumbel pe care l-a înapoiat aproape la fel de rapid declarând : “Nu-i tipul meu de porumbel, dar este un învingător la 400 de mile.” Columbofilul s-a grăbit să confirme că într-adevăr era un câştigator la 400 de mile. Din nou, puţin mai târziu, când Book dadu peste un alt porumbel de top şi declară că era cel mai bun reproducător al respectivului crescător, din nou avu dreptate !
La Esbjerg, în Jutland am petrecut trei zile, timp în care Book şi-a ţinut seminarul şi a gradat porumbei. In timpul şedinţelor de evaluare, Book a gradat un porumbel pe care l-a pronunţat a fi fiul unui super-campion, şi că, super campionul ar fi tatăl porumbelului (nu mama sa). A mers mai departe şi i-a dat acelui porumbel cea mai mare notă din şedinţa de evaluare de la Esbjerg. Incă odată cuvintele lui Book s-au dovedit profetice, căci acel porumbel s-a dovedit a fi fiul consangvin al faimosului mascul ‘255’ care câştigase atâtea curse în 1993 şi era încă considerat cel mai bun mascul care a zburat vre-odată în Danemarca.
Ca o întorsătură ciudată a acestei întâmplări, Flemming mi-a povestit mai târziu că Book identificase de asemenea doi fraţi ai acestui mascul în timpul vizitei lui precedente, în 2005. Cu acea ocazie, Book afirmase că se poate vedea cum campionul încearcă să apară în ambii săi fii, dar caracteristicile nu se reuniseră corect şi, de aceea, nu dăduse nici unuia o notă prea mare. Flemming şi-a reamintit că la vremea acelei grădari, în 2005, cei doi masculi aparţineau unor columbofili diferiţi şi când Book dădu peste cel de-al doilea mascul, spusese imediat : “Iţi aminteşti cum 20 de porumbei mai înainte am gradat un mascul despre care spuneam că vine dintr-un campion, şi tu (proprietarul) ai identificat acel campion ca fiind ‘255’? Ei bine, acest porumbel este în exact aceeaşi situaţie.” Columbofilii prezenţi fură înmărmuriţi de uimire căci erau la curent şi curând şi-au reamintit că de fapt cei doi porumbei erau ambii fraţi buni si ambii fii ai faimosului ‘255’.
După Esbjerg a urmat Tinglev pentru a-l vizita pe Dieter Nicolaisen. Deşi Dieter concura cu porumbei cu câţiva ani înaintea vizitei lui Book din 2005, doar înaintea acelei vizite îşi procurase multi dintre actualii reproducatori, iar gradarea lui Book din 2005 l-a ajutat să găsească direcţia crescătoriei sale între păsările din acea selecţie. Evaluarea de atunci s-a dovedit foarte importantă şi Dieter a considerat-o ca fiind cauza rapidei sale urcări în clasamentele curselor. Când Dieter a aflat că Book intenţionează să viziteze Danemarca din nou, a fost printre primii care s-au înscris pentru o vizită a crescătoriei sale.
Mi-am amintit mai multe situaţii care au avut loc cu ocazia acestei vizite, dar pentru că Dieter vorbeşte şi scrie foarte bine în engleză, l-am rugat să ne furnizeze versiunea sa proprie despre vizita lui Book. Iat-o: “Mă numesc Dieter Nicolaisen şi locuiesc la Tinglev, în Danemarca. De curând Rene Hansen mi-a cerut părerea despre ultima vizită în Danemarca a lui Bill The Book şi a fost o plăcere pentru mine să mă conformez.
Deşi fiul meu a început să curseze porumbei în 1997 şi eu doar câţiva ani mai târziu, n-am început parteneriatul numit Echipa Nicolaisen decât în 2004. Asemenea multor columbofili începatori în acest sport, am achiziţionat prea mulţi porumbei, prea repede şi curând am devenit oarecum nesiguri cu privire la modul în care să continuăm. Pentru a ne perfecţiona cunoştinţele, am început să studiem mai multe concepte, inclusiv semnul-din-ochi. Astfel, am descoperit pagina web a lui Bill The Book, pe Internet. Norocul nostru a fost că Bill avea postată pe pagina sa informaţia despre viitorul său seminar şi sesiune de gradare programate să ia loc la Esbjerg, în Danemarca în Octombrie 2005. După cum s-a întâmplat atunci, Octombrie urma în doar în două luni şi Esbjerg era aproape de zona unde locuim.
Pe durata vizitei lui Bill, am fost uimiţi de nivelul înalt de sofisticare atins la subiectul semnului-din-ochi. Bill a depăşit cu mult aşteptările tuturor şi abordarea lui a fost foarte diferită de tot ceea ce auzisem mai înainte, oricare dintre noi. După seminar, l-am urmărit gradând porumbei pentru mai mulţi columbofili. Ce spectacol! Coşuri cu porumbei şi columbofili peste tot, în timp ce Bill şedea în mijloc, înconjurat total de privitori. Precizia evaluărilor sale a fost intr-adevar de necrezut! Chiar după mai multe ore, nu cred că cineva a părăsit încăperea. Cand ne-a venit rândul să avem porumbeii gradaţi, am rămas încântaţi de comentariile pozitive despre majoritatea celor examinaţi, mai ales că aceste comentarii se potriveau cu experienţele noastre cu aceste păsări! Evaluarea ne-a furnizat o schiţă, un plan simplu şi usor de urmat: reproduceţi din cei selectaţi şi eliminaţi restul! De atunci, am constatat o îmbunătăţire remarcabilă a rezultatelor noastre!
In Octombrie 2007, Bill s-a reântors la Esbjerg, în Danemarca pentru un nou seminar şi sesiune de gradare. De această dată, discursul său a fost despre tehnicile de reproducţie şi din nou am fost impresionaţi de nivelul elevat de complexitate al prezentarii. Cu siguranţă, ne-a furnizat foarte mult material de reflexie pentru viitor!
Orişicum, am învăţat chiar şi mai multe în timpul vizitei lui Bill la crescatoria noastră. El a gradat aproximativ 80 dintre porumbeii noştri, a făcut multe comentarii despre crescătorie (construcţia propriu-zisă), despre păsări şi despre ce trebuia să facem pentru a ameliora lucrurile. De această dată schiţa/ planul furnizat a fost chiar şi mai rafinat. Fiul meu şi cu mine am adoptat motto-ul: «lucrează mai întelept, nu mai mult», iar perspectiva lui Bill ne-a ajutat cu siguranţă să o facem. Impreună cu fiul meu am luat un prânz minunat cu Bill, Flemming şi Rene, şi vizita lor s-a terminat mult prea devreme, iar ei s-au îndreptat spre următorul obiectiv.
Dacă nu l-aţi avut niciodată pe Bill gradându-vă porumbeii, tot ce pot spune este că este o experienţă deconcertantă care vă lasă foarte transparenţi. Văzându-l într-o multitudine de situaţii, vă pot spune că el citeşte persoanele cel puţin la fel de bine cum citeşte porumbeii. Are un fel minunat de a spune până şi cele mai dificile lucruri într-un mod monoton-subtil, care trece aproape neobservat de lumea din jurul său, însă comentariile sale îi merg direct la inimă columbofilului ai cărui porumbei îi gradează.
Am văzut şi câţiva columbofili argumentând fără vlagă la o evaluare publică, dar cred că toată lumea din încăpere ştia că aceştia încercau să muşamalizeze lucrurile în faţa competitorilor prezenţi. După ce au terminat de argumentat, Bill şi-a repetat liniştit părerea, iar columbofilii nemultumiţi s-au prăbuşit ca un castel de cărti. Bill este un profesionist la ceea ce face, şi el deţine controlul. Cele mai bune salutări, Dieter”
Intr-o zi interminabilă, friguroasă şi bătută de vânturi, la Ringkoerbing, Book a gradat peste 500 de porumbei. Dintre multele întâmplări ale acelei zile, cu siguranţă următoarea va rămâne cea mai populară. Cam pe la două treimi din sesiunea de gradare, Book se opri pentru a-l întreba pe unul dintre columbofili ce sistem de concurs folosea. Columbofilul răspunse că utiliza văduvia cu masculii. Book îi răspunse că femelele sale erau mult mai bune decât masculii şi că, practicând văduvia cu masculii, performanţa trebuia că îi era afectată, la care columbofilul nu a formulat nici o plângere.
Câţiva porumbei mai târziu, Book dădu peste un mascul căruia îi atribui cea mai mare notă din evaluarea de la Ringkoerbing, ceea ce îl situa printre primii cinci per totalul gradărilor. Book spuse columbofilului că porumbelul era un mascul “de bază” şi că ar trebui să-şi construiască familia în jurul acestui porumbel anume. Columbofilii din încăpere schimbară priviri, dar singurul lucru pe care proprietarul l-a spus este că era un porumbel rătăcit din Olanda. Book îi răspunse că nu-i păsa de împrejurări şi că pasărea avea capacitatea de a îmbunătăţi dramatic crescătoria columbofilului. Crescătorul păru oarecum neâncrezător, încurcat de această selecţie, aşa că Book îmi sugeră să încerc să cumpăr porumbelul. Cât de încurcat ar fi fost columbofilul, acesta nu acceptă să vândă pasărea.
Câţiva porumbei mai târziu, Bill dădu peste un porumbel remarcabil pe care îl evaluă aproape la fel de bine, dar de data aceasta se referi la el ca fiind un mare învingător. Deodată, încăperea se umplu de murmur şi proprietarul şocat recunoscu că masculul “de bază” era de fapt tatăl acestui porumbel care, la rândul lui, fusese campionul zonal al sezonului trecut. Columbofilul recunoscu că fusese foarte aproape de se debarasa de tată, dar că mai târziu decise să-i dea o şansă ca reproducător, căci îi fu milă de el.
In ziua următoare, în timpul unei pauze de masă la un alt columbofil din zona Ringkoerbing-ului, am început să spun povestea rătăcitului din Olanda. Gazda îşi flutură mâna spre mine şi-mi spuse: “Nu-i nevoie să povesteşti întâmplarea aici, căci toată lumea din zonă a auzit deja povestea !” In timp ce aici, toate aceste evaluări au fost uluitoare pentru aceşti columbofili, Flemming şi cu mine am fost martorii aceloraşi situaţii pe tot întinsul Danemarcii.
In timpul ultimei vizite de evaluare, Flemming povesti despre o vizită de gradare în nordul Zealand-ului pe care el si Book o făcuseră. Columbofilul respectiv fusese la clubul din Ringsted când Book gradase primul învingator la 600 de mile, aşa că avea o bună idee despre capacităţile lui. Crescătorul le spuse că revenise în sportul columbofil în anul precedent şi că actualmente era în proces de reconstrucţie. Apoi îi ceru lui Book să-l ajute să identifice punctul central al crescătoriei sale. Book luă această solicitare ca însemnând că ar trebui să “treacă la subiect” şi, imediat, din cele 20 de perechi mediocre, el selectă 4 foarte bune. Pe parcursul procesului, Book dădu peste un mascul foarte bun pe care îl evaluă similar, dar nu chiar la fel de bun ca “rătăcitul de la Ringkoerbing”. Book spuse proprietarului că acesta ar trebui să fie mascului său de bază de acum înainte. Deşi crescătorul deţinea porumbelul doar de un an, spre lauda lui, fu foarte receptiv la sugestia lui Book.
Mai târziu, evaluând echipa de pui a aceluiaşi columbofil, Book dădu note foarte mari la doi dintre aceştia. El spuse că primul pui ar trebui să fi fost foarte constant la zboruri, iar cel de-al doilea un învingător. Merse mai departe şi zise că, în timp ce primul era un porumbel foarte frumos, cel de-al doilea ar trebui trecut la reproducţie. Crescătorul căută rezultatele de la cursele de pui şi, desigur, află că primul fusese cel mai constant zburător din acel sezon, iar al doilea, singurul său învingător. Cred că de-acum nu ar trebui să mai fie atât de surprinzător faptul că după ce crescătorul căută cine sunt părinţii celui de-al doilea pui, din nou se dovedi că un alt porumbel pe care Book îl clasase ca mascul “de bază” deja, era tatăl puiului învingător. Ce lume mică !
In încheiere, permiteţi-mi să spun că această călătorie este şi va rămâne cel mai dificil şi totuşi cel mai plăcut eveniment al întregii mele cariere din sportul columbofil, numai dacă nu cumva Book nu doreste s-o facă din nou în viitor!
Autor: Rene Hansen
Traducere: Ovi
Book @ Steven van Breemen
Banuiesc ca evaluand mii de porumbei, ajungi sa observi niste corelatii intre repere vizibile si caracter, inteligenta, etc. Altfel nu vad cum ai putea evalua porumbei numai dupa criterii vizibile, cand in concursuri inteligenta si alte chestii psihice conteaza foarte mult.
Pe mine ma uimeste acest har al lui Bill the Book. Pur si simplu unele lucruri le iau asa cum sunt fara a incerca sa le inteleg. Pe masura ce ma documentez mai mult, ajung sa cred ca stiu cate ceva, pana citesc un articol din asta…
Excelent materialul si traducerea, felicitari!
De ceva vreme am auzit de celebru ” the Book “, am citit despre el si ce a scris, bine nu tot( cunosc engleza si franceza), insa am dubii:
1. Daca a aparut Mesia porumbeilor, atunci gata s-a terminat smecheria, ma duc cu gutani la triat (atins mana cereasca) si gata sunt “for ever” CAMPIONU.
2. Cand intri intr-o crescatorie la un columbofil, junior, mediocru, incepator, etc., foarte usor observi cam care porumbei sunt buni (ma refer la calitati exterioare, fizic, calitate penaj, vitalitate, etc.), caci asa am fost si eu: adunaturi, sentimente( ca e din cutare, e de la cutare, etc), cotet necorespunzator, hranire, posibilitati de achizitii reduse, etc.. Imposibil ( daca ai spirit de observatie) sa nu vezi 1, 2 porumbei buni( nu lasati, cu sternul iesit, penele casante, etc..), si in principiu sa faci o selectie, cat de cat.
3. Insa cine a intrat in contact cu campionii( a vizitat crescatoriile, a luat la mana porumbeii, etc), si a observat lotul de porumbei, omogenitatea lor, calitatea lor superioara, ma intelege cand afirm ca nu poti sa identifici tu exact care este reproducator si care zburator( indiferent de categoria de zbor).
4. Dupa ceva ani, de practicat columbofilia, ( ma refer cu succes, caci autorul a concurat foarte bine, in SUA) timp in care a participat la expozitii( acolo se strange spuma calitatilor columbofile), discutii si selectari de porumbei valorosi cu diversi campioni, etc…. Inteleg ca iti formezi o idee si observi un anumit tip de pasare care intruneste o serie de calitati care se regasesc la anumiti campioni, la diferite categorii de zbor, pe care le speculezi si in functie de asta notezi si apreciezi( dar sa poti sa spui ca asta e de reproductie, si ala e de zbor……?)
5. Sau esti sarlatan( cum am observat eu un columbofil local…) si mergi pe principiul ” care are narile mari si e batran, nu degeaba il tine fraierul in voliera, deci trebuie sa fie ala bunu de matca”, iar la “zburator”, ala care erea mai nervos, ha ha ha ha….
6. Si daca domnu mai sus mentionat, le stie si le zice asa de frumos, de ce nu este “for ever”, “the champ, all time” ? De ce tine atunci 18 perechi la matca, din care scoate 30-40 de pui, pe care ii triaza, si participa cu ei la lupta. De ce nu doar cu unul, nu? Din moment ce l-ai identificat pe Campion?, restul ce mai fac, galerie? Si ce faci cu 18 perechi la matca? daca ai gasit cuplu de aur? Nu ar fii senzatie de vazut: sa vii cu UNUL sub brat si sa distrugi lupta? Din moment ce tu detii ” secretul”, ai ceva al tau, nu?
7. Am inteles ca omu, are un simpt dezvoltat de apreciere si observatie, insa faci trieri in tari ca SUA, AUSTRALIA, DANEMARCA, de ce nu GERMANIA, BELGIA, OLANDA? Plus ca le-a mai nimerit asa din marea masa de porumbei selectati, si eu retin mult timp un porumbel care ma impresionat la mana, si cand imi reapare tipul sau in mana, gandul zboara acolo, la initial, dar sa faci afirmatii cum ca…. Iar la ochiul, nu mai zic nimic…
P.S. – principiul urmarit: Gheorghe m-am insurat si eu, nu vrei sa vii sa imi arati cum se fac copiii ?
Bun material,mi-as dorii si eu un asa selectioner ptr porumbeii mei,impreuna cu uliu fac o pereche perfecta.Experienta,atentia la detalii, plus multe alte caracteristici duc la un asa profesionalism in a evalua porumbeii. De multe ori noi oprim in cotet porumbeii care confirma la zbor dar si porumbei care ne sunt dragi,asta duce la o diluare a rezultatelor in viitor.Cred ca multi ne-am dorii sa treaca toamna pe la noi prin hulubarii…:))
@3 Costi…..BRAVO. nu ma pot pronunta mai bine decat tine. 100% de acord. Parerea mea (nu trebuie sa fie cineva de acord cu mine) este ca sunt povesti la gura sobei.
Bafta
OMU CU ASTA SE OCUPA
ASTA E MUNCA LUI
NU CA RESTU CARE AI VEDEM CAND AVEM PUTIN TINP
SI ATUNCI CE SA FACI PRIMA DATA
CURATENIE
SA LE DAI APA
MANCARE
DUPA CATEVA ORE SI LA SERVICI
MAI STAM SAI PRINDEM SAI VEDEM SI LA MANA
Trebuie sa recunosc ca nu stiu ce sa cred. Pe de o parte as vrea sa fiu si eu radical ca si Costi si sa zic “da-l in ma-sa de escroc!”, dar pe de alta parte ma gandesc ca daca iti trec prin mana 3000 de porumbei in cateva zile , in mod repetat la diferite seminarii , trebuie sa iti formezi o idee despre cum arata un porumbel bun. Dar din cate am inteles, omu in loc sa fie CAMPION ABSOLUT a ales SA SE LASE DE PORUMBEI ! Nu stiu daca s-a reapucat de concurat porumbei dar e cam stupid sa te invete un VIRGIN sa f#ti. Aia cu clubul “Semnul din Ochi” mi s-a parut cea mai mare cretinitate! Un club intreg care crede in teoria ochiului spune multe despre membri sai si este un club cel putin NAIV ! Oricum FRAIER nu cred ca e omul! Nu ai cum, in conditiile in care iti trec atatia porumbei prin maini! Dar pana la Mesia Porumbilor e cale lunga!
Ca fapt divers, in anul 2010 am ajutat un prieten columbofil, batran si nu degeaba, sa isi imbarce puii. Niste aschimodii, fara piele fara oase! Cei mai urati pui pe care am pus mana in viata mea! La sfarsit de sezon ne-a desfiintat! Anul urmator cu aceleasi “ciurucuri” a luat 54 de diplome din care 21 de LOCUL 1, porumbei si crescator, la nivel de club ! Sa fiu eu chiar asa prost columbofil sau sa fi avut nenea asta atata noroc ? Poate Book ar fi avut alta parere despre “ascutitorile” omului.
Alta patanie inexplicabila. Am fost impreuna cu alti 3 prieteni in vizita la un columbofil. Fiecare dintre cei 3 discutau puternic despre pasarile omului. Undeva ascuns intr-o boxa, in partea dreapta jos, statea un mascul si ma privea atent. Nici una nici alta ma pune Benga sa ii zic omului “masculul ala imi place mult, pare un porumbel inteligent” , gazda a mutit. Era cel mai bun zburator al sau! Sunt eu Tata Porumbilor? Nu prea cred.
Felicitari pentru traducere Ovi!
Un material cel putin interesant!
@Costi
Ar ma fi o varianta.
Auzi Ghio, nu te-nsori sa avem si noi ce f#te?
Bafta!
Ce face omul ăsta putem face și noi, dar nu toți. Shaerlenkens ne-a educat până acum, prin articolele sale, să nu credem în ceea ce ținem în mână fiindcă acest procedeu poate fi înșelător. Un crescător cu experiență, care a ținut campioni sau buni performeri în mână poate face diferența la mână. Nouă ne rămâne să încercăm să ne educăm mâinile și … cam atât. Avem persoane care ar știi să facă treaba asta, dar nu au bunăvoința… La omul ăsta e de admirat bunăvoința.
Mulți tineri columbofili ar câștiga timp, poate și bani și ar gusta mai repede dulceața acestui sport. Dar în mod voit lucrurile decurg mai greu pentru majoritatea columbofililor. Unii, prin această secretomanie, își păstrează supremația în concursuri an de an, fără a fi devansați. Devansarea înseamnă regres, finanțe și vânzări mai puține sau cu prețuri mai mici.
Așa că în taină sau nu, fiecare după inimă, cultivați-vă acest simț și învățați-i și pe alții (sau nu) acest procedeu. Dar eu zic să da… Mai fericit este a da decât a lua… Dar majoritatea se fericesc doar dacă iau…
Interesant articolul, felicitari lui Ovi pentru traducere. Din punctul meu de vedere totul tine de spiritul de observatie si de cunostintele asimilate de-a lungul studiului asupra mai multor porumbei. Cu toate acestea, eu sunt de parere ca uneori poti sa fi inselat si iepurele sa sara de unde te astepti mai putin.
PS. Nu stiu de ce dar Book ma duce cu gandul la Patrik Jane din The Mentalist, probabil pentru ca au aceleasi “skinuri”.
*abilitati nu skinuri, nu stiu la ce ma gandeam :))
Omul acesta ma duce cu gandul la Piet….marele selectioner.
Eu cred ca in spatele deduceri lor este mult anternament,observatie.
Cati dintre noi prind toti porumbei lor macar odata pe saptamana?de unde ne dam seama de musculatura cand noi prindem 10 porumbei pe zi?si de fapt ne uitam la semnul din ochi…care poate e acolo sau nu.
Ce sa mai zic cand deja intram in detalii?
Sa fim convinsi ca si greseste,dar simplu fapt ca e ascultat ma duce la gandul ca nu e fraier.
eu am citit cartea lui Steven van Breemen, Drumul spre s ucces. IN acesta carte explica si el mia multe asptecte ce tin de calitatile porumbelului, si modul in care pe putem observa. Doar prin multa munca si sa ajungi sa tii in mana foarte multi porumbei poti sa iti faci o idee despre musculatura, penaj, osatura, aripa, ochi, etc.
Van Breemen, sustine ideea ca poti sa iti faci o idee si despre inteligenta porumbelului, vointa, vitalitate, tot prin observari.
Totul se bazeaza pe statistica, o anumita caracteristica predomina, dar sunt si exceptii, iar eu stiu ca exceptiile intaresc regula.
Dar sa ajungi sa fii un “dumnzeu” in ale porumbeilor e cale lunga. Bine ca lucrurile stau altfel, deoarece majoritatea ar trebui sa concuram porumbeii doar din pura pasiune, fara a avea o sansa sa devenim “campioni” intr-o buna zi.
Duminica va aparea pe site la ine articolul scris de Ad Schaerlaeckens despre sansa si noroc in sportul columbofil. Important este sa fii la locul si momentul potrivit.
Salutare. Oameni buni: sunt si persoane in lumea asta care se nasc cu un anume talent. Daca mai pun si in paractica isi dezvolta simturile mai mult decat oricine. Precum Piet de Weerd, fratii Janssen si multi altii au talentul inascut de a vedea anumite indicia la porumbei si le simplifica selectia. Prerea mea e ca Book chiar stie ce spune si e meritul sau pt ceea ce stie sa faca. Teoria ochiului, aripi, musculaturii etc. au luat naster in urma studiilor a multor ani de studii si selectii. Pt noi columbofilii de rand care avem timp doar sa le dam mancare si apa ,eventual sa stam cateva minute in prezenta lor, e normal sa mergem pe premiza: asta si cu asta imi plac ,ii pun la pereche si rup la anu. In schimb cei care au bani si timp, fac din columbofilie un studiu cum fac altii pasiune pt alte animale si investesc o gramada de bani si timp. Din partea mea jos palaria si ar fi bine sa vina si prin Romania. Toti campionii stiu cate ceva in plus despre porumbei si au secretele lor dar nu vor sa impartaseasca prea multe pt a nu avea egali altfel nu ar mai fi campioni.
Porumbeii valorosi intrunesc doua tipuri de calitati: vizibile si demonstrate. Cele vizibile tin de “croiala”, penaj, musculatura,osatura, vitalitate, …. iar cele demonstrate: vointa,rezistenta la efort si boli, bun reproducator… .
Sa analizezi un porumbel la justa lui valoare, fara a avea date din ambele categorii de calitati mi se pare imposibil.
In concluzie, cel mai bun selectioner, in propria crescatorie, este columbofilul lucid, ce taie in carne vie, zboara necrutator si imperecheaza mereu bun cu bun!
Toate comentariile sunt binevenite – multumesc! …parerea mea:
1. Articolul prezinta marturiile oamenilor care au trecut prin aceasta experienta…unii chiar de mai multe ori ;
2. Nimeni nu detine “adevarul absolut”, altfel sportul columbofil ar muri ;
3. Exista oameni care au mai multe informatii decat altii, oameni mai inteligenti ca altii, precum si oameni mai talentati ca altii;
4. Toti cei “diferiti” au fost desconsiderati de majoritate, in toate domeniile, intotdeauna ;
5. Face accesibile in seminariile lui, pt. un public larg, nu doar celor cu bani, lucruri pe care nu le gasesti in carti, reviste, etc. ; in plus a scris peste 125 de articole ;
6. Vezi precedentul numit Piet De Weerd;
7. Este un individ care ajuta columbofilul si daca ar fi consultat mai des, « vanzatorii » si-ar reduce drastic profitul ;
8. Cei care le stiu pe toate si se descurca bine nu au nevoie de ajutor ; eu am.
Cand eu va spun ca FUNCTIA CREEAZA ORGANUL conform teoriei lui Charles Darwin nu ma credeti. Un porumbel poate fi evaluat dupa modul in care este construit – ca o femeie pe care o evaluezi la pielea goala – fara haine si farduri.
Am citit tot articolul, cuvant cu cuvant.
Ce concluzii pot trage eu :
1- Selectia pe care o face el se ghideaza dupa urmatorul principiu:” Gaseste un destept printre prosti”.
2- Actiunea se desfasoara in tari slab dezvoltate din punct de vedere al practicarii sportului columbofil.
3-Daca expunerea ar fi venit din tari cu traditie precum Germania, Olanda, Belgia , situatia ar fi stat in felul urmator: ” Gaseste un prost printe multitudinea de destepti”.
4-Foloseste lociga inversa cand vrea sa convinga pe cine: ” N-ai incredere in ce-ti spun eu? Ti-l cumpar in acest moment!”
5- Studiu de caz: un experiment- sa reproduci un lot egal de pui din cei selectati de el si un lot de pui din cei eliminati de el. Dupa 2 ani trage linie si vezi daca a avut dreptate.
@AdrianMadlinBozovici: depinde cum o evaluezi. Daca ii dai sa rezolve ecuatii integrale s-ar putea sa fii dezamagit. Asa si cu porumbeii. Unii sunt perfecti fizic dar nu-i ajuta capul si ii pierzi la 50 Km.
Eu cred in vorba d lui Vasiliu: la mana selectezi doar porumbeii de standard.
va rog a ma scuza dar mi se pare un articol cu iz vanatoresc& pescaresc de ce? nu cumva daca acest domn ar cunoaste atat despre porumbei nu cumva ar putea fi cel mai mare columbofil din lume ? ar castiga tot ar cumpara numai campioni ar fi contactat de cei mai mari columbofili vi se pare 1500$ ar fi un pret mare ptr un campion e mediocru as fi curios ce ar spune de pasarile lui leo H CARE UN PUI casta cateva mii de euro Problema cu parinti fii daca ai ochi ii recunosti imediat
ps identic cu popii de la noi care deschid cartea ei stiu tot despre noi cu cine? cum ? cand? samd asemanator nu cred cred ca este un basm cu omu care stie tot
@porumbei,ro ce ma amuzat comentariul tau de la poz 20!!:)))ai perfecta dreptate ai spus ceva ce trebuie sa recunoastem toti,ne uita la ei ii studiem si in general ne place sa “arate bine la mana”,dar nimeni nu stie ce este in capul unui porumbelul daca va fi un bun reproducator sau zburator restul e can-can!P.S am vazut pe un site nu de foarte mult timp nu dau nume nu are rost,la o licitatie pusa de un crescator mare cu renume,dansul afirma scris acolo ca in opinia lui acest pui pus la licitatie va fi un foarte bun reproducator ce porcarie,cateodata pur si simplu tii se ia ce auzi si vezi!
interesant aricolul, Sunt bune si selectiile la mana insa, cea mai buna selectie este ….VAN COS, vrei sa te apuci de porumbei…… campioni nu pot fii decat 3. 1, 2 si 3…. alege-ti categoria la care vrei sa concurezi….. mergi la cel mai aproape campion al categoriei respective, cumpara-i primul sau al doilea lot de pui, fara nici o exceptie….. tine-i sanatosi, la zborurile cu pui, zboara de la prima la ultima etapa…. din 40 de pui si cu putin noroc, o sa ramai cu 10 … dar cu siguranta ai baza crescatoriei ;)….. Vant in pene !!
cine stie , fiecare dintre noi isi evalueaza porumbeii la mana , dar in crescatoria proprie deja ii vezi cu alti ochi , stii care a facut treaba , stii caruia ii oferi a 2 a sansa , mie imi suna a reclama , belgienii , olandezii , englezii au reclama in sange si mai nou si danezii , .Nu stiu daca ati vazut siteurile nu neaparat columbofile unde , undeva in josul paginii gasesti marturii ale clientilor …sunt foarte multumit cumparati cu incredere , m-am dat de 2 ori pe fese cu crema cutare si mi-au disparut petele de pe cur etc ….
pun pariu ca vor urma un set lung de carti scoase pe banda rulanta , chinezii vor trimite un avion particular sa il ia pe nenea asta la ei, daca ma insel atunci jos palaria
adi @ 19 – Pefect de acord cu tine, ai fost mult mai succint ca mine si clar, exact.
Mai neica, daca vrei sa iti umflii muschi, joaca tata cu ” the big boys “, si daca acolo esti tatic, jos palaria si regrete eterne din partea carcotasilor, dar domnul din articol, o da un pic dupa copac, asa cam ca la noi ca la olteni…..
In alta ordine de idei : mai baieti , nenea Ad S., a fost obligat sa nu mai parieze pe proprii porumbei( si unde muica, in Olanda), iar rezultatele lui, palmaresul lui…. nu are rost sa il mai enumeram( doar cand a avut probleme medicale prelungite, a fost slab, ca si concurent), iar el afirma cu tarie ca nu stie mai nimic de porumbei decat: selecteaza, selecteaza, si doar bun cu bun,……. si parca nu e bine ce zice el, nu?
Sau…… Piet de Weerd, ce sa mai zic, la vremea lui… a creat linii de porumbei care au confirmat ani, si ani, si ani, si unde ? Belgia.
Adica oameni “exceptii “, insa apreciati si respectati in cele mai puternice tari columbofile ( care si-au dovetit si confirmat fiecare afirmatie, la vremea respectiva), si inca ceva, inclusiv Anker ( am observat , ca de ceva timp, este din ce in ce mai citit si urmat, insa nu uitati totusi perioada cand au fost studiile lui realizate – sa mai modificat cate ceva, pe ici pe colo), tot ” exceptie ” cu rezultate, face observatii si vorbeste de notari, nu de…… ” mana magica “.
P.S. – sa ii dea Dumnezeu sanatate lui The Book , nu am nimic cu omu, sa ii mearga si mai bine de acum si pana….. dar pana nu ajunge la smecherii dovediti din acest sport, ca sa le faca triajul, si sa mai si confirme, nu ma convinge !
Activitati de extra sezon, atata tot.
Bla, bla…..
Personal ar putea sa-mi spuna ce vrea, eu tot dupa capul meu as face.
Partea nashpa din toata povestea,e ca Book asta,iti spune cu precizie campionul de la 600 de mile,ala de la 400…. Nu e de joaca!
,,auzi ghio,daca te insori,decat sa iei o prajitura din care sa manance toti,mai bine un kkt sa-l mananci sigur”
in vara lui 1997 vine pe la mine un domn din valea jiului ne uitam la porumbei ia cativa la mana ai suceste ai invrteste nu zice nimic,nici cai bun nici ca rau.pina la urma gasete el ceva , pune mana pe un albastru de 92 era pripasit la mine de cateva zile dupa ce al pipaie se uita la mine si-mi zice,sa am grije de el ca eu nu am asa ceva an voliera.porumbelu era liber dar dupa cateva zile si-a luat zborul spre casa cred.iar eu am ramas cu cei achizionati de mine.
Toate aspectele sunt importante, nu e de neglijat nici un porumbel cu selecția. Din cunoștințele mele, sunt câțiva crescători foarte buni cărora selecția la mână le-a confirmat rezultatele de mai târziu. Putem face fiecare statistici mai ales cu lotul de pui pentru sezonul 2015. Hai să revenim la toamnă cu articolul, să vedem ce a observat fiecare în compartimentul de pui. Fiecare cu flerul lui, dar să ne străduim și să notăm. S-ar putea ca în viitor să ne ajute să putem pretinde judecăți de valoare în domeniul selecției la mână, dacă am avut succes. Si putem câștiga timp…
Verificarea la mana e un fler pe care unii il au mai mult, altii mai putin.Poate nenea Book are mai mult [toata stima].La faza cu…asta e f.bun reproducator,asta nu…chiar nu stiu ce sa zic.Eu sunt handicapat,nu-mi folosesc mainile dar imi aduce mama mea din porumbei,o pun sa-i tina si ii pipai cu barba,buzele,obrazul sa-mi dau seama daca sunt prea grasi sau prea slabi[semn de boala] si gata verificarea la ,,mana”…]]Dupa aceasta verificare pot spune suta la suta ca vor avea pui in primavara asta..Bafta tuturor
-dl book pregateste terenul pentru vizita din Romania-sigur peste o saptamana va fi aici
\-va doresc vant in pene.
@ Marinica-Bz ….Tot respectul domne,extraordinar de emotionant mesajul !! Iti doresc sanatate multa si tie si mamei tale, asta e adevarata dragoste, adevarata columbofilie !! Pasiunea ta ar trebui sa o simta toti…
Multumesc mult Ionut T. asemenea.
@ionut T-Ar trebuii sa ii cunosti pe Marinica si pe mama lui sa vezi ce oameni sunt.Eu l.am vizitat de doua ori sa ii duc cativa porumbei,si nu mi.a parut rau ca am batut drumul(Bucuresti-Buzau)pt ai face o bucurie,dar ce bucuros am fost eu cand am gasit asa oameni primitori.Prima data am fost cu Nini Ichim prietenul meu din Urziceni,la initiativa lui,si a doua oara cu un alt prieten din Bucuresti la initiativa mea.
Te salut frate Marinica iesira.i campion national,tu chiar meriti pt dragostea cu care iti ingrijesti pasarile si efortul care il faci.Si apropo nu esti”handicapat”asa a fost planul lui Dumnezeu cu tine.
pt marinica lasa mi un nr de tel sau ceva pt k as vrea sa ti donez cativa pui.sa ti dea Dumnezeu sanatate
Marinica-BZ
………………..nu am cuvinte !
Multa sanatate sa iti dea Dumnezeu tie si celor dragi tie !
Pentru mine materialul a fost ca un S.F. de foarte buna calitate, pe care l-am citit cu multa placere, m-am transpus in actiunea povestita ca si cand ar fi adevarat. Book e ca un extraterestru, asa cum sunt eroii civilizatori care au upgradat omenirea. Revenind la realitate, ceea ce este clar e ca acest personaj isi cunoaste foarte bine meseria si in afara de talentul si cunostintele autentice
in privinta porumbeilor, el are un dar in a fi incontestabil de convingator si de a domina psihic pe cei din jurul sau. Este ca un mare iluzionist care reuseste sa inoculeze cu putere o parere unanima audientei.
@Fane.Te pup ma.Usa mea e deschisa oricand.. @Alin- https://www.facebook.com/marinica.savu @Lord Sculah.Multumesc mult,si tie la fel.Tine-o pe umor ca-i bine asa.
parerea mea ca daca esti un crescator de porumbei si vrei sa iti selectezi pui la mana trebuie sa ai multa experienta foarte multa ,nu merge dupa cativa ani !
Suna mai mult a reclama, sunt cazuri de mari reproducatori care au fost refuzati ca fiind fara valoare, ulterior au devenit baza la colonii intregi. Sunt o mana de crescatori care cu porumbei putini au rezultate intr-un an cat altii intr-o viata, au un singur clasificator “cosul” si daca prin absurd ar veni la ei « The Book » ar dura mai mult discutia de la usa crescatoriei decat evaluarea porumbeilor.
Vant in pene! si un an bun tuturor!
Eu cred ca intr-o singura circumstanta mi-as selecta ORBESTE porumbeii la mana.
Daca as avea multi porumbei de matca, 100-150 sa zicem, adunati din toate colturile, cadouri, site-uri piete si as fi INCEPATOR ! M-as gandi foarte bine ce categorie vreau sa zbor, cam cum ar trebui sa arate porumbelul care sa zboare acea categorie si ce calitati fizice trebuiesa aiba. As face o lista cu toate aceste calitati, greutate, talie, penaj, aripa, brat aripa, musculatura, stern, furca, rinichi, cutie tracica, gat, nas, ochi chiar si cioc…etc. si as selecta din cei 120 sa raman cu 80, apoi as mai lua inca odata la mana sa raman cu 60, apoi inca o data sa raman 40, sa zicem. Astfel m-as apropia de a avea tipul de porumbel dorit.
Tot efortul acesta ar rezulta in implinirea a 10% din procesul de selectie restul facandu-l doar ZBORURILE !
Se risca ELIMINAREA DE SUPER PORUMBEI prin tipul acesta de selectie ? Sigur ca DA ! Dar cred ca oricum esti mai aproape de a face performanta cu porumbei preselectionati intr-o anumita DIRECTIE decat cu SUPER PORUMBEI prost imperecheati ! Exemplu SUPE X ( 350 gr , brat lung, stern lung, penaj moale, talie mica, etc.) imperecheat cu SUPER Y ( 500 gr, brat scurt, stern scurt, penaj rigid, talie mijlocie, un TANC) !
Injura-ti-ma prieteni, vorba lu Macedonski, dar ASTA E UMILA MEA PARERE !
Va salut, sa va F#T !
Autorul (Rene Hansen) vorbeste despre ce (EL) a vazut/auzit/trait. Nu cred ca este de condamnat, daca el nu scria despre asta noi nu am fi citit, iar daca nu trecea prin aceste fapte cu siguranta nu ar fi scris…. exista multi martori si nu ar fi avut curajul sa scrie aceste lucruri.
La asa numitul The Book si partea lui mai putin credibila fata de persoanele care erau la fata locului… acesta incerca sa cumpere porumbelu in cauza atunci cand audienta nu credea ce aud urechile lor. Oare de ce incerca Book sa cumpere porumbelu? Era o iesire cat mai credibila in varianta sa cumpere porumbelu in cauza iar prin aceasta mutare, oferea credibilitate? Nu stiu.
Si daca concura mai avea timp de aceste vizite in tarile despre care vorbeste autorul? Si totusi de ce se expune ?
Eu cred in evaluarea anumitor porumbei dupa calitatile fizice incat cineva sa poata spune despre respectivul porumbel unde ar putea da cel mai bun randament (categorie de distanta)… acest lucru este destul de des intalnit la columbofilii buni din afara. Acestia pot spune cu aproximatie dupa o analiza a porumbelului in ce priveste constructia/calitati palpabile/altele vizibile si in mare masura pot avea dreptate.
Sa spui ca esti convins de un porumbel ca este un mare reproducator, porumbel despre care nu stii exact nimic, deja este prea mult… PROMITATOR este altceva, acest lucru este valabil si la porumbeii care inca nu au demonstrat. (A se studia cazul Piet de Werdt, acesta in mare masura avea dreptate, avea acel ceva.)
A simtii porumbeii probabil este un DAR nativ pe care il primesti (sau nu!) iar restul este exercitiu, logica, studiu, intuitie.
Enorm de multi selecteaza in propria crescatorie proprii porumbei si la final raman doar acei porumbei care in viziunea lor (columbofilului) sunt cei mai promitatori, acelasi lucru il fac si selectorii dar in crescatorii total necunoscute. Acestia nu cunosc porumbeii dar scot in evidenta cei mai promitatori porumbei din lotul pe care il au in fata… apoi ramane respectivul columbofil prin reproducere si zbor sa treaca la urmatoarea selectie, acest lucru ajuta columbofilu in cauza sa ajunga intrun timp mai scurt la cei mai buni porumbei din crescatorie.
In selectie se poate gresii destul de des (sau foarte des), exista N-cazuri si spre exemplu cunosc un columbofil care vroia sa elimine un porumbel dar, dintro intamplare nu a reusit eliminarea lui, iar acest porumbel a ajuns in olimpiada de la Budapesta 2015, un altul a clasificat un porumbel olimpic drept rebut (apoi imediat a aflat ca este un olimpic si s-a scuzat ,,se mai intampla”)… ambii sunt din acelasi judet. Oricine atunci cand selecteaza poate gresii si nu poate fi ocolit de acest fapt, sunt care gresesc foarte frecvent, altii gresesc mai rar… asa cum si campionii fac greseli mai mici in sezon, acestea fac diferenta dintre unii si altii.
Eu am o vorba : ,,Mai bine sa gresesti cu 2 porumbei din 20 eliminati decat sa pastrezi 18 degeaba, pentru ca oricum pe cei mai buni nu ai cum sa ii dai afara pt. ca deja ii cunosti”.
Un selector inrait a fost tatal lui Gaby Vandenabeele a selectat porumbeii foarte dur timp de peste 30 de ani, astazi fiul lui continua munca… nu este de mirare ca sunt porumbei valorosi si sunt atat de cautati.
Consider ca greseli mai dese se fac atunci cand se analizeaza porumbei lucrati in consagvinitate, acestia pot avea anumite ,,defecte” in urma depresiunii de consagvinitate (densitatea mai multor gene comune)… in acest caz columbofilu trebuie sa specifice despre porumbelu in cauza (ca este un consagvin) iar in acest caz, se accepta unele asa zise defecte dar niciodata nu se poate trece peste o calitate indoielnica a musculaturii porumbelului in cauza.
Un caz al unui columbofil din Est-ul tarii, anual reproduce undeva 400-500 pui, acesta pina sa inceapa zborurile cu puii elimina jumatate din ei, iar restul ii zboara. Dupa zboruri mai face o selectie si ramane cu maxim 70 de pui, iar pina primavara la primul concurs elimina treptat si coboara usor sub 50de pui… intamplator sau nu a participat cu porumbei la ultimele 3 olimpiade. In principiu selectiei acesta se ghideaza dupa cum arata proprii lui campioni palpabil/vizibil/comportament,etc. lucru care se pare ca ii si reuseste… totusi ii este mult mai usor pentru ca face acest lucru pe proprii porumbei. Pe cand asa numitul The Book o face in crescatorii care ii sunt total straine in tari precum SUA, Danemarca, Australia… tari fara traditie si mostenire columbofila. In tari precum Belgia, Olanda, Germania niciodata nu se va impune pentru ca sunt tari care au traditie, au mostentit ceva (in special Belg. si Olanda) in acestea se creeaza.
Daca ii spui unui belgian despre ,,semnul din ochi” sigur rade, nu il va lua niciodata in serios… ,,semnul din ochi” se poarta inca in tarile din Nord, Sud si inclusiv Asia. Adevarul ca cei mai mari columbofili (cei mai mari, am spus bine!!) acestia si ei privesc (analizeaza) ochii porumbelului dar acestia se rezuma la cateva amanunte pe langa sanatatea care se poate citii in ochi (sau pe marginea ochiului), unii recunosc acest lucru, multi nu recunosc (unu este Ad S. totusi este placut sa vezi cum la el pe site la Menu are si cate un ochi de porumbel, stiu multi vor spune ca este de dizain, sunt aproape sigur dar nu convins!!..acesta face parte din ultima categorie)… este strigator la cer sa mai vezi cum la noi in tara multi INCA cred in asa zisul inel de valoare sau de reproducere atunci cand se uita la ochii porumbeilor sa nu mai spun ca peste 90% confunda bratul cu umarul cand analizeaza acea parte a corpului.
TOTI columbofilii mari studiaza si ochii atunci cand analizeaza un porumbel si in special acestia tin cont de anumite aspecte atunci cand fac imperecheri, acesta este doar un aspect dintrun amalgan de care acestia tin cont atunci cand ajung la acest capitol: imperecherea .
Cu ani in urma si eu am fost foarte atras in a studia ochii porumbeilor, am cumparat DVD-uri, casete video, carti, tot ce era pe piata etc, am citit si mai tot materialu gasit expus pe internet despre acest subiect… dupa cativa ani a fost indeajuns sa ma opresc la cateva aspecte simple dupa un studiu indelung, am pastrat putin din toata evanghelia ,, citirea ochiului sau semnul din ochi”… dar unii continua sa faca din citirea ochilor o mega-constructie pe o insula de nisip care in final se scufunda pentru ca afirmatiile lor nu stau pe o baza solida. A analiza un porumbel si pina sa spui ca este promitator este drum lung, iar daca totusi ai si dreptate este un drum si mai lung. Dupa parerea mea singurul care prin analiza lovea 9 din 10 din ce afirma era expertul Piet de Werdt, un om foarte inteligent dealtfel… defapt toti columbofilii mari (renumiti) erau/sunt ,,volpoi vicleni” (in sensul bun) acestia au un spirit de observatie foarte ridicat.
Sunt columbofili buni care stiu sa joace porumbeii foarte bine…. sunt care pot analiza bine porumbeii si stiu bine jocul cu porumbeii,dea lungul istoriei au iesit in evidenta nu doar pentru rezultatele obtinute, de multe ori bagajul genetic lasat in urma a fost mult mai bogat decat rezultatele.
Felicitari porumbei.ro pentru articolu postat chiar daca trezeste controverse, pina la urma un articol mai diferit face si rating thumbs:up :))
Sunt singurul care citeste in articol ca de fapt a avut vizite si in Belgia si Olanda?
Se poate aprecia daca un porumbel poseda calitatile necesare pentru un zbor sustinut catre casa, in procent mai mare decat alti porumbei.
Poate fi de aur ca nu stii daca se intoarce acasa de la 10 km.
@stoica: (#15)
Vad ca numele lui Piet De Weerd este pomenit in mai multe comentarii; dupa cum se intampla, profesorul lui Book a fost un elev direct al lui Piet De Weerd, iar Book a fost expus metodelor lui Piet inca de la o varsta foarte frageda.
Dupa 7 ani de experienta, de cand am reinceput sa tin porumbei, pot sa spun ca ochiul porumbelului da indicii clare despre valenta reproductiva a porumbelului si despre starea lui de consangvinizare. In acelasi timp geana si ochiul este oglinda starii de sanatate a corpului, un cap expresiv face cat 10 porumbei cu pedigree.
Finetea remigiilor principale de pe varful aripii indica starea de consangvinizare – consangvinii in multe cazuri au varfurile penelor subtiri, chiar exagerat.
Este simplu sa spui ca un consangvin este bun reproducator.
45 seminarii mai greu sa ai in asa tari, vizite da, am facut multi dinte noi in tarile respective.
Am adaugat la articol o poza de la Ovi care precizeaza “pt. comentariul #14: Cel halat albastru din poza atasata este Steven van Breemen despre care vorbesti, cel in halat alb de langa el este Book.”
Ba, eu raman tot Toma Necredinciosu !
Nu cred pana nu vad !
Si aici ma refer la dovezi clare de mentalism, clarviziuni si alte paranormalitati iesite din comun !
Nu cred ca poti spune despre un porumbel ca a zburat 600 de mile, dar nu doar a zburat a venit in fata si nu doar in fata, a si CASTIGAT si chiar sa te bazezi pe ceva !
Fix poola !
Ori coincidenta stupida ori manevra cu careva din culise care cunoaste porumbeii si ii da anumite informatii…..asta cred!
Am tot stat si m-am gandit dar cu cat ma gandesc mai mult cu atat NU CRED mai mult !
Poate sa fie Nea Book asta si copilul din flori dintre Piet de Werd si Alfons Anker ca tot nu cred ca e posibil sa ai capacitatea, fondata pe anumite criterii, sa identifici din 300 de porumbei, un porumbel care a fost vreodata locul 1 la orice categorie !
Omorati-ma cu pietre ca NU CRED !
O fi bun selectioner omul dar sa pastram proportiile !
Cred ca cel care a scris ori era prea entuziasmat in momentul scrierii articolului ori a gustat din vinarsu lu tata-mio!
Si sa nu uitam ca tipul asta face bani din treaba asta ca doar nu da 4000 usd sa zboare din SUA in Europa si inapoi doar din lipsa de ocupatie! O asemenea “binefacere” cred ca il ajunge pe la vreo 6, 7000 usd, cu cazare, mancare, taxiuri etc. Credeti ca daca nu si-ar face reclama ar mai da cineva 50 euro ( daca nu mai mult) sa le ghiceasca ne Book in cartzi?
Povesti, vise, naivitate, reclama…….BANI ! BANI ! BANI !
Daca nu ar exista banii pe Pamant, multi mai multi oameni ar avea si SUFLET ! Dar pentru bani unii ar f#te si pe ma-sa!
Boafta!
ps: Cerceteaza si nu crede ! Cand e vorba de OM !
com 51
copiat: ,,Poate sa fie Nea Book asta si copilul din flori dintre Piet de Werd si Alfons Anker ca tot nu cred ca e posibil sa ai capacitatea, fondata pe anumite criterii, sa identifici din 300 de porumbei, un porumbel care a fost vreodata locul 1 la orice categorie !”
Partea cu copilu din flori este criminala :)))
Putin spus 300… la un seminar grada peste 500 de porumbei este specificat in text.
Piet de Werd lovea 9 din 10 cand afirma ceva… Book al nostru loveste 10 din 10!!… fara sa calculam porumbeii cumparati.
Interesant ca sunt si alte pareri in text de la columbofili cum ar fi Flemming Chiler Engel.
Este mai mult decat greu sa poti face asa alegeri… sau stiu eu, altii pot avea un dar nativ si prin exercitiu, experienta, etc. sa poata identifica porumbeii care sunt mai aparte, dar chestia cu locul 1 de la anumite distante miroase putin a cacao.
@r p
Merci, merci, dar aia a ta cu “submarinul cu interior de RABA” e si mai tare! Parca ii si vad pe aia uitandu-se pe peisicop iar imprejur, pe radare, lcd-uri, manete si alte sofisticaciuni high tec, frumos asezate, maini dinalea cu ventuza lipite pe monitor, stegulete, fanioane, ochelarii de soare atarnati de vreo manete. Iar la “pies do rezistance” capitanul in maieu, transpirat, manjit de vaselina, asezat pe scaun, pe care sta la loc de cinste un prosop cu o gagica in țițele goale . :-)))
Bafta sa ai!