book-gradand-porumbeiPermiteţi-mi să încep prin a mă prezenta: sunt Rene Hansen, un columbofil din Danemarca. Recent [Octombrie 2007] am avut parte de o experienţă unică; am călătorit pentru a participa la un şir de seminarii şi şedinţe de gradare împreună cu un amic danez, Flemming Christensen şi unul dintre cei mai talentaţi, dacă nu cel mai talentat, evaluator de porumbei voiajori din zilele noastre, Bill « The Book » Richardson (la care mă voi referi în continuare ca Book).

Când cineva face o afirmaţie ca cea de mai sus, deschide uşa la posibile controverse, dar atâta timp cât eu personal nu voi vedea pe altcineva făcând aceleaşi lucruri pe care le-am văzut făcute de către Book, am să continui să susţin aceste afirmatii. Nu mă aştept sa fiu nevoit să le retractez prea curând.

In timpul vizitei, Book a ţinut mai multe seminarii şi a gradat peste 3.000 de porumbei în mai multe localităţi din Danemarca. Am petrecut împreună mai mult de o săptămână pe insula Zealand gradând porumbei iar apoi am făcut o călătorie de o săptămână în sudul, centrul şi nord-vestul peninsulei Jutland. Orarul a fost extrem de solicitant iar la sfârşit am fost mai obosit ca niciodată în viaţa mea. Am inţeles că vizita lui Book din 2005, care a inclus deasemenea Olanda şi Belgia, a fost chiar mai extenuantă şi sincer să fiu, nu-mi pot imagina cum a fost posibil!

Columbofililor danezi care au participat la seminarul ţinut de Book şi l-au urmărit pe acesta gradându-le porumbeii le-a fost imposibil să înţeleagă complet tot ce s-a întâmplat zi dupa zi şi loc după loc, pe tot întinsul ţării. Pe întreaga durată a vizitei, şi în mod regulat, aprecierile despre Book au fost uimitoare.

Nefiind asociat niciodată în viaţa mea, în trecut, cu aşa ceva, nu ştiam realmente la ce să mă aştept. Oricum, dacă mi-aţi cere azi să descriu într-un cuvânt atmosfera, aş răspunde imediat « tensionată ». Din când în când puteai simţi cum columbofilii adunaţi în jurul lui aşteptau să greşească; cu toate acestea, aceşti oameni au fost dezamăgiţi, de fiecare dată. La creşterea tensiunii s-a adăugat neâncrederea unora în capacitatea lui Book de a specifica aşa rapid şi atât de multe despre porumbeii lor. La începutul şedinţelor de gradare/ evaluare, aceştia îşi şopteau între ei că aceste aprecieri ar fi pur şi simplu imposibil de făcut. In majoritatea cazurilor, înainte de sfârşitul acestor sesiuni, neincrederea s-a transformat în admiraţie, dar oricare ar fi fost sentimentul simţit de columbofili, toţi au rămas până la sfârşit.

book-gradand-porumbei

In timp ce eu ştiam că Book era, evident, sub foarte mare tensiune, el nu a arătat niciodată altceva decât oboseala normală după evaluarea a trei, patru sau cinci sute de porumbei în aceaşi şedinţă. Ceea ce m-a surprins însă a fost tensiunea la care columbofilii s-au supus ei înşişi pe durata acestor sesiuni de gradare. Acum un columbofil oarecare îmi vorbea în mod normal, pentru ca un minut mai târziu să ţopăie neliniştit prin-prejur în timp ce Book îi evalua porumbeii. Mă îndoiesc că aceşti columbofili ar fi putut fi mai neliniştiţi chiar şi dacă ar fi concurat la un zbor important. Dacă lui Book îi plăcea un porumbel, proprietarul se umfla în pene de mândrie, iar dacă lui Book nu-i plăcea porumbelul, acesta devenea neconvingător de defensiv. Pe de o parte, nu voiau să dea rău în ochii celorlalţi prezenţi, pe de cealaltă, era evident că împărtăşeau aceleaşi îndoieli despre respectivul porumbel. Este important de amintit aici că o gradare/ evaluare nu se referă de obicei la un singur porumbel, ci mai degrabă la suma porumbeilor dintr-o crescătorie. Desigur că Book urmăreşte anumite caracteristici, şi câteodată sunt necesari câţiva porumbei până să găsească acel ceva, dar cumva, până la urmă identifică firul caştigător al crescatoriei şi odată ce l-a găsit, are un talent uimitor de a urmări acest fir de-a lungul generaţiilor. In mod repetat, odată ce firul a fost găsit, columbofilii evoluau de la defensivă la o receptivitate crescută la cele spuse de Book.

book-deschis-la-minte

Book a spus-o cel mai bine când afirma: “Gradarea porumbeilor este un exerciţiu uluitor. Nu toţi columbofilii vin pentru a învaţa ceva sau pentru a-şi îmbunătăţi crescătoria. De fapt, unii vin şi încearcă să mă păcălească, să-mi dovedească că greşesc sau să vorbească pe deasupra mea. Toate acestea fac parte integrantă din aceste sesiuni. Pot doar să sper că şi eu sunt la fel de distractiv pentru ei, precum ei sunt pentru mine. Fără aceste persoane, ar fi posibil să adorm în scaunul meu, deci aceşti columbofili au şi ei un scop.

Fără să-i spună, un număr de columbofili, i-au dat să gradeze aceiaşi porumbei pe care îi gradase şi în vizita sa din 2005. De fiecare dată aceşti columbofili au revenit la sfârşitul şedinţei pentru a ne spune că Book a gradat porumbeii exact la fel de ablele dăţi. Anumiţi columbofili voiau să-i vorbească lui Book despre performanţele porumbeilor lor înainte ca acesta să-i evalueze, însă Book ne-a instruit foarte specific să nu permitem acest lucru. Ne-a spus că este important ca el să se concentreze pe porumbel, nu pe părerea columbofilului despre porumbel.

Evident, tehnicile de gradare ale lui Book sunt bazate pe observaţiile proprii acumulate de-a lungul timpului, şi cred că toata lumea îşi dă seama că acesta este deosebit de atent. Oricum, până nu eşti în jurul lui 24 de ore pe zi, precum Flemming şi cu mine, este imposibil să înţelegi exact cât de atent observator este. Pare întotdeauna că se uită în jos la porumbelul din mâna sa, dar cumva, el este capabil să fie atent la tot ce se întâmplă în jurul lui.

Pană aici v-am transmis doar observaţiile mele şi ale lui Flemming, aşa că permiteţi-mi în continuare să descriu unele dintre cele mai uimitoare întâmplări din această călătorie. Prima ispravă a lui Book a avut loc în timpul şedinţei de gradare de la clubul Ringsted din centrul Zealand-ului, în timp ce evalua porumbeii lui Flemming Chiler Engel (în Danemarca Flemming este un nume foarte întâlnit). Nici nu a scos bine primul porumbel din coşul lui Flemming, că Book s-a uitat în sus aproape imediat şi a spus: “Acesta este un porumbel excelent şi, dacă ar fi fost zburat, ar fi avut rezultate foarte bune între 400 şi 600 de mile, şi din nou, dacă ar fi fost zburat, cred că ar fi câştigat o cursă de 600 de mile.” Până ca Flemming să apuce să răspundă, Book i-a oferit 1.500$ US pentru porumbel. Flemming Chiler Engel şi cu mine eram copleşiţi. El era uluit pentru că evaluarea a fost foarte corectă şi exactă, iar eu pentru că m-am clasat de fapt doilea după acest porumbel la cursa 600 de mile în acel sezon. Bineânţeles că Flemming nu a vândut porumbelul!

Comentariile lui Flemming Chiler Engel: “Am fost impresionat de către Bill The Book. In ceea ce mă priveşte, a fost corect în toate evaluările porumbeilor mei. Totul a corespuns exact cu ceea ce ştiam că porumbeii au realizat şi desigur, am fost încremenit de uimire când a gradat masculul ‘178’ (câştigătorul de la 600 de mile). In concluzie, a fost o experienţă foarte bună, şi tot ce pot să spun este că Bill The Book este incredibil de priceput în domeniul său. Cele mai bune salutări, Flemming Chiler Engel

Două zile mai târziu, Book a ţinut un seminar la clubul “Semnul-din-Ochi” din Copenhaga, club care a fost înfiinţat în onoarea sa, după vizita în Danemarca din 2005. După prezentarea seminarului despre semnul-din-ochi la club, Book a fost rugat să gradeze vre-o 15 porumbei, ca o favoare pentru club. Din nou, la primul porumbel, Book a declarat că acesta este un porumbel de 400-600 de mile, de cea mai înaltă clasă şi, întorcându-se spre Flemming şi spre mine, a precizat că este chiar de un calibru mai rar decât porumbelul gradat la Ringsted. Oricum, ceea ce a spus în continuare a pus la podea pe toată lumea prezentă în sală. Cineva a spus : «Deci spui că porumbelul este un învingător ?» Book a raspuns: “Nu, ceea ce spun este că eu cred că este un campion national la 600 de mile pentru că porumbei mai buni ca acesta pur şi simplu nu sunt.

Incă odată, în sală se făcu linişte, şi după această reacţie, a trebuit să presupun de data aceasta că toată lumea era la current cu porumbelul respectiv. Columbofilul care a prezentat pe urmă porumbelul, a început prin a spune că era un rătăcit din Scoţia. Evident, după această afirmaţie, am început să fiu îngrijorat că Book făcuse o eroare gravă, dar el nici măcar n-a clipit. După ce a lăsat informaţia să se îmbibe câteva secunde, crescătorul a continuat prin a spune că acela fusese campion naţional de 4 ori, inclusiv la 600 de mile, şi că proprietarul lui din Scoţia avea să vină în Danemarca pentru a-l lua acasă.

Book putea să fi spus că el credea că este un învingător, şi atâta tot; dar am impresia că el se plictiseşte câteodată doar stând acolo, şi pentru a se amuza împinge lucrurile la limită; pentru că după ce l-am întrebat de ce a crezut că e un campion naţional, mi-a raspuns “Ei bine, porumbelul de la Ringsted era un învingător la 600 de mile, iar acest porumbel era exact acelaşi tip de pasăre, doar mai bun, deci ce ar fi putut fi ?

Ceva mai târziu, Book a primit pentru gradare un porumbel pe care l-a înapoiat aproape la fel de rapid declarând : “Nu-i tipul meu de porumbel, dar este un învingător la 400 de mile.” Columbofilul s-a grăbit să confirme că într-adevăr era un câştigator la 400 de mile. Din nou, puţin mai târziu, când Book dadu peste un alt porumbel de top şi declară că era cel mai bun reproducător al respectivului crescător, din nou avu dreptate !

La Esbjerg, în Jutland am petrecut trei zile, timp în care Book şi-a ţinut seminarul şi a gradat porumbei. In timpul şedinţelor de evaluare, Book a gradat un porumbel pe care l-a pronunţat a fi fiul unui super-campion, şi că, super campionul ar fi tatăl porumbelului (nu mama sa). A mers mai departe şi i-a dat acelui porumbel cea mai mare notă din şedinţa de evaluare de la Esbjerg. Incă odată cuvintele lui Book s-au dovedit profetice, căci acel porumbel s-a dovedit a fi fiul consangvin al faimosului mascul ‘255’ care câştigase atâtea curse în 1993 şi era încă considerat cel mai bun mascul care a zburat vre-odată în Danemarca.

book-255

Ca o întorsătură ciudată a acestei întâmplări, Flemming mi-a povestit mai târziu că Book identificase de asemenea doi fraţi ai acestui mascul în timpul vizitei lui precedente, în 2005. Cu acea ocazie, Book afirmase că se poate vedea cum campionul încearcă să apară în ambii săi fii, dar caracteristicile nu se reuniseră corect şi, de aceea, nu dăduse nici unuia o notă prea mare. Flemming şi-a reamintit că la vremea acelei grădari, în 2005, cei doi masculi aparţineau unor columbofili diferiţi şi când Book dădu peste cel de-al doilea mascul, spusese imediat : “Iţi aminteşti cum 20 de porumbei mai înainte am gradat un mascul despre care spuneam că vine dintr-un campion, şi tu (proprietarul) ai identificat acel campion ca fiind ‘255’? Ei bine, acest porumbel este în exact aceeaşi situaţie.” Columbofilii prezenţi fură înmărmuriţi de uimire căci erau la curent şi curând şi-au reamintit că de fapt cei doi porumbei erau ambii fraţi buni si ambii fii ai faimosului ‘255’.

După Esbjerg a urmat Tinglev pentru a-l vizita pe Dieter Nicolaisen. Deşi Dieter concura cu porumbei cu câţiva ani înaintea vizitei lui Book din 2005, doar înaintea acelei vizite îşi procurase multi dintre actualii reproducatori, iar gradarea lui Book din 2005 l-a ajutat să găsească direcţia crescătoriei sale între păsările din acea selecţie. Evaluarea de atunci s-a dovedit foarte importantă şi Dieter a considerat-o ca fiind cauza rapidei sale urcări în clasamentele curselor. Când Dieter a aflat că Book intenţionează să viziteze Danemarca din nou, a fost printre primii care s-au înscris pentru o vizită a crescătoriei sale.

Mi-am amintit mai multe situaţii care au avut loc cu ocazia acestei vizite, dar pentru că Dieter vorbeşte şi scrie foarte bine în engleză, l-am rugat să ne furnizeze versiunea sa proprie despre vizita lui Book. Iat-o: “Mă numesc Dieter Nicolaisen şi locuiesc la Tinglev, în Danemarca. De curând Rene Hansen mi-a cerut părerea despre ultima vizită în Danemarca a lui Bill The Book şi a fost o plăcere pentru mine să mă conformez.

Deşi fiul meu a început să curseze porumbei în 1997 şi eu doar câţiva ani mai târziu, n-am început parteneriatul numit Echipa Nicolaisen decât în 2004. Asemenea multor columbofili începatori în acest sport, am achiziţionat prea mulţi porumbei, prea repede şi curând am devenit oarecum nesiguri cu privire la modul în care să continuăm. Pentru a ne perfecţiona cunoştinţele, am început să studiem mai multe concepte, inclusiv semnul-din-ochi. Astfel, am descoperit pagina web a lui Bill The Book, pe Internet. Norocul nostru a fost că Bill avea postată pe pagina sa informaţia despre viitorul său seminar şi sesiune de gradare programate să ia loc la Esbjerg, în Danemarca în Octombrie 2005. După cum s-a întâmplat atunci, Octombrie urma în doar în două luni şi Esbjerg era aproape de zona unde locuim.

Pe durata vizitei lui Bill, am fost uimiţi de nivelul înalt de sofisticare atins la subiectul semnului-din-ochi. Bill a depăşit cu mult aşteptările tuturor şi abordarea lui a fost foarte diferită de tot ceea ce auzisem mai înainte, oricare dintre noi. După seminar, l-am urmărit gradând porumbei pentru mai mulţi columbofili. Ce spectacol! Coşuri cu porumbei şi columbofili peste tot, în timp ce Bill şedea în mijloc, înconjurat total de privitori. Precizia evaluărilor sale a fost intr-adevar de necrezut! Chiar după mai multe ore, nu cred că cineva a părăsit încăperea. Cand ne-a venit rândul să avem porumbeii gradaţi, am rămas încântaţi de comentariile pozitive despre majoritatea celor examinaţi, mai ales că aceste comentarii se potriveau cu experienţele noastre cu aceste păsări! Evaluarea ne-a furnizat o schiţă, un plan simplu şi usor de urmat: reproduceţi din cei selectaţi şi eliminaţi restul! De atunci, am constatat o îmbunătăţire remarcabilă a rezultatelor noastre!

In Octombrie 2007, Bill s-a reântors la Esbjerg, în Danemarca pentru un nou seminar şi sesiune de gradare. De această dată, discursul său a fost despre tehnicile de reproducţie şi din nou am fost impresionaţi de nivelul elevat de complexitate al prezentarii. Cu siguranţă, ne-a furnizat foarte mult material de reflexie pentru viitor!

Orişicum, am învăţat chiar şi mai multe în timpul vizitei lui Bill la crescatoria noastră. El a gradat aproximativ 80 dintre porumbeii noştri, a făcut multe comentarii despre crescătorie (construcţia propriu-zisă), despre păsări şi despre ce trebuia să facem pentru a ameliora lucrurile. De această dată schiţa/ planul furnizat a fost chiar şi mai rafinat. Fiul meu şi cu mine am adoptat motto-ul: «lucrează mai întelept, nu mai mult», iar perspectiva lui Bill ne-a ajutat cu siguranţă să o facem. Impreună cu fiul meu am luat un prânz minunat cu Bill, Flemming şi Rene, şi vizita lor s-a terminat mult prea devreme, iar ei s-au îndreptat spre următorul obiectiv.

Dacă nu l-aţi avut niciodată pe Bill gradându-vă porumbeii, tot ce pot spune este că este o experienţă deconcertantă care vă lasă foarte transparenţi. Văzându-l într-o multitudine de situaţii, vă pot spune că el citeşte persoanele cel puţin la fel de bine cum citeşte porumbeii. Are un fel minunat de a spune până şi cele mai dificile lucruri într-un mod monoton-subtil, care trece aproape neobservat de lumea din jurul său, însă comentariile sale îi merg direct la inimă columbofilului ai cărui porumbei îi gradează.

Am văzut şi câţiva columbofili argumentând fără vlagă la o evaluare publică, dar cred că toată lumea din încăpere ştia că aceştia încercau să muşamalizeze lucrurile în faţa competitorilor prezenţi. După ce au terminat de argumentat, Bill şi-a repetat liniştit părerea, iar columbofilii nemultumiţi s-au prăbuşit ca un castel de cărti. Bill este un profesionist la ceea ce face, şi el deţine controlul. Cele mai bune salutări, Dieter”

book-nicolaisen

Intr-o zi interminabilă, friguroasă şi bătută de vânturi, la Ringkoerbing, Book a gradat peste 500 de porumbei. Dintre multele întâmplări ale acelei zile, cu siguranţă următoarea va rămâne cea mai populară. Cam pe la două treimi din sesiunea de gradare, Book se opri pentru a-l întreba pe unul dintre columbofili ce sistem de concurs folosea. Columbofilul răspunse că utiliza văduvia cu masculii. Book îi răspunse că femelele sale erau mult mai bune decât masculii şi că, practicând văduvia cu masculii, performanţa trebuia că îi era afectată, la care columbofilul nu a formulat nici o plângere.

Câţiva porumbei mai târziu, Book dădu peste un mascul căruia îi atribui cea mai mare notă din evaluarea de la Ringkoerbing, ceea ce îl situa printre primii cinci per totalul gradărilor. Book spuse columbofilului că porumbelul era un mascul “de bază” şi că ar trebui să-şi construiască familia în jurul acestui porumbel anume. Columbofilii din încăpere schimbară priviri, dar singurul lucru pe care proprietarul l-a spus este că era un porumbel rătăcit din Olanda. Book îi răspunse că nu-i păsa de împrejurări şi că pasărea avea capacitatea de a îmbunătăţi dramatic crescătoria columbofilului. Crescătorul păru oarecum neâncrezător, încurcat de această selecţie, aşa că Book îmi sugeră să încerc să cumpăr porumbelul. Cât de încurcat ar fi fost columbofilul, acesta nu acceptă să vândă pasărea.

Câţiva porumbei mai târziu, Bill dădu peste un porumbel remarcabil pe care îl evaluă aproape la fel de bine, dar de data aceasta se referi la el ca fiind un mare învingător. Deodată, încăperea se umplu de murmur şi proprietarul şocat recunoscu că masculul “de bază” era de fapt tatăl acestui porumbel care, la rândul lui, fusese campionul zonal al sezonului trecut. Columbofilul recunoscu că fusese foarte aproape de se debarasa de tată, dar că mai târziu decise să-i dea o şansă ca reproducător, căci îi fu milă de el.

book-500gradat

In ziua următoare, în timpul unei pauze de masă la un alt columbofil din zona Ringkoerbing-ului, am început să spun povestea rătăcitului din Olanda. Gazda îşi flutură mâna spre mine şi-mi spuse: “Nu-i nevoie să povesteşti întâmplarea aici, căci toată lumea din zonă a auzit deja povestea !” In timp ce aici, toate aceste evaluări au fost uluitoare pentru aceşti columbofili, Flemming şi cu mine am fost martorii aceloraşi situaţii pe tot întinsul Danemarcii.

In timpul ultimei vizite de evaluare, Flemming povesti despre o vizită de gradare în nordul Zealand-ului pe care el si Book o făcuseră. Columbofilul respectiv fusese la clubul din Ringsted când Book gradase primul învingator la 600 de mile, aşa că avea o bună idee despre capacităţile lui. Crescătorul le spuse că revenise în sportul columbofil în anul precedent şi că actualmente era în proces de reconstrucţie. Apoi îi ceru lui Book să-l ajute să identifice punctul central al crescătoriei sale. Book luă această solicitare ca însemnând că ar trebui să “treacă la subiect” şi, imediat, din cele 20 de perechi mediocre, el selectă 4 foarte bune. Pe parcursul procesului, Book dădu peste un mascul foarte bun pe care îl evaluă similar, dar nu chiar la fel de bun ca “rătăcitul de la Ringkoerbing”. Book spuse proprietarului că acesta ar trebui să fie mascului său de bază de acum înainte. Deşi crescătorul deţinea porumbelul doar de un an, spre lauda lui, fu foarte receptiv la sugestia lui Book.

Mai târziu, evaluând echipa de pui a aceluiaşi columbofil, Book dădu note foarte mari la doi dintre aceştia. El spuse că primul pui ar trebui să fi fost foarte constant la zboruri, iar cel de-al doilea un învingător. Merse mai departe şi zise că, în timp ce primul era un porumbel foarte frumos, cel de-al doilea ar trebui trecut la reproducţie. Crescătorul căută rezultatele de la cursele de pui şi, desigur, află că primul fusese cel mai constant zburător din acel sezon, iar al doilea, singurul său învingător. Cred că de-acum nu ar trebui să mai fie atât de surprinzător faptul că după ce crescătorul căută cine sunt părinţii celui de-al doilea pui, din nou se dovedi că un alt porumbel pe care Book îl clasase ca mascul “de bază” deja, era tatăl puiului învingător. Ce lume mică !

In încheiere, permiteţi-mi să spun că această călătorie este şi va rămâne cel mai dificil şi totuşi cel mai plăcut eveniment al întregii mele cariere din sportul columbofil, numai dacă nu cumva Book nu doreste s-o facă din nou în viitor!

Autor: Rene Hansen
Traducere: Ovi

Book @ Steven van Breemen
booksteven