Autor: Felix
Virusul columbofil l-am luat in casa bunicului unde m-am nascut, unde mi-am petrecut copilaria si unde bunicul tinea in podul casei un stol de voiajori rosii. Se spune ca deja la trei ani am petrecut ore intregi in fata plasei de sarma si toata familia s-a temut ca voi ajunge “porumbar” ca bunicul. In aceasta situatie s-a dezvoltat cu timpul o relatie de complicitate intre mine si batranul, care a tinut pana la moartea lui.
Am avut vreo 13 ani cand ne-am mutat in casa construita de tatal meu si bineinteles, cu ajutorul bunicului, mi-am amenajat in pod un cotet mic dar frumos si funtional pentru cei patru pui pe care i-am primit la plecare. Tamplarul care a lucrat la casa mi-a confectionat o minivoliera pentru invatarea lor. Puii s-au acomodat bine au inceput sa faca ture in jurul casei iar eu am fost cel mai fericit “porumbar”.
Desi am fost un elev bun, in aceasta perioada, la scoala nu am avut “rezultate” si parintii au fost convinsi ca porumbeii sunt de vina, mai ales ca intr-adevar am petrecut zilnic mai multe ore in pod. Certuri, scandal, si totul a culminat in ziua in care am venit acasa cu o nota slaba si cu inca o pereche de pui tardivi intr-o cutie. Marele tribunal de familie m-a obligat sa-mi vand imediat porumbeii.
A doua zi era dumineca si cu lacrimi in ochi am urcat pe bicicleta si am dus cosul cu porumbei in piata. Nici nu am ajuns bine ca se apropie un barbat tanar de mine spunand ca-mi cumpara porumbeii cu tot cu cosul. Nu am putut sa raspund ca deja mi-a luat cosul din maini, mi-a dat o suta de lei si dus a fost cu porumbei cu tot. Am fost foarte trist…
Ajuns acasa, sputnicul era deja demontat: …” In casa mea nu mai admit porumbei…!”
Au trecut saptamani. Cu scoala a inceput sa fie mai bine si atmosfera in casa a devenit mai relaxata, nu au lipsit decat porumbeii. M-am uitat in cer de fiecare data cand am iesit in curte…
Intr-o zi rece de noiembrie apare bunicul. Nu a vrut sa intre, a inceput sa inspecteze curtea, gradina si s-a tot uitat in cer. Incepuse sa ninga si cand totul era acoperit de un strat subtire de zapada proaspata… aud un falfait de aripi si patru porumbei aterizeaza pe casa..
Nu am avut cuvinte… Bunicul a ranjit. Tata a ramas si el uimit dar a actionat imediat, a urcat repede in pod, a desfacut doua tigle ca sa poata intra si uitande-se la mine a spus: “Ce mai stai da-le apa si mancare…” La masa a vorbit numai de fidelitatea porumbeilor si din acest moment hobby-ul meu a fost tolerat.
Dupa multi ani, la o nunta, la prieteni in Franta un batran intr-un fotoliu rulant ma intreaba:
“Tu nu esti din….si nu esti nepotul lui….? ”
“Ba da”
“Pai nu mai stii ca eu ti-am cumparat atunci porumbeii?”……Am ramas tablou.
“Bunicul tau m-a rugat sa cumpar porumbeii si sa-i eliberez in data de…”..De la el erau si banii…Nu stiai?”…
Dupa o pauza intreb: “Dar unde a ramas a treia pereche?”
“Pai asa era conventia ca a treia pereche pot s-o tin eu ca recompensa”…..
Am zambit amandoi si am baut un pahar impreuna.
Pacat ca nu a mai fost bunicul sa-i multumesc si nici tata ca sa-i pot spune adevarul.
foarte frumoasa poveste sa zbarlit paru pe mien cand am citit este rau pentru cei care au parinti rai si nu suporta porumbei..bafta
Interesanta povestioara . O zi buna tuturor .
Jos palaria pentru bunic…dar si tata…si povestitor ca ne-a delectat. Tocmai a cazut prima zapada si pe la noi. Sper totusi sa nu-mi vina porumbeii ca nu-i asteapta nimeni :( (pardon, pe ultimul l-a asteptat o pisica).
Am mai observat chestia asta si mereu mi s-a parut interesanta – hobbyul sare uneori o generatie, si se “ia” de la bunic la nepot. Cred ca treaba asta cu predispozitia la columbofilie sta pe vreo “gena recesiva” :). Uneori se pierde de tot din familie, alteori apare in familii unde nu mai erau columbofili.
frumoasa povestioara…bafta in continuare……
Buna ziua!!
Foarte frumos, sunt multi care vad de multe ori doar inainte, si ii preocupa doar interesele proprii, dar sunt si cazuri cand multi dintre ei, isi schimba radical parerea daca apare o sclipire, si acea sclipire a venit in cazul de mai sus, cu ajutorul bunicului.
Multi dintre noi au intampinat astfel de probleme, eu ma numar printre ei, dar si pasiunea pentru porumbei e mai mare daca lupti, (ca la acel moment era o lupta), pentru ei!!!
Numai bine!!
frumoasa poveste!asta imi aminteste de mine cand eram prin clasa a 8a…cam acelasi lucru l-am patit si eu;numai ca la mine tata,dupa ce i-am taiat pe cei 20 de porumbei pe care ii aveam atunci din cauza notelor, la o zi mi-a dat bani sa imi cumpar altii…acum am 23 de ani si continui cu acest ”microb”…am inceput si eu sa cochetez cu concursurile…iubiti aceste pasari minunate…la revedere!!!!
e superba povestea .cel mai trist a fost finalul cand de fapt nu mai ai bunici parinti nimic dar pasiunea se trrazmite mai departe de unde sunteti dl felix sunt curios si miar face o mare placere sa va cunosc cu respect ticutel.puteti sa intrati la adresa asta sa vorbim http://www.ticutel.sunphoto.ro
Frumoasa poveste…….. m-a impresionat bunicul tau….asa mai rar oameni.
Bafta in continuare.
O intimlare impresionanta, care ne aduce aminte de copilarie,de acei oameni care au crezut si care au stiut ce inseamna acest hoby.Parintii in cele mai multe cazuri sunt impotriva acestei ocupatii,dar daca copilul are in singe acest microb,nimeni si nimic nu il poate opri.Nu iti poate lua nimeni acest simt ,nici cind esti mic si nici cind esti mare.
Numa bine si bafta
frumoasa poveste bafta !!!!!!!!
Foarte captivanta si in acelasi timp foarte frumoasa povestirea! Exact in aceeasi situatie am fost si eu si inca mai sunt! Am mostenit talentul de la bunicul meu,am avut un mini-cotet in podul casei si bineinteles ca toata familia era impotriva mea! Cred ca tu nu ai stiut sa te certi cu ei pt ca la mine a mers cu cearta! Este o pasiune foarte frumoasa si atata timp cat lor nu le plac porumbeii,nu vad de ce noi sa nu ii crestem(se poate muri din asta si nu stim noi?!)
Frumoas? poveste!!! dar la mine invers,cu prima ninsoare porumbeii pleac?. Ce pot face c? puii s? nu mai plece?
am ramas impresionat de povestea ta in aceeasi situatie am fost si eu mostenesc acest hoby de la tatal meu, dar mereu in toate certurile cu familia eram invingator deoarece era de partea mea si tata anul acesta am inceput sa zbor porumbei si au venit foarte bine de la zboruri pana cand si familia mea a ramas uimita de ce poate face un porumbel si prin cate trece si au inceput si ei sa indrageasca porumbei mai mult stateau cu mine cand asteptam porumbei de la zbor. va salut si bafta in continuare!!!
Foarte frumoasa povestea si emotionanta.
SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI!
oooof emotinant sincer se pare ca bunicul tau era un om bun SARBATORI FERICITE TUTUROR
frumoasa poveste
intr-adevar ceva foarte “neobisnut”….cred k a fost o mare placere sa aflii k bunicul tau a pus toate acestea la cale…desi nu mai era pe pamant…..si porumbeii….da e un virus pe care daca nu-l hranesti te macina…
Emotionant,super frumoasa povestea,care nu e cam poveste ci e adevar.Muloti ne regasim in aceasta intamplare de atunci cand eram mici.SARBATORI FERICITE TUTUROR!!!
Mircea-Galati,
Buna ziua la toata lumea.Odata cu prima zapada si la Galati,a venit si povestioara si poza topicului ca o manusa.De ce sa nu recunoastem mai toti am trecut mai mult sau mai putin prin astfel de povesti,si bineinteles ne emotioneaza si ne “scurma”amintirile.Atmosfera este ca-n basme,totul este alb,s-au acoperit in sfarsit si gunoaiele din Galati(de mult ma rog sa ninga).Pacat ca zapada nu poate acoperi si mizeria si gunoaiele din sufletele oamenilor,am fi minunati macar pentru o perioada.Inima buna si suflet pur ca zapada la toata lumea.
salutare,foarte frumoasa povestirea,Andrei,eu nu stiu deunde am luat acest hoby nimeni dintre parinti sau bunici nu au treaba cu porumbeii…
foarte frumos si povestitor cu talent .un lucru care ma fascineaza este acela ca odata cu aceste povestioare, multi dintre cei care sunt ff artagosi la alte discutii acum sau onduit ca pisicutele si am vazut la ei si latura mai umana salutari
foarte frumoasa povestea parca ai povestit un film.faoarte frumos din partea bunicului tau bafta in continoare si Sarbatori fericite la totzi!!!
respect pt.bunicul tau
respect pt.cei ce iubesc aceste pasari cu adevarat
respect pt. cei ce inteleg acesta pasiune,boala……respect pt. cei care nu au uitat de unde au plecat
frumoasa poveste!
numai bine
Foarte impresionanta povestea…
nu am cuvinte.ma strange in spate ca si bunicul meu tine la tot ce nseamna porumbei desi ai mei m au oprit
SI LA BRAILA A VENIT PRIMA NINSOARE SPER SA NUMI VINA NICI UN PORUMBEL AM TOATE BOXELE OCUPATE SI NAS VREA SA MA AGLOMEREZ DIN NOU
FRUMOASA POVESTE EU NAM APUCAT BUNICI DECAT IN PRIMI 3-4
IN CURTE AVEAM DEJA PORUMBEI LU TATA A FOST MAI SIMPLU LA MINE TOTU A VENIT DE LA SINE
Acum ca astazi a fost prima zi in care a nins la Focsani, aceasta povestioara chiar m-a facut sa zambesc si sa ma bucur intradevar de iarna:X Povestea este tare frumoasa, si parca redactata dintr-un basm… O iarna placuta tuturor >:D<
Aproximativ la 4-5 ani locuiam la bunici,unde tatal de-asupra cotetului de porc intr-un podulet avea cativa perechi de voiajori,rosii,solzati,albastrii,retin ca chiar ieseau puii din pod si erau cu un puf asa de imens pe gat ca le admiram minute intregi cand ma lasau in curte,la 6 ani ne-am mutat la casa noua construita de parinti,unde nu-mau lasat sa tin porumbei zicand sa nu stric notele la scoala,si pan-la urma la 11 ani tatal mi-a adus catva perechi de rolleri persiani care mau admirat cu jocul lor frumos dar nu era o dragoste adevarata,cativa ani am avut gainuse japoneze dar ajungand la liceu,in prima zi venind acasa mi-am schimbat gainusele pe porumbei voiajori si au si inceput dupa un timp certurile intre parinti si mine din cauza porumbeiilor spunand ca nu invat deajuns ca stau toata ziua intre porumbei,tatal cu mai multe ocazii mi-a si promis ca mi le taie dar acest lucru nici odata nu sa intamplat.Dupa terminarea studiilor,am ajuns in armata unde eram poligonar si si acolo am avut pui de voiajori dus cu mine in armata,bineinteles nu mult timp ca unii ofiteri din plitiseala i au inpucat pe totii,intretimp parintii mei imi detineau acasa vreo 25 de perechi de voiajori si de atunci nu lipseau porumbeii din curtea noastra si a si inceput sportul columbofil bineinteles am facut si eu pauza de cativa ani ca nu zburasem cu ei dar dupa casatorie am inceput iarasi sa zbor,in 2002 m-au dezamagit unii columbofili si in 2003 mam lasat iarasi de zborul cu voiajorii am si vandut aproape toti voiajorii dar anul acesta nu mai rezistand fara voiajori am adus mai multe perchi de-la crescatori cu renume,si mam hotarat definitiv ca nu-mai las balta zborul cu voiajorii pt ca langa familie atata hobi mea ramas.
Si cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc parintiilor,sotiei,si copiilor mei rabdarea si sprijinul acordat.
Oricum si inceputu tau ii foarte frumos,succes in continuare.
Am inceput sa plang…….fantastica poveste….si aici a intervenit mana divina si destinul!!
foarte frumosa revenirea porumbeiilor da asa bunic sa tot ai nu ma pot plinge nici de al meu ce lam avut doar ca nu intelegea niciodata ce gasesc de stau cu orele si ma tot uit la porumbei frumoasa povestea sarbatori fericite tuturor
foarte emotionanta povestea succes in continuare la porumbei
ce poveste ! foarte frumoasa ! se vede ca bunicul tau era Mos Craciun !!! poate nu pentru altii dar sigur pentru tine !!!
Frumos! Cred ca cu totii ne regasim printre povestile acestea! Eu n-am avut bunici…au murit inainte de a ma naste eu, am avut doar bunicute…una dintre ele este cea care si azi imi creste porumbeii! Ii multumesc din suflet pentru cat a indurat ca sa imi faca mie placerea de a creste porumbei! Dar cred ca in curand o sa trebuiasca sa renunt si eu la porumbei…:| pentru ca trebuie sa urmez un drum…destul de urat pe care viata mi l-a facut “cadou”!
intradevar frumoasa povestirea
Salut tuturor!
O poveste plina de nostalgie,in care a nu stiu cata oara isi face simtita prezenta intelepciunea,prin bunic! Din fericire eu si fratele meu nu avem restrictii de la parinti in legatura cu porumbeii,chiar ieri am terminat de construit voliera impreuna cu tatal nostru.
foarte frumoasa descrierea ca in basme
foarte frumoasa povestea..am trecut si eu prin momente neplacute din cauza porumbeilor,la mine in fam.nu au fost porumbei pana cand mia dat bunicul un porumbel il prinsese in gradina era cu aripa rupta si mi la dat pt k eu eram baiatul lu bunicu….acuma am 14 bc.si le ingrijeste tati pt k eu sunt plekatin printre satraini..abia astept ziua cand, o sa ma intorc acasa si o sa imi construiesc o voliera ca in povesti si sa ii iau la mine acasa…si apropo de ninsoare acu 2 ani mia venit acasa un porumbel cand afara ningea iar porumbeii mei erau inchisi si dintro data ce sa vezi ..un mascul care se pierduse in urma cu 4 ani,iam dat drumu inauntru si a mers exact la cuibul lui…ffffffff frumoase momente mi se zbatea inima cu putere si ma bucuram k un copil,IUBESC PORUMBEIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII..sanatate tuturor
si eu am mostenit acest “virus” de la bunicul meu, iar cu parintii am avut o gramada de probleme dar nu i-am ascultat deoarece nu puteam sa scap de porumbei chiar daca vroiam.azi am peste 30 de porumbei voiajori cu care ma mandesc. bafta in continuare
frumos, pare o poveste de craciun
tare de tot un fior ma trecut cand am citit povestioara,pacat ca nam avut si eu asa.Iar bunicul tau un gest tandru”Dumnezeu sal ierte”.ma scuzati!
EMOTIONANT………………
superba!!!
Frumoasa si emotionanta povestire. Citind aceste randuri am simtit acel fior din copilarie si mi-au trecut o multime de amintiri prin minte. Foarte frumos. O adevarata povestioara de Craciun care starneste copilul din noi si care … poate… macar acum, de sfintele sarbatori, sa ne faca sa fim mai buni.
asa s-a intamplat si cu mine si bunicamiu,doar ce eu l-am facut pe el sa indrageasca porumbeii nu el pe mine.cand eu nu aveam timp de ei il puneam pe el sa se ocupe si a prins drag de ei iar aqm a devenit un columbofil.
Foarte frumos!!! fiecare avem cate o intamplare cu porumbeii oricare ar fi ea, uni au intamplari din copilarie mai placute si impresionante alti mai putin placute si din cauza parintilor dar daca iubesti porumbeii nimic nu iti sta in cale.
aproape similara intamplarea , frumoasa poveste!asta imi aminteste de mine ?cam acelasi lucru l-am patit si eu…. bunikul meu mi-a adus un porumbel ranit dp kamp si i-a facut o minivoliara la streasina kasei am prins mare drag d el s-a facut bn si a plekat la casa sa , avuse-se aripa rupta , m-am apukat d por , mi-au skazut notele pt k ma okupam exklusiv d ei si parintii nu ii suporta ……. pasiunea cu porumbei nu cunoaste limite
asa am patit si eu …certuri ,scandaluri totul din cauza porumbeilor …..eu cum aveam porumbeii la tara ..fugeam joia dupamasa la tara cu ocazie sa imi vad porumbeii ..si apoi bunici impreuna cu tata mi-au stricat adapostul din podu cotetului de porci …apoi mama mia dat bani sa imi fac un adapost mai adecvat si cu sprijinu fratelui lui bunicu am putut sa cresc porumbei …acum is nevoit din cauza facultatii si a serviciului sa renunt din nou la ei …sa speram ca nu va fii asa dar numai Bunul Dumnezeu va mai stii cea mai fii …..oricum cred ca multi dintre columbofili ne regasim in aceasta poveste reala …bafta la toti ..cel mai frumos sport si pasiune e columbofilia ….SARBATORI FERICITE LA TOTI ….!!!
frumos,frumos si eu am crescut printre porumbei sunt niste fiinte deosebite.am fo si despartit de ei pt cativa ani dar ,,virusul”ramane iubiti porumbei!!!!!
foarte frumoasa poveste, ar fi indicat ca toti bunici sa se aplece putin asupra inclinatiilor nepotilor si nunumai ei si parinti care au datoria sa cultive orice inclinatie catre sport si sportivitate si sa gaseasca destul timp chiar si in aceasta perioada ,,deosebita” pentru indrumarea si sprijinul celor mici, hobiurile nu trebuiesc conditionat.Pe copil trebuie sa-l faci sa constientizeze importanta invataturii.
foarte frumoasa poveste si interesanta si eu tot de akolo sunt columbofil mostenesc de la bunicul meu
pasiunea pentru porumbei si eu am mostenito de la bunicul meu demla o virtsa foarte mica stateam pe linga el il ajutam in toate cu porumebii cit puteam bineinteles…deaci e o pasiune care se transmite din generatie in generatie parerea mea si strabunicul meu a avut porumbei voiajori… asha k e cva legat de transmiterea intre generatii…………foarte frumoasa povestea si bunciul meu nu mai este si imi pare foarte rau pentru ca nu mai am cvu cine sa ma sfatuiesc sa discut zi de zi despre porumbei este greu… :(
si la mn la fel cu pasiunea pt pormbei tot de la bunicul meu o am , si a avuto si tatal si mi as dori din inima sa o aiba si copilu pt k este ceva ne mai intalnit cand intri in curte si ii vezi mananc si facand baie , este mirocrobul care nu poate nimeni niciodata sa il faca uitat ….mult succes tuturor in anul ce vine
O pasiune descrisa frumos in citeva cuvinte.Fiecare i-si aminteste de inc eputurile sale.E cu mult mai placut sa citesti asemnea lucruri decit rautati gen(Nicu Sucedean).Ar fi bine ca fiecare sa se uite in oglinda inainte de a arunca cu noroi in obrazul altuia.Sarbatori Fericite tuturor columbofililor.Oare Porumbeii cred in Mos CRACIUN !
Multa nostalgie…
Imi pare tare rau ca nu am nici macar o poza cu voliera mea din copilarie si magazia pe jumatate daramata unde stateam toata ziua cu gutanii mei.
FOARTE FRUMOASA POVESTEA ,EMOTIONANT….BAFTA IN CONTINUARE !!!
foarte frumos…sa nu te lasi de porumbei ..;)
impresionanta povestioara…meritati toate aplauzele….foarte interesant si …ma emotionat…mi s-a zbarlit parul pe mine….foarte frumos
foarte frumos clipul…pt domnul administrator…
frumoasa poveste si eu am venit azi acasa din deplasare si mam uitat lung dupa un rosu de la zborul porcului care a uitat unde sa mai vina si am sperat ca acu cu zapada sa vina si el acasa
SUPER POVESTIREA SI IMPRESIONANTA PANA LA LACRIMI……….LA MINE SI TATAL MEU ESTE COLUMBOFIL DAR SI BUNICUL INTRAGESTE PORUMBEII.BUNICUL CARE ARE APROAPE 90 DE ANI ESTE SEMIPARALIZAT (NU SE POATE DEPLASA DECAT CU AJUTOR) SI NICI NU VEDE APROAPE DELOC ESTE PREZENT LA FIECARE CONCURS LA ASTEPTARE LA CATIVA METRI DE VOLIERA CA SA AUDA PORUMBEII VENIND.DEOARECE NU POATE SA-I VADA EL SPUNE CAND IL INTREB CA A VENIT UNUL ALB SAU UNUL NEGRU.AVAND CEAS ELECTRONIC STAU LA ASTEPTARE DOAR LA PRIMII(IN TARA) SI MAI MULT LA FOND. IN ZILELE TORIDE DE VARA ,LA CONCURSURILE DE FOND BUNICUL MA STRIGA SA-L DUC LA ASTEPTARE.SE ASEAZA LANGA VOLIERA DE LA ORA 13 SI INTRA IN CASA SEARA CAND INTUNECA.PARCA NU ARE RABDARE SA VINA PORUMBEII.LA ZBORURILE GRELE DE FOND EL STA NEMISCAT SI ASTEAPTA CU SUFLETUL LA GURA SA APARA PRIMUL PORUMBEL ,CARE ESTE FOARTE APRECIAT DE EL.. CAND VINE PRIMUL PORUMBEL ORELE 18-19-21 (DEPINDE DE VREME) BUNICUL IMI CERE IN MANA PORUMBELUL SI SARUTA ACEST PORUMBEL IN TIMP CE LACRIMILE II BRAZDEAZA OBRAJII ARSI DE SOARE.ESTE UN MOMENT IMPRESIONANT SI DE O BUCURIE IMENSA PE CARE O TRAIESTE DOAR LA ZBORURILE LUNGI.UNEORI LA ZBORURI LUNGI SI GRELE MA ROG SA VINA CEVA IN PRIMA ZI DE DRAGUL BUNICULUI CARE SE SUPARA F.MULT ATUNCI CAND SUNT CATASTROFE SI SE PIERD MULTI PORUMBEI SI TOT TIMPUL SPUNE SA NU-I MAI BAG MAI DEPARTE CA SUNT OBOSITI….
foarte emotionant…sincer sa fiu am lacrimat…..mie dor de copilarie si de peripatiile prin care am trecut cu aceste fiinte extraordinare…..o poveste de viata foarte impresionanta….peace…
foarte frumoasa amintire ,mai ales gestul bunicului si idea lui de a reintoarce porumbeii la nepotul sau ,sincer sa fiu mi-au lacrimat ochii citind acest subiect . parerea mea este ca , toti care am inceput din frageda copilarie aceasta pasiune ,am avut astfel de probleme de intampinat.chiar si eu am avut probleme de genu ,cand tata nu a vrut sa ma mai lase sa tin porumbei la curte ,si atunci eu am ajuns sa ascund trei pui de voiajori ]rin podul casii intr-o cutie de carton ,si fiindca erau foarte mici si eu ii cresteam din mana ,cand le dadeam de mancare in cioc fugiam in gradina cu ei sa nu observe cumva tata ca au mai ramas porumbei ” la curte “. succes tuturor in aceasta pasiune frumoasa !!!
frumoasa povestea bafta in continuare ……..si mie asa mi de dor de porumbei mei :| de bea astept sai vad la anu in vara sunt plecat departe de pasarile mele ………………foarte emotionant stateam sai astept de la zboruri :(
foarte frumoasa povestire
De mortuis nil nisi bene! Sincere felicitari! La multi ani!
sincer porumbei.ro….spre sfarsitul povestirii miau dat lacrimile….important e ca bunicul e acolo unde e….t vegheaza si e mandru de tine si d c ai realizat u pt noi cei incepatori si pentru toata lumea…pt cei apropiati s pt toti…multumesc ca existi
La inceputul articolului scrie “Autor: Felix”, poate n-ai vazut. Deci, nu eu am scris povestioara. Cred ca de acum pun autorii la final, nu la inceput, ca au mai fost confuzii.
Oricum, sper ca domnul care a trimis-o a citit reactiile starnite, mai ales ca-mi spunea ca nu tine neaparat s-o public. ;)
sincer chiar nu am vazut cn e autor..eu in general prin comm d la topicuri si asa citesc c scrii u…….oricum e emotionanta povestea…sincer….
si la mine este cam aceeasi treaba parintii mai au fost de acord sa tin porumbei dar si-au zis ca in cativa ani imi va trece aceasta iubire fata de ei dar nu o sa se intample asa ceva niciodata cand o sa-mi faca casa nu v-a lipsi din curtea ei un volier cu porumbei:X
=))
foarte frumos povestit. Si eu tot asa am cam patit dar am avut noroc ca nu au fost prea multe note proaste ca altfel nu mai aveam porumbei de mult timp
Emotionanta povestire.Pe cand avem doar 7 ani bunicul si tatal meu mi-au facut cadou 4 pui de voiajor de la Petre Lang din Targu-Jiu.Acum am 32 si am fost si eu ca mai toti plecat din tara primul lucru care l-am facut acum ca m-am intors acasa o sa radeti dar am luat niste voiajori de la un prieten spre disperarea iubitei mele sotii care spune ca am copilarit destul.Bafta iarna asta la toti!
FOARTE TARE BAFTA IN CONTINUARIE CU DRAG RADU
foarte frumoasa povestea.mult noroc in continuare.
http://www.catalintrif.sunphoto.ro./
Imi place foarte mult povestirea,nu ma satur sa o citesc
O poveste foarte frumoasa.imi place mult
frumoasa povestioara bafta in continuare…emontionanta poveste acuma te lasa sa ti porumbei
foarte frumoasa poveste
o poveste speciala si emotionata….pana voi muri voi iubi porumbeiii..
frumoasa poveste
buna seara,foarte frumoasa povestioara si felicitari celui care a avut ideie sa o scrie,stateam si o citeam si imi aduceam aminte de primi mei voiajori de la dragul meu bunic si imi crapa obrzul de lacrimi.sanatate tuturor si cele bune
Salutari.! nu stiu daca e adevarata istorioara si nici nu conteaza,cert e ca e superba,ma miscat profund. bunicul tau a fost un mare om…
un bunic adevarat……….
Minunat! :)