Scurtmetrajul “Colivia”

In scurtmetrajul Colivia regizat de Adrian Sitaru, un copil gaseste pe strada un pui de porumbel si-l duce acasa. Evident, parintii nu sunt foarte incantati. Filmul aduce aminte de copilarie si cred ca multi ne regasim in el. Daca acest topic prezenta in 2010 un trailer al filmului, iata acum intreg filmul, in 2 parti. Savurati!

PARTEA 1:

PARTEA a 2-a:

7,183 vizualizariCategories Stiri

46 comentarii la “Scurtmetrajul “Colivia””

  1. e mare realitate numai ca la mn se opunea mama /noroc ca aveam doua balcoane si piteam porumbei destul de bn daca erau mai mici de varsta ca ,daca erau mari cantau si ma auzea si incepea souuul!!!!asta era atunci acum tot pasiunea asta o am si nu mai am treaba de nimeni ca ma-m mutat la tara si am destul spatiu sa ii cresc/si noi parinti cam asa reactionam mereu daca copilul vine acasa cu un animal si o pasare care noi nu suntem de acord cu ea(eu daca mas lua dupa fimea as avea 50 de caini si 50 de pisici)asta este o reactie fireasca dupa parerea mea

  2. M-am spart de ras cand nea’ bosumflatu’ a gasit scarbosenia in ciorba, nu de alta da’ suna al dracu de cunoscut. :)))))

    Apropo, daca ati sti cate emailuri primesc de la non-columbofili care gasesc cate-un porumbel facut franjuri pe strada dupa care ingrijindu-l devin columbofili si ii iau pereche, etc… ehe… un porumbel gasit face mai mult decat toate emisiunile de la TV sau site-urile de profil.

  5. Dragi pariniti , lasati domne’ copiii sa aduca orice animalut, orice porumbel (ranit , bolnav , cu pana trasa )ca asa isi fac si ei cate un hobby.Tare filmuletu nota 10!

  6. Mi-am adus aminte de primu’ pui de gugustiuc “recuperat” de la niste idioti care doreau sa-i “rupa capu”.
    L-am crescut pe balcon 2 saptamani dupa care am fost nevoit sa merg intr-o vizita la C-lung timp de 3 zile.
    Nu m-au lasat sa iau puiul cu mine si l-am “abandonat in grija” unor tovarasi de bloc (vecini si parteneri de strengarii).
    La intoarcere l-am gasit mort. Murise in noaptea de dinaintea sosirii mele acasa.
    Nici un parinte nu si-a lasat copilu’ sa il gazduiasca noaptea in casa si l-au lasat afara intr-o cutie.
    O ploaie teribila l-a trimis in lumea celor drepti.
    Am facut ca “trenu’ in gara” in fata mamei.
    Puiul meu mai avea cateva zile si putea fi redat naturii.
    Dintotdeauna am “carat” pui de animale in casa!
    Intotdeauna voi face acest lucru!

  7. FRUMOS FILMULETU DACA A VENIT CU PORUNBELU SA LUAT DE EL DACA VENEA CU ERBURI ETNOBATINICI VROIA SI PARINTELE UN FUM
    PARINTI NU AU PRIORITATI

  9. Tare filmuletul. Cand ma gandesc la tatuca cum incearca sa-mi faca toate poftele cu porumbeii numai ca sa fiu eu multumit ca pe el nu prea il pasioneaza dar asa putin ii plac si lui. Bine ca nu am avut probleme cu parintii cand m-am apucat de porumbei. Mai carcotea mama din cand in cand ca nu isi mai poate tine florile pe balcon dar ii ziceam si eu: Ce iti trebuie atatea flori, nu ti-s destule pe pervaz in camera, da ce-i aicea gradina botanica? Si cand o mai vad ca-si rupe mladite din flori si le pune in apa sa prinda radacina ca sa se-nmulteasca ma iau durerile de cap.In primavara iarasi mai da banii pe cateva ghivece………..of of, e si asta o pasiune.

  11. De multe ori procedez ca si acest copil cu porumbeii care se imbolnavesc, de multe ori prefer sa ii mai tin in voliera daca totusi isi revine. Si de cele mai multe nu se rezolva mai nimic, doar “pastrez microbii in casa”.

  12. La mine era invers. Mama bombanea de fiecare data cand aduceam acasa toate animalele posibile. Dar ii trecea repede si incepea cu dezinsectia. :D

    Bunica a facut la un moment dat un super circ ca am adus un pui de cuc acasa la ea si nu stiu in ce superstitie credea, asa ca l-am dus inapoi.

  14. Mircea-Galati,
    Frumos filmuletul, a fost dat si la Stiri la PRO-TV, ne aminteste de toate minunile pe care le faceam cand eram mici.Mergeam la pescuit la Dunare sau Siret cu tata si aduceam tot felul de pestisori si de moluste si le bagam in acvariu.Tata nu spunea nimic dar mama imi tinea cate o predica de imi venea sa-mi iau campii.Intro zi de primavara, veneam de la scoala si am gasit o cioara bolnava.Mi-a fost mila de ea si am luat-o acasa.M-am furisat usor si am mers cu ea pe balcon si am bagat-o in butoiul in care mama tinea peste iarna varza.I-am dat de mancare si apa tot asa sa nu ma vada nimeni.Totul a durat cam o saptamana, pana cand mama a dat peste ea, ehei, imaginati-va, seara cand am venit de la scoala parca luase casa foc, toata familia adunata si doua vecine, m-au luat la zor si s-a lasat rau de tot ca i-am spurcat butoiul mamei.Doua luni de zile nu am avut voie sa mai merg in oras sau afara dupa lectii.Mai tarziu am inceput cu porumbeii, si cate nu am facut…Inima buna la toti.

  15. Haha, adevarul e ca e cam greu pentru o doamna sa dea peste o cioara in butoiul cu varza!!!!! Asta DA soc. :))))

    Cand eram f. mic cresteam gandaci in borcane ca se puteau camufla mai usor (erau unii multicolori ce traiau pe frunze, nu stiu cum le zice) si odata am lasat borcanul in bucatarie, fara sa pun capacul cum trebuie…. si mi-a iesit toata armata prin casa… si acum parca aud vaietele disperate. :))))))

    Cel mai trist era ca fatau o gramada de pisici si catele printre blocuri si era plin de pui abandonati. Noi ne jucam cu ei iar seara incepea scandalul ca nu ne lasa pe niciunul sa-i ducem in casa iar pe scara chitaiau urat de tot asa ca tot afara ajungeau. Apoi ii gaseam imprastiati pe strada de catre masini, o priveliste minunata cu care sa cresti.

  16. @ porumbei.ro

    la scurt metraj :perfectiune+autenticitate=calitate
    dupa mine filmul se incadreaza perfect in aceasta formula
    Pentru publicul de specialitate din “vest”(ceva mai in varsta)
    cred ca are si o componenta emotionala, arata exact
    bucataria anilor 50-60, si chiar fara sa cunosti limba,
    se recunoaste imediat “tonul” in familie in acesti ani.

  17. Felix, faza e ca la noi reprezinta pentru multe cazuri si bucataria anilor 2010. Si nu-mi pare rau, ba chiar abia astept sa mananc la ai mei o ciorba (mai putin partea cu gasitul de “artefacte” prin ea, care mi se cam intampla exact ca lui nenea din film si fac la fel de urat! :))))).

    Apropo, pentru autenticitate in lungmetraj sa urmariti “Moartea Domnului Lazarescu”.

  20. salut
    eu aveam boxa intre etaje(pt. gunoi) si acolo il ascundeam :)

  22. Am o veste proasta. Asta e tot filmul. :))) E scurt-metraj. Si eu as fi vrut continuarea. Poate altadata.

  23. nu cred ca asta e tot filmul…am citit pe cinemagia ca il lasa pe copil sa-l tina pe balcon dupa care copilul cere si o colivie ….deci trebuie sa mai fie ceva…

  24. Ah ce prost sunt, inseamna ca m-am fraierit. O sa-l caut, mersi de informatie! Trebuia sa scrie si ei TRAILER sau ceva.

  26. era frumos sa fie de o ora – ora jumate…dar unde se poate vedea cel de 17 minute ca pe cinemagia nu e?

  27. Stai linistit…ca si eu am orbecait pe net doar doar gasesc ceva mai mult din film…fara niciun rezultat insa…

  29. ACEST FILMULET MA AJUTA MULT SA IAU O DECIZIE ,DE VREO 2-3 ZILE A VENIT IN FATA BLOCULUI LA MINE UN CATEL MIC SI NU MAI PLEACA CU TOATE CA CAINII MAI MARI S-AU DAT LA EL ,I-AM DAT CEVA DE MANCARE SI TOT TIMPUL VINE DUPA MINE .NU STIAM DACA SA-L IAU SA-L DUC LA TARA UNDE MAI AM DOI CAINI .ACUM STIU RASPUNSUL ,CRED CA-I AJUNGE VIATA LA ORAS ,E TIMPUL SA AIBA O CASA DE PAZIT.

  30. Salut,
    stie cineva un link de unde putem lua filmul, am incercat pe dc+ dar nu am gasit.
    Merci

  31. La mine era invers tata ma scotea ,”lasa-l ma pa copil ca ii trec astea(nu stia el atunci ce vb)”,iar mama dc ma vedea cu pisici,catei ..wow nu vrea sa-mi amintesc :)) spalare si pedeapsa,noroc ca aveam curtea mare si accesu la porumbei era liber :D.
    Acu ei sunt columbofili apropae cu acte in regula :)) “obligatii” de mn altfel i-am “amenintat” ca nu mai vin asa des acasa :)) Puiu sa facut mare si poate sa zboare,deja s nostalgic…

  33. Comentariile de mai sus sunt postate in 2010 cand prezentasem aici doar trailerul filmului.

    Acum ca l-am vazut pe tot pot sa spun ca e savuros, la anumite faze am ras cu lacrimi.

    Incepatori, NU DATI MUSTE LA PORUMBEI!!!

  35. Super filmuletul si vorba ta Andrei face cat 10 site-uri la un loc :D. Eu am avut norocul sa cresc cu nasu in porumbeii vecinului si de acolo am furat “microbul” si tot de acolo am vazut prima data ce inseamna un concurs adevarat:D . PS sunt o multime de lucruri pe care le faci cu ratiunea in viata, dar sportul asta se face doar cu inima.

  36. 17 minute inseamna cele doua filmulete cumulate cred.Ar trebui sa mai urmeze pt. ca nu are nici un deznodamant

  38. eu am mostenit boala cu porumbei de la tata cand eream mic a salvat tata o porumbita vanata cu pantaloni si a tinuto an casa cend a plecat la lucru mama a taiato a ieit un circ ca eu iam zis mama a zis ca a scapat afara si dupa ceva timp am avut doi porumbei gutani luati de la un vecin tot vineti si an timp am luat si alti am scapat de ei mia adus tata de zia mea cand am facut 12 13 ani nu mai tin minte doua perechi de voiajori de la un prieten de al lui cazaturile lui ereau favoriti mei iar ultimi porumbei adusi a fost de la un unchi un piu cu aripa rupta voiajor si celalalt un cuc si au stat cu ai mei desi dunt plecat de un an de acasa acuma au grija ai mei de ei am fost asta vara acasa si o zi am stat numai cu ei sa recuprez timpu pierdut desi acuma sunt mai speriati si aicea am avut un gutan de pe strada gasit an fata casei cred ca eu am o boala sua pasiune ca ami plac si albinele va salut pe toti columbofili si sa aveti vant an pene 2013

  40. frumos da scurt,intro iarna miam dus catelu in casa (sa nu inghete cica)tata……foc si para am luat catelu in brate si mam pus pe pres la usa,ma intrebat ce fac acolo si eu iam raspuns”stau,unde sta catelu stau si eu”cu greu ca era frig ma acc cu el in casa da numa iarna respectiva in vara am pierdut catelu,am adus o pisica iar foc si para tata a observat pisica cine o uraste si el era singura pers din casa pe care pisica sarea de sub masa exact in spatele lui,ma pacalit ca locu ei e afara si e mai bine so ducem la bunici eu si sora mea caram catei si pisici sa nu va zic de mama ca aducea acasa in borcan de la padure cite un sarpe =))=)) ii scotea dinti si ne lasa sa ne jucam cu el apoi ne zicea sal ducem pe deal sai dam drumu nu va zic ce crize facea tata,vremurile au trecut da eu munca de lamurire am si acum cu barbatu face urit tare cind vede ca a mai aparut un animalut in curte de frica sa nul vada si prin casa =))=))si spera ca intro zi cum le aduc sa le si duc da o sai treaca si ala din film intrun final a cumparat colivia =))=))

  41. Dupa mine, cred ca ne nastem cu aceasta pasiune, insa momentul in care ne dam seama ca pasarile sau animalele ne atrag, este instinctiv si nu gandim prea mult atumci cand “facem pasul”.
    Personal nu am avut in familie crescatori de porumbei, insa m-au atras de pe la 10-11 ani, cum, pur si simplu ma jucam cu copii pe o strada din oraselul unde am copilarit, am vazut la cineva in curte o cusca cu porumbei care se invarteau in aer cand zburau, am fost fascinat deoarece nu mai vazusem in viata mea asa ceva, a fost dragoste la prima vedere.
    Toate acestea se intamplau pe la sfarsitul anilor 70, efectiv ne-am urcat pe gardul omului si ne holbam la porumbei, cand deodata am auzit niste injuraturi si cum ca am vrea sa-i furam porumbeii, dupa care un tip la vreo 35 de ani s-a luat dupa noi sa ne prinda, insa nici vorba pe atunci doar asta faceam, alergam toata ziua sau jocam fotbal, nu stateam ca acum la PC.
    A trecut o vreme si intr-o zi a venit in vizita la ai mei o colega de-a mamei, cu sotul, cand, surpriza, eu l-am recunoscut imediat si am rosit, el a stat ceva timp, s-a gandit si probabil si-a amintit, dupa care spune; ehee tu nu esti ala care vroiai sa-mi furi porumbeii ziua in amiaza mare? degeaba am inceput eu sa ma disculp nu m-a crezut nimeni fiind si o fire mai neastamparata.
    Numai ce il vad ca se ridica si pleaca singur, eu am fugit in casa si dupa o vreme ma striga ai mei, cand am iesit, surpriza ! ce sa vezi s-a intors omu cu o pereche de “invartitori” asa le spunea pe atumci, un rosu si o castanie, “uite i-ti dau o pereche dar sa nu mai incerci sa furi”, apoi am aflat ca el mai fusese pradat de alti copii si de aceia era asa pornit.
    Pot sa spun ca aceia au fost primii mei porumbei, probabil ca oricum odata si odata tot m-as fi intalnit cu “ei”pentru ca aceast drag fata de animale il am in suflet de cand ma stiu, insa acela a fost momentul zero si povestea continua si azi, binenteles cu perioade de intrerupere din varii motive
    Cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand reactionezi instinctiv, probabil exista acea chimie care apropie oamenii de obiecte si fiinte cu care este compatibil
    Vant in pene tuturor!

  42. super tare nota 11 cel mai tare filmulet pe care l-am vazut vreodata……………… super super tare ambele parti…………..

  43. prea tare filmu….imi aduc aminte de tati,la spital fiind toti porumbei se adunau pe pervazul geamului la el,daca la sat nu era sa le de-a mancare la porumbei mei macar impartea paine cu gutani,pacat ca nu mai e printre noi,aveam si eu porumbei “grasi la sat” la sat :((

  45. Foarte frumos filmul ,dar la mine a fost altfel. Eu am avut porumbei in curte de cand m-am nascut,tatal meu fiind un impatimit al sportului columbofil,insa prin 93 a renuntat la ei,tare dezamagit am fost, eu atunci aveam doar 3 ani nu intelegeam prea bine de ce trebuie sa ii vand insa in vara lui 2007 mama mea a prins un pui de voiajor la apa si uite asa i-am luat o pereche am facut o voliera dupaia am mai adus cativa porumbei de la crescatorii din zona si am facut un stol :)) . Dintre parinti tata ma sustine si chiar ma ajuta cu ei in timp ce mama este impotriva acestui hooby si de cate ori imi zice ceva de porumbei ii spun si eu peaia ca ea a fost cea care a venit cu puiul de voiajor la mine si asa nu mai are ce sa comenteze .
    Acest topic mi-a adus aminte de cum m-am apucat eu de porumbei si ar fi frumos ca si ceilalti vizitatori ai site-ului sa ne spuna cum s-au apucat ei de acest frumos hooby.






Comenteaza

Emailul tau nu va fi public. Campuri obligatorii: nume, email, comentariu. *