Sunt convins ca majoritatea columbofililor care accesează Internetul, cunoaște deja semnificația listei de mai jos:

The ten most expensive pigeon auctions ever:
1. Leo Heremans – May 2013 (internet auction) – 4,346,500 euro
2. Pieter Veenstra – January 2012 (internet auction) – 1,899,300 euro
3. Pros Roosen – January 2011 (public auction) – 1,368,000 euro
4. Jos Thoné – December 2010 (public auction) – 1,323,780 euro
5. Andre Verbesselt – January 2012 (internet auction) – 1,292,400 euro
6. Marc de Cock – January 2013 (internet auction) – 1,273,450 euro
7. Erik Limbourg – December 2009 (internet auction)  – 1,252,000 euro
8. Etienne Meirlaen – November 2012 (internet auction) – 1,159,700 euro
9. Dr. H.P. & P. Brockamp – November 2010 (internet auction) – 1,017,750 euro
10. Verreckt-Ariën – December 2011 (internet auction) – 971,800 euro

Da, desigur, este vorba despre cele mai reușite licitații cu porumbei organizate in ultimii 4-5 ani și probabil acestea sunt și cele mai mari licitații ca valoare în acest domeniu din Europa, dacă nu și din lume.

Ceea ce este remarcabil este faptul ca deja cifrele de mai sus depășesc cu mult profitul multor firme din Romania, calculat pe 10-20 de ani și ele stimulează in diferite moduri imaginația și interesul unui număr mare de columbofili, din toate țările lumii. Dacă este să calculăm și valorile vânzărilor private sau de pe alte website-uri, fără doar și poate ajungem la concluzia că sportul columbofil își dezvăluie și o latură mai nouă, o latură “business” destul de tânără, însă care evoluează spectaculos…

Desigur vor fi persoane pentru care sportul columbofil rămâne o chestiune de suflet, și care vor ignora partea financiară a activității, însă pare greu de crezut în opinia mea, că exceptând unele “momente rare”, mai este posibil în zilele noastre să ai succes columbofil daca nu ești racordat la realitate, cu tot ce presupune ea… O fi bine? O fi rău?

Dar ce mai înseamnă să ai succes in activitatea columbofila în zilele noastre mă veți întreba poate…? Să ai rezultate excelente mai mulți ani? Să formezi o linie de porumbei care să fie apreciată la nivel național sau chiar internațional? Să încasezi un milion de euro la “prima vânzare totală”?

Întrebare la care încă mă străduiesc să găsesc un răspuns… poate și cu ajutorul ideilor care urmează.

V-ați întrebat vreodată de ce belgienii si olandezii sunt cei mai cunoscuți columbofili din lume? Bineînțeles, primul răspuns la care ne-am gândi cu toții ar fi:
– au cei mai buni porumbei
– și pentru că sportul columbofil s-a născut pe meleagurile lor

Și nimeni nu spune că nu este adevărat, dar este și o imagine completă? Eu tind să cred că succesul lor de astăzi nu se bazează doar pe istorie și tradiție, ci pe principiile unui business pe termen lung, care include muncă, integritate și un marketing adecvat.
O perioadă am crezut că este vorba doar despre “suprastructura organizatorică” pe care o credeam mult mai bună sau mai profesionistă decât cea din țara noastră însă se pare că o diferența semnificativă vine și de la nivelul individual, de la modul în care fiecare columbofil știe să își pună în valoare păsările și rezultatele. Consider că modalitatea de organizare a activității columbofile în România, chiar dacă mai are anumite probleme, reprezintă un mare atu prin comparație cu ceea ce se întâmplă de exemplu în Marea Britanie, unde nu există un campionat național și unde contează mai mult locul unu… in fiecare week-end. Din acest motiv nici nu s-a auzit poate de un celebru crescător englez, decât poate pentru o săptămână… Și credeți-mă și ei importă păsări cel puțin la fel ca românii.

Mai aproape de sistemul belgian, olandez sau german, sistemul organizatoric permite în România evidențierea celor cu rezultate constante, pe durate mai lungi, care știu să creeze și să îmbunătățească linii de porumbei valoroși.

Și totuși diferența de valoare financiară între păsările vândute în România și cele de pe continent sunt extrem de mari! O analiză empirică arată ca un campion național sau olimpic valorează în România între 1000 și 3000 de euro pe când în mijlocul continentului valorează de 10, sau de multe ori, de 100 de ori mai mult. Oare este o așa mare diferență de valoare între porumbeii noștri și ai lor? Mie îmi vine să spun că NU, bazat pe câteva argumente:

a) valoarea genetică a porumbeilor din țara noastră este greu de diferențiat de cea din țările lider în acest domeniu. Pe toate site-urile crescătorilor români sunt exemple din care reiese că avem porumbei din același sânge cu care concurează și ei, unii dintre noi chiar din vârfurile de nivel mondial. Asta este adevărat de la campionii naționali la studenții care practică columbofilia la fără frecvență.

b) competițiile noastre sunt cel puțin la fel de dure (eu aș spune MAI DURE) decât cele din Belgia sau Olanda. Argumentele sunt relieful mai dificil și vremea mai capricioasă cu caniculă sau furtuni. Numărul de competitori este aproape similar (cel puțin la majoritatea concursurilor organizate), iar modul în care se zboară porumbeii este mult mai PUȚIN selectiv decât cel din străinătate.

Aici doresc să vin cu doua exemple destul de ilustrative.

Dacă ați avut curiozitatea să analizați rezultatele unor porumbei vânduți la licitația totală a lui Leo Heremans – ați fi putut observa că unii porumbei au zburat de zeci de ori din aceeași locație: gen Quievrain, Noyon, Pommereoul, Duffel, și locurile obținute au fost : 9, 12, 16, 21, 27 dintr-un total de 80 de păsări !!!!! sau din 110, 420, 550, 870 porumbei si lista ar putea continua în jurul acestei medii! Numai dacă ne amintim câte păsări are un crescător de talia sa (la licitație s-au vândut în jur 500) ne putem imagina câtă concurență au avut acești porumbei vânduți cu sume cu 4 zerouri…

Că scara valorilor nu este așa deplasată ne este confirmat și de un clasament PIPA, al celor mai buni 100 de porumbei adulți în cursele naționale din Belgia, unde surpriză… Pe locurile 10, 43 și 87 se află 3 porumbei concurați de 2 ROMÂNI, fără să mai socotim că există în clasament și persoane din alte țări, stabiliți acolo!

http://www.pipa.be/en/races/pipa_rankings/2013/pipa-ranking-best-old-bird-in-belgian-national-races-7-prizes-0

Acestea fiind spuse îmi revine în minte întrebarea: De ce totuși românii nu sunt racordați încă la acest business? De ce porumbeii noștri nu se vând cu prețuri similare cu cele ale porumbeilor din Belgia, Olanda, Germania?

Or fi mai multe motive și sunt sigur că în comentariile dvs. le vom descoperi pe toate.
Ceea ce pot spune cu certitudine (și face obiectul acestui articol) este însă ca fiecare crescător trebuie să fie mai atent la a-și face cunoscută valoarea porumbeilor săi, adică la ceea ce înseamnă marketing.

Mulți au impresia ca dacă rezultatele porumbeilor pe care îi crește sunt cunoscute de colegii de club, LE CUNOAȘTE TOATĂ LUMEA! Însă acest lucru este complet fals. Cu atâtea oferte pe piața electronică (INTERNET) devenită acum aproape MONDIALĂ sunt necesare metode mai bune de informare a potențialilor cumpărători, care pot fi de oriunde din lume!

Acest lucru se traduce prin website-uri, poze de calitate și absolut necesar în zilele noastre, PEDIGRIURI întocmite intr-un mod citeț (aș zice cu ajutorul computerului).

Absolut obligatoriu este și surprinderea modului în care păsările se înrudesc unele cu altele și fișa performanțelor tuturor porumbeilor din familia respectivă, care să arate că rezultatele nu sunt o întâmplare ci un aspect fixat genetic în familia de porumbei din care provin porumbeii oferiți spre vânzare. Prezentarea condițiilor meteo și de relief în care porumbeii au fost concurați aduce și ea un plus de valoare, când este cazul.

Într-un mod practic vă puteți pune problema așa: pozele de proastă calitate vă penalizează cu 20% din valoarea porumbelului… dacă ați omis să precizați o rudă a păsării cu rezultate notabile… ați mai pierdut 10%… dacă ați omis să precizați numărul de porumbei și distanța concursurilor câștigate… ați mai pierdut 30% din valoarea reală a acelui porumbel… și tot așa…

Numai dacă veți spune povestea dvs. întreagă cumpărătorului acesta va avea încredere că poate porni la drum cu păsările oferite… altfel mereu va fi atras de nume mai “sclipitoare”, pe care le aude sau le vede atât de des…

Ca să fiu complet ar trebui spus că datele făcute publice trebuie să fie actuale (de preferat colectate și prelucrate cu ajutorul unui soft – evidență mai ușor de ținut pt. crescător), prezentate într-un format citeț, ușor de înțeles, estetic și într-o limbă de circulație internațională. Din această perspectivă, opțiunea unor crescători de a nu întocmi pedigriu, sau a întocmi unul sumar (care de multe ori ascunde lipsa deprinderii de a lucra cu computerul) este o slăbiciune. Ei ar trebui să apeleze la rudele mai tinere, care să le faciliteze comunicarea acestor informații către cei interesați și valoarea să fie scoasă la lumină.

La extrema opusă, unii folosesc tehnici destul de complicate de “marketing” (aici poate cuvântul manipulare ar fi mai potrivit), astfel încât devine din ce în ce mai complicat să citești un pedigriu și să înțelegi ale cui sunt rezultatele de sub numărul de inel al unui porumbel… Se precizează sub porumbel concursurile sau titlurile unor rude apropiate sau rezultatele cumulate ale mai multor descendenți sau frați/surori, etc.

Pentru locuri de unu, se preferă concursuri cu o competiție aproape inexistentă sau foarte slabă.

Deși aceste tehnici nu sunt de apreciat (cel puțin eu nu prea mă împac cu ideea), de vreme ce ele devin o practică curentă, trebuie să le acceptăm și să le tratăm ca atare… cu semnificația cuvenită…

Un rol mai mare ar trebui să îl aibă și federațiile columbofile care să întocmească materiale scrise sau video despre condițiile uneori extreme în care se concurează păsările în România care să fie publicate în limba engleză, cel puțin pe PIPA împreună cu câștigătorii campionatului național. Nu este de omis nici întocmirea unui website sub tutela FCI, în care să fie prezentate clasamentele naționale din fiecare țară din lume, inițiativă care ar trebui preluată de către reprezentanții României.

Dvs. ce credeți? Sunt alți factori mai importanți decât MARKETINGUL în promovarea păsărilor din Vestul Europei? De ce unii dintre noi preferăm să plătim mii de euro pe rude ale unor păsări celebre din afară și nu putem plăti 1000 de euro pe un campion național?

Un sezon cat mai bun pentru fiecare!! Vă mulțumesc!
C&C Popa