Nea Mihai a plecat… a plecat mai inainte ACOLO unde ne ducem toti pe rand mai devreme sau mai tarziu. Avem fiecare un CEAS al plecarii, fixat di-naintea Ceasului venirii in lume, nu de noi… Ceasuri la care nu avem acces. Venim si plecam din LUMEA NOASTRA cand ne e dat. Pacat ca nici o scoala a lumii nu ne invata sa fim atenti cu Timpul ce curge intre aceste doua ceasuri. Doar o lectura particulara, uitata, luata de multe ori in deradere, o lectura cuminte chiar ascunsa, ne asteapta fara violenta publicitatii-lectura scrisa de Sfintii Parinti ai Bisericii, doar ea ne invata ca nu traim cat vrem, ca un singur lucru e sigur-acela ca vom pleca inapoi de unde am venit!
Lectura aceasta pe care nu o citim, nu o aprofundam, ne invata cum sa traim atenti la Pamantul ce-l calcam si privind mereu Cerul cu luare aminte sprea a intelege de unde venim si unde ne ducem, ca suntem trecatori intr-o viata trecatoare si ca doar prin moarte trecem in lumea vesnica, pentru care ne pregatim inca de pe acum.
Lectura aceasta ne spune ca venim in lume singuri si tot singuri plecam, doar cu bagajul de suflet, cu faptele contabilizate pe aripa timpului de Cineva, la care in aceasta existenta nu avem acces.
Dar in timpul Trecerii de aici dincolo, Ceasul trecerii e cutremurator pentru unii si linistit pentru altii, depinde cum am trait. Asa am gandit eu sambata seara dupa ce am primit telefon de la dr.Marza din Iasi, care mi-a spus sa trec repede pe la nea Mihai… ca nu e bine, sa ma grabesc, ca s-ar putea sa nu ma mai recunoasca. M-am urcat repede in masina si am manat iute spre casa lui nea Mihai trecand prin aceleasi locuri pe unde in urma cu 15 ani, student fiind in Iasi, urcam pe jos dealul din Moara de Vant, dornic sa mai stau de vorba cu nea Mihai, sa mai invat ceva columbofilie, sa bem o cafea… sa mai “barfim” sau sa mai planuim de ale noastre. Am stat cateva ceasuri langa cel care a fost Cupa Mihail, un mare columbofil despre care eu citisem in Metodele Campionilor si pe care vroiam neaparat sa-l gasesc. Student fiind, ars de dorul porumbeilor mei ramasi acasa, l-am gasit pe nea Mihai dupa o harta desenata de dr Marza pe o foaie de hartie. Imi amintesc si acum acele clipe cand rataceam prin mahalaua ieseana, cu harta in mana… si l-am gasit, i-am vazut porumbeii zburand, i-am localizat casa iar numerele masinii parcate la poarta imi confirmau indicatiile primite de la doctor.
Nea Mihai ma astepta… asa cum m-a asteptat mereu 4 ani cat am fost student, saptamana de saptamana, sa stam de vorba, sa-mi arate pedigreele lui, incrucisarile pe care le facea, sa-mi impartaseasca din propria lui experienta. A fost sever chiar dur cu porumbeii sai, altfel nu ar fi putut obtine performanta. Si-a format propria linie de porumbei puternici, ambitiosi, cu o vointa de fier care castigau maratoanele lungi si grele.
Chiar nu de mult cativa campioni suceveni imi povesteau ca nea Mihai a fost intr-adevar un mare meserias, cand auzeau ca participa si Cupa de la Iasi deja se stia castigatorul, desi el avea distantele cele mai lungi.
Pot spune ca nea Mihai a incurajat tinerii si a calauzit talente, avea un fel de a masura omul din cap pana-n picioare, dupa vorba, dupa atitudine, dupa anumite criterii stiute doar de el. Isi selecta prietenii pentru ca nu oricine putea fi prietenul lui. Am invatat de la el o columbofilie curata, bazata pe experienta lui de o viata. Nu era adeptul columbofiliei comerciale, nu-i placeau crescatoriile cu porumbei multi ci din potriva ii admira pe cei cu porumbei putini si rezultate mari. Imi spunea ca de acolo e de luat porumbeii. Un lot bun de zbor pentru el insemna 10-12 bucati, mereu imi zicea asta. Cand luam in mana cate un porumbel bun de al lui asa imi spunea: Ionut, tata, 10-12 de astia iti trebuie si zbori fara probleme! Era un maestru in refacerea si motivarea porumbeilor, el juca pentru locul 1. Imi spunea ca porumbeii lui “pun botul” si ca trebuie gadiliti! Eu ascultam… zburau orele in compania acestui om, avea multe de povestit. Plecam mereu de pe Moara de Vant cu cate o lectie invatata. Imi povestea tot, de cand s-a apucat de porumbei si pana acum… Acum insa vorbeam mai mult despre boala, durere, spitale, dar mereu incheieam cu optimism, cu incredere si cu planuri columbofile de viitor: imperecheri, schimburi de porumbei… Nea Mihai nu vindea porumbei, ii placea sa-i daruiasca cadou acelor cativa prieteni pe care el ii indragea.
In urma lui au ramas cativa porumbei, tineri, batrani, prasila lui, zburati si selectati de el dupa regulile lui severe. Acesti porumbei pot constitui oricand baza unei crescatorii de maraton. Nu stiu ce se va intampla cu acesti porumbei, dar parerea mea ca atata timp cat intr-o familie nu duce nimeni mai departe aceasta pasiune, porumbeii ar trebui dati de pomana, de sufletul lui nea Mihai, unor columbofili care sa puna pret si sa duca mai departe munca si pasiunea lui nea Mihai. Asa poti face doua lucruri foarte importante: o bucurie pentru cel care va primi porumbei si celui plecat dintre noi iertare de pacate, ca toti avem si inca multe!!!
Mie nu mi-a spus niciodata, nimic in legatura cu soarta porumbeilor dupa moartea sa, pentru ca noi vorbeam de viitor, de primavara, de pus la pereche… a crezut mereu ca se va face bine, a luptat asemenea porumbeilor sai in etape de maraton, a crezut ca va invinge asa cum a facut-o de multe ori la nivel national, a crezut mereu ca va castiga lupta cea mare cu boala asa cum a castigat Titlul de Maestru al Sportului Columbofil.
Maestrul a plecat… au ramas bijuteriile slefuite de el sa fie acum, poate, spre folosul unor alti columbofili dornici de a introduce sange adevarat de maraton in cusca. Nea Mihai a plecat, ramane un gol in randul columbofililor, ramane un gol de neumplut, asa cum goala va ramane cusca porumbeilor, curtea casei si atelierul de munca. Gol de suflet l-am urmat si eu langa sicriu pana la cimitir. Aici golul lasat de nea Mihai a inceput sa se rarefieze cand pe crucea cavoului am intalnit chipul unui copil (Octavian, fiul lui nea Mihai, care a plecat dincolo la doar 9 ani) un copil ca toti copii, frumos, zambind, invaluind cu privirea convoiul trist. Ochii lui au sorbit Golul, ochii lui au mangaiat durerea ce plutea in jurul gurii de pamant deschise. Privind copilul din fotografie l-am vazut pe nea Mihai tanar, cu copilul in brate. Binecuvantata imagine!!! Tatal cu copilul in brate… Apoi tatal fara copil, tatal cu bratele goale ars de dor si de durere. Acum copilul isi asteapta tatal cu bratele incarcate de dor si de tarana. Imaginea se rastoarna, copilul cu parintele in brate, parintele obosit de atata zbucium pe orizontala Lumii… si asa cu el in brate sa se inalte pe verticala Cerului, in lumea celor drepti, inapoi ACASA, la Tatal de unde am venit calatori pe acest pamant, oameni si porumbei intr-un zbor de 1 an, 10 ani, 7 ani care de fapt sunt o zi, un AZI.
Ultima lopata de pamant aduce linistea in cimitir. Surasul copilului din fotografie doare de doua ori, dar imi da puterea sa ridic ochii spre cer. Cerul e certitudinea noastra ca moartea e doar drumul spre INVIERE.
Ramas bun nea Mihai de mana cu copilul… Ne-om intalni in CERURI…
Cu respect,
Ionut Tanasa.
Dumnezeu sa-l ierte.
DUMNEZEU SA IL IERTE!
Nu am cuvinte un topic extraordinar…bietul om Dumnexzeu sal odihneasca intru Imparatia sa…si bietii porumbei, care au ramas fara grija sa…
Dumnezeu sa-l ierte!
Dumnezeu sa il ierte!
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace !
DUMNEZEU SA IL IERTE. NE VINE RINDUL LA TOTI , PORUMBEI RAMAN , SA AMINTESCA PROBABIL DE NOI , DACA AVEM GRIJA SA FORMAM UN COPIL SAU UN NEPOT ORI DE CE NU PE ORICINE , DIN LUMEA ASTA, CUM AR FI CA FIECARE DINTRE NOI SA VEDEM PARTEA BUNA A LUCRURILOR SI SA AJUTAL LA RINDUL NOSTRU PE CEI NOI . PACAT, PT ACEST OM, ZICE BINE AUTORUL , VENIM SI PLECAM LA DATE NESTIUTE , DAR DUPA CEAS BINE STABILIT DE SUS ,, AS COMPLETA EU.
Iasul si intreaga tara a pierdut un mare colos al columbofiliei romane.Nea Mihai a fost omul care ma invatat foarte multe in acest sport si cu care am fost impreuna la penultimele doua expozitii nationale.Anul trcut trebuia sa merg tot in compania acestui mare maestru,dar m-a sunat inainte cu citeva zile sa-mi spuna ca nu mai merge ca ii este rau.Am tinut legatura cu el incurajindul de fiecare data pana in ultimul ceas cind s-a stins.Nea Mihai i-ti multumesc inca odata pentru toate lucrurile bune care mai invatat in acest sport,iar eu sunt mandru ca am fost coleg la acelasi club cu un asemenea maestru al columbofiliei si Bunul Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace.
Sa-i fie tarana usoara! Singurul lucru sigur din viata noastra e moartea,pacat ca vine prea devreme! ,,a luptat asemenea porumbeilor sai in etapele de maraton” frumos spus! Felicitari pentru articol,se vede ca vine din partea unui adevarat prieten. De-acolo de unde este,este mandru de prietenul sau si de toti prietenii sai. Cam asta e o parte din sensul vietii,cand lumea isi aminteste de tine… Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
D-zeu sa-l odihneasca in pace ! Si-a facut treaba pe pamant , acum D-zeu la luat pentru ai ajuta si pe columbofilii din ceruri ! :(
Ionut, mi-au dat lacrimile…..(sunt la servici si nu sunt singur in birou).
O viata de om….intr-o clipa.
D-zeu sa-l ierte !
DUMNEZEU SA -L IERTE
Ionut,simt un mare gol…chiar daca personal nu l-am cunoscut !Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Dumnezeu sa-l ierte
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze alaturi de cei binecuvantati!!!
Dumnezeu sa-l aiba in grija lui!
Ionut ‘felicitari pentru descrierea celui ce a fost si va ramine in amintirea multor columbofili un mare om nu numai un Campion.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
nea mihai a plecat…acolo – impresionant , mulțumesc fostului student pentru această relatare , era o datorie de suflet pentru acest columbofil deosebit – odihnă veșnică nea mihai…
Dumnezeu sa-l ierte! Condoleante familiei.,…….cat destre porumbei as fi bucuros sa stiu ca familia nu se va desparti de ei pastrand vie amintirea lui nea Mihai in familia lor cat despre pomana cu porumbei pui lor ar putea fi daruiti , dar daca porumbei sunt buni probabil ca se va intampla asa cum prin 2000 sa intamplat cu porumbei regretatului Sotir .vant in pene si Ingeri au nevoie
Dumnezeu sa-l ierte!
Dumnezeu sa il odihneasca in pace ! Imi pare rau Ionut de cele intamplate.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!
Mi-au dat lacrimile ,mi-am adus aminte cu nu traim degeaba pe pamant , Dumnezeu sa-l ierte … cu cine ar trebui sa iau legatura pntru a putea discuta de achizitionare unor porumbei?
DUMNEZEU SA-L IERTE FIE TARNA USOARA .
DUMNEZEU sa-l ierte!
Dumnezeu sa-l ierte…mare om mare caracter..
Odihneasca-se in pace!..kiar impresionanta aceasta relatare!!
DUMNEZEU SA-L IERTE !
Dumnezeu sa-l ierte ! Condoleante familiei !
condoleante familiei,o pierdere pt sportul columbofil un om despre care am citit cu toti Dumnezeu s-al ierte
Dumnezeu sal odihneasca in pace la fel cum porumbei vin si pleaca asa suntem si noi venim si imediat plecam…..Condoleante
Dumnezeu sa-l ierte!!! Nu am cuvinte!!!
RAMAS BUN PRIETEN DRAG! TEVOI PURTA MEREU IN SUFLET SI-N GAND!
Am sa va povestesc pe scurt, experienta pe care am trait-o alaturi de cel care a fost, Maestru al sportului columbofil Cupa Mihail.
Astfel prima intalnire pe care am avut-o cu nea Misu a fost in anul 2008, cand agent de vanzari fiind la o firma ce comercializa materiale pentru tamlarie PVC, am ajuns si la atelierul maestrului. I-am lasat o oferta de preturi sa o studieze si am ramas surprins, ca mi-a acordat vreo 10-15 minute de discutie cu multa lejeritate, fapt cu care nu prea eram obisnuit in vizite pe la alte ateliere. La acea vreme nu stiam ca se ocupa de cresterea porumbeiilor calatori, eu fiind nascut in 1978, perioada in care el era in plina glorie columbofila.
In 2009 intr-o zi de duminica primavarateca, fiind in vizita la piata de pasari ” Doi baieti” din Iasi si cautand ceva porumbei sa cumpar, unul dintre domnii din piata mi-a spus: “de ce nu te duci la Cupa ca Mihai este un mare crescator si are porumbei valorosi”. Am stat putin pe ganduri si imediat l-am intrebat cum pot ajunge la el. Mi-a explicat un pic traseul, dar eu ne fiind nascut in Iasi recunosc am ratacit minute bune prin cartier, cautand strada Soficu pana am dat de el. Strigand de vreo cateva ori la poarta, am observat coborand pe trotuar cu un mers usor leganat si apasat, un domn care mi s-a parut a fi de varsta cu tatal meu. Nici nu m-a lasat sa-i spun pentru ce venisem si m-a invitat in curte.
Mi-a oferit un scaun foarte comod, scaun pe care l-am descoperit mai tarziu, ca fiind cel in care maestru statea, numai cand urmarea porumbeii cum zboara in jurul casei si cand ii astepta de la zbor. Cand m-a vazut, a zambit un pic si ne-am adus aminte, ca ne mai vazusem cu un an inainte la atelierul de tamplarie. I-am povestit ca sunt din Husi si ca tocmai am terminat facultatea si intentionez sa ma stabilesc in Iasi. I-am mai spus ca imi plac porumbeii calatori si ca sunt interesat sa achizitionez niste porumbei, pentru concursuri de la dumnealui spunandu-i ca am auzit numai vorbe bune, despre pasarile dansului.
Atunci nea Mihai mia spus ca el nu are porumbei de vanzare, ca are putini pui si ca abia are si el cu ce sa zboare.
Am mai stat la povesti vreo trei sferturi de ora, dupa care am hotarat sa plec sperand sa nu-l plictisesc. Atunci maestru mi-a replicat: “nu pleca asteaptama putin “.
La cateva momente, il vad coborand scarile hulubariei, cu un porumbel de culoare neagra in mana, dandumi-l mi-a spus: “sa ai grija si sa scoti din el si cand mai ai timp sa mai treci pe la mine”. Soarta acelui porumbel nu a fost una tocmai fericita, intrucat la vre-o luna de zile, a intrat un dihor si din 11 pui cati aveam, nu mi-a ramas decat unul. Mai tarziu aveam sa aflu, ca acel pui era ruda cu porumbei care au zburat bine in crescatoria maestrului. Mergand spre casa, nu puteam intelege, cum un columbofil atat de cunoscut ii poate face cadou un porumbel, unui necunoscut dar mai tarziu cand ne-am apropiat mai mult, mi-am dat seama ca altfel nu putea sa se intample. Au urmat astfel vizite multe si dese, atat la el acasa cat si in timp ce lucra la atelier, lasand totul deoparte “punea de un ceai” si palavrageam, minute bune despre porumbei, metode de zbor, motivare, hranire si intretinere.
Sunt bucuros sava spun ca a fost mentorul meu in columbofilie, invatand de la el foarte multe lucruri legate de porumbei, am ars unele etape prin care un tanar columbofil este nevoit sa treaca.
In viata particulara, mi-a fost ca un frate mai mare, dandu-mi multe sfaturi parintesti care cu siguranta i-mi vor fi de mare folos. La cateva zile dupa deces am primit un telefon de pe numarul maestrului si cand l-am vaut pentru cateva clipe m-am inseninat ca mai apoi sa cad intr-o mare deznadejde. Crezusem cateva momente ca nea Misu inca traieste dar la scurt timp am auzit vocea sotiei sale doamna Olga care ma invita pe la ei.
Recunosc ca in aceste momente inghit niste lacrimi amare, pentru ca soarta este atat de cruda cu unii si tare blanda cu altii…
Eu stiu maestre ca te iubeste Domnul si te-a vrut langa el…
Sa-ti fie tarana usoara!
Cu drag al tau prieten Catalin
DRAGI COLEGI COLUMBOFILI , cuvintele sunt de prisos in astfel de momente , oricine din columbofili prieteni a-r da timpul inapoi macar si pentru cateva momente , cel mai greu e pentru cei apropiati care au vazut si nu au putut face nimic, stand neputinciosi la stingerea acestui om. EU UNUL L-AM VAZUT CUM I-SE STINGE LUMINA DIN OCHI SI NU AM AVUT CURAJUL SA SPUN CU VOCE TARE IN SPERANTA CA VA VENI SI MULT ASTEPTATA VINDECARE. Pentru mine e lege sfanta a columbofilie ce am invatat de la nea CUPA MIHAIL, CUVINTELE LUI DELOC DULCI LA UN MOMENT DAT M-AU AMBITIONAT , eu personal stiu drumul in columbofilie.Cine n-ar mai vrea cateva clipe cu nea mihai sa mai auda cuvintele acestea ,,MAI TATA”.Iasul a ramas in scurt timp fara doi din fondatori a-s putea spune columbofiliei iesene proca dumitru si cupa mihail pe acestia cunoscandui personal, care au plecat dintre noi cred ca MULT prea devreme . DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IAR NOI SA-I POMENIM ORIDE CATE ORI AVEM OCAZIA. DUMNEZEU SA-I AIBA IN PAZA.
Dumnezeu sa-l ierte !!
Dumnezeu sal ierte
Ani de zile am zburat porumbeii impreuna si nu-mi vine a crede ca ….a plecat .Mai devreme sau mai tarziu poate vom zbura iar impreuna.
Condoleante sincere familiei…Dumnezeu sa-l oaihneasca .
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Am tot respectul pentru prietenii care i-au evocat aici amintirea!Am ajuns sa il cunoastem pe Maestru, o parte din personalitatea dumnealui, prin cuvintele lor..
dumnezeu sa-l odihneasca pe nea MIHAI,mare OM ,mare COLUMBOFIL.
Dumnezeu sa-l ierte
Dumnezeu sa-l odihnească! Nu l-am cunoscut personal dar am vizionat interviurile luate pe youtube .Cred ca le-am vizionat de 10 ori și le-as tot viziona.Respect