Zaganul sau Vulturul Barbos (Gypaetus barbatus)

Probabil cea mai maiestuoasa specie de vultur, zaganul a stapanit timp de mii de ani inaltimile si stancariile Carpatilor, insa in cele din urma rautatea si lacomia oamenilor l-au doborat definitiv. Astazi, silueta sa maiestuoasa nu mai brazdeaza cerul tarii noastre.

Zaganii mai traiesc in Muntii Pirinei, Alpi, Caucaz, Pamir, Altai, Insula Creta, Tibet, Himalaya si in cateva locuri din Africa. Este o pasare imensa, ale carei aripi acopera o anvergura de 280 cm, si are greutate cuprinsa intre 5-9 kilograme. Este singura specie de pasare care se hraneste cu oase si maduva, oase carora le da drumul de la inaltime sa se sparga in bucati la contactul dur cu stancile.

Romanii l-au cunoscut sub denumirile neaose de zagan, rarau si ceahlau. Conform unor lingvisti de prestigiu, acestea sunt singurele denumiri de pasari ramase nealterate din stravechea limba a dacilor. Muntii Ceahlau si Rarau si-a luat numele de la ceahlaii si raraii inaripati care isi cresteau puii intre stancile lor.

Muntii Carpati reprezentau limita arealului nordic al acestei specii in Europa, acest aspect accentuand oarecum vulnerabilitatea zaganilor, fiind cunoscut ca atunci cand o specie este in regres, populatiile de limita dispar primele. Un alt argument cu privire la disparita lor din muntii nostri este legat de disparitia hoiturilor proaspete cu care se hraneau, precum si campaniile de impuscare si distrugere a zaganilor din anii 1930, respectiv 1934, cand zaganii au fost invinovatiti ca ar duce la disparitia caprelor negre din Carpati.

Zaganii cuibareau din Muntii Rodnei pana in Bucegi, Ciucas, Capatanii, Fagaras, Parang si Retezat. Traiau exclusiv in zona stancariilor alpine, necoborand nici iarna sub zona padurilor de conifere.

Ultimul zagan a fost impuscat in anul 1938 la Pasul Turnu Rosu, langa versantul de vest al Muntilor Cozia.

Nu stiu pe voi, dar pe mine m-au atins aceste randuri.

Alt exemplu: dropia – exterminată cu bâte şi pietre – înaripată ZBURATOARE de mărimea unui curcan, cu penaj frumos, trăind în zonele de câmpie ale României, mai ales în Bărăgan. Toamna, când dădea primul îngheţ, aripile acestor păsări atârnau din cauza gheţii, aşa că nu mai puteau zbura (dropia este o pasare care nu are glanda uropigiana, cu alte cuvinte, nu beneficiaza de glanda secretoare de grasime cu care majoritatea pasarilor isi imbiba penajul pentru a-l face imun la umezeala si ploaie). Atunci ieşeau ţăranii la atac, cu pietre şi bâte, să le omoare. Victimele erau apoi băgate la cuptor şi mâncate, pentru că aveau carnea foarte gustoasă. Ultimele dropii au fost ucise în judeţul Teleorman, în anii ’70. E o specie practic dispărută la noi. Cu toate astea, în ultimii ani au fost semnalate asemenea păsări în câmpia vestică a României. Dar sunt exemplare venite din Ungaria………. pana le-om hali si p’astea.

Bibliografie
http://www.descopera.ro/natura/3994360-top-10-cele-mai-importante-animale-disparute-din-romania/p2
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/lupii-si-vulturii-din-romania-executati-ca-dusmani-ai-poporului-184401.html

Zilele astea am petrecut mult timp pe afara si in mod normal o buna bucata de vreme cu ochii pe cer cautand ceva “actiune” avand in vedere ca in alti ani ulii faceau show inca din August. N-am vazut nici macar un uliu, numai stoluri de porumbei care zburau lenes si bolnavicios, anormal pentru vremea asta a anului intr-o locatie montana. Gugustiuci cat cuprinde, colcaie peste tot. Asa cum noi n-am avut ocazia sa ne bucuram de Zaganul pierdut undeva in istorie, probabil ca nepotii nostri vor citi despre uliu pe net sau il vor vedea pe Discovery prin alte tari care au inteles cum functioneaza natura.

Am vazut in schimb soim, care se instaleaza in lipsa uliului porumbar si care face victime exact in randul celor mai buni porumbei (cei care zboara mult, pe sus) in timp ce pe case zac toate ragaliile bolnave sau handicapate, nemaifiind deranjate de uliu. Am colegi care tin porumbeii intre vai impadurite dar nu folosesc capcane desi ulii le iau zeci de pui si chiar maturi. Toata stima pentru acesti colegi. Restul, sper ca prin acest articol, dupa ce “imi umplu frigiderul de carne”, macar sa se gandeasca de 2 ori inainte de a actiona.