Stimati colegi, Barbu Corneliu este numele meu, cresc porumbei de 40 de ani, in mediu rural. Detin si baza teoretica in cea ce priveste cresterea, ingrijirea si medicatia lor. Am participat la lucrari de incrucisari intre rase, testarea de diverse medicamente, diverse masuratori biometrice si comportamentale asupra acestor pasari deosebite. In timp am colaborat cu diversi practicieni, medici veterinari si alti mari iubitori ai porumbeilor.

Am creat chiar modele de adaposturi, fise de evidenta de urmarire in timp. Am incercat promovarea porumbeilor (ameliorati ca rasa) pentru consum, in mediul rural, am ridicat greutatea metisilor rezultati prin diverse incrucisari. I-am protejat cum am putut din cauza diversilor daunatori, (inclusiv voliera de mari dimensiuni). Am ajuns la un moment dat sa posed peste 300 de exemplare, diversi metisi de porumbei voiajor cu alte rase mai grele. In timp, cu durere am constatat ca medicatia specifica nu ma mai ajuta in rezolvarea problemelor de zi cu zi, cu toata colaborarea mea cu medici si laboratoare de specialitate.

Lucrez intr-un colectiv de cercetare (altceva decat animalele), dar acum cred ca “inclin steagul” in privinta porumbeilor.

Am acces la internet, dar nu am o adresa proprie de web sau email. Sunt inscris de putin timp intr-o filiala pentru zbor, am renuntat, deoarece am constatat ca nu am timpul necesar si nici suportul material si financiar pentru a face performanta. Hibrizii rezultati in ultimul timp au fost selectati pentru frumusete si greutate, rezisteta la boli etc.

Problema cea mai mare este ca medicamentele aflate acum in uz, nu prea mai sunt folositoare din cauza modificarilor survenite in sfera agentilor patogeni, diversificarea lor, modificarea tulpinilor de virusi, asocerea si coabitarea mai multor bacterii, atacul simultan pe exemplare slabite de: stress (zboruri prelungite, rapitorii s-au inmultit) sau alti factori vatamatori (apa si hrana contaminate chimic).

In anul 2010 am intalnit cel mai puternic atac asupra porumbeilor a diversilor factori patogeni, culminand cu acest mare necunoscut (pentru mine) care produce un zgomot respirator, slabire accentuate, lipsa poftei de mancare.

Porumbeii au fost toti vaccinati, au primit medicatie adecvata. Nu am inregistrat multe decese, dar acest zgomot nu dispare, nici deshidratarea, fecalele sunt apoase cu mult verde si alb. Exemplarele cele mai afectate sunt cele tinere, ajung sa nu se mai poata hrani si nici nu mai pot zbura, vomita hrana introdusa manual de catre om.

Examenul de laborator a aratat un koctail de stafilococi, viermi, bacterii, probabil si un agent intracelular.

Saptamana viitoare am sa duc la ROMVAC cateva exemplare pentru diagnoza si studiu (nu este pentru prima data).

Propun includerea sau colaborarea unui medic specialist pentru acest site, deoarece am observat ca numerosi columbofili se confrunta cu probleme asemanatoare.

In final, va multumesc daca ati avut timp sa cititi emailul meu si va relatez ceva interesant din punct de vedere comportamental.

Porumbelul pe care-l am acum in studiu (voiajor-sport/2010) cu simptomul prezentat mai sus, l-am hranit la mana 3 zile, iar acum (nu este pui) se tine dupa mine prin camera, sta pe rama de la laptop cand scriu sau citesc articole. Cand privesc la TV, vine langa mainile mele, dar sforaie ca un motan in timpul respiratiei. A crescut intr-o comunitate mare de porumbei. Dupa trei zile de tratament (nu-l comunic ca nu stiu daca va fi bun) a inceput sa suporte lumina intensa si zboara apatic spre locurile mai inalte din camera, dar este foarte slabit, nu bea apa, nu se hraneste singur (incearca numai graunte mici), nu are nici o pareza si nu riposteaza cand pun mana pe el, raspunde la zgomote.

Nu astept nici un raspuns, adresa este de la serviciu, am vrut doar sa arat ca in mediul rural sunt deosebite probleme cu pasarile si cu porumbeii in special.

Totusi ID-ul meu este Barbu_Corneliu50
Voluntari
Cu deosebit respect
Corneliu BARBU