“A dreacu cioara!” – Varianta romaneasca a povestirii “Sange de Campion”.
Am vazut lumina zilei intr-o mica incapere care aveam sa aflu putin mai tarziu ca se numeste cuib, in care mirosea ingrozitor si in care era numai gainat uscat. Desigur, destul de repede dupa mine s-a nascut si sora mea insa, din cauza ca a fost mai mica nu a supravietuit murind a doua zi. Mult au plans-o mama si tata si zadarnic au incercat cumva sa o arunce din cuib. Nu au putut.
Citeste mai departe A dreacu cioara!
Autor: Alan Farmer
M-am născut în 2010; ştiu asta datorită inelului pe care stăpânul meu mi l-a pus pe picior când aveam doar 7 zile. Multe zile şi nopţi au trecut de atunci, mama acoperindu-mă sub ea noaptea şi tata pe timpul zilei. Tatăl meu vorbea adesea cu mine şi fratele meu, povestindu-ne de vremea când zburase la un concurs, fiind primul sosit acasă. Mama şi tata ne-au povestit că ne tragem dintr-o linie de păsări numită Van-Geel, cu mulţi campioni la origine. Tata a primit numele „Prinţul de la Pau”, iar mama „Prinţesa”, datorită unor fulgi albi în jurul capului care semănau cu o coroniţă.
Citeste mai departe Sângele de campion
[Stanga] Poza de ziua mea, acum 10 ani, cu “183”, cea mai buna zburatoare din inceputurile mele columbofile, care a clasat din tara pana la fond in Polonia (pe vremea cand inca mai credeam ca e o optiune ca ruta pentru cei din Sud). Dupa aceea a trebuit sa renunt la porumbei si i-am instrainat cu durere pe toti, fiecare disparand pe unde l-a dus soarta.
[Dreapta] Prezent, poza dupa 10 ani – coincidenta, pentru ziua mea am dat de urma lui 183 si am reusit sa o iau inapoi.
Citeste mai departe Revedere cu “183”
La etapa de fond de 660 Km din weekend au fost pierderi mari, viteze sub 1000, clasamentul incheindu-se a doua zi. Canicula pe drum, ploaie torentiala la sosire, tot ce trebuie. Probabil incercand sa ocoleasca ploaia, porumbeii au urcat pe Moldova in loc sa ocoleasca muntii prin sud, asa cum patim de multe ori. In prima seara mi-au venit doar 9 din 30, 2 dintre ei ajungand in Moldova. Pe la noi e o vorba, mai in gluma, mai in serios, care spune ca in weekendurile cand noi cei din sud zburam dinspre est, in Moldova ciaunul si usturoiul sunt pregatite. :) Cam asa de multi porumbei sunt pacaliti de munte si nu mai ajung acasa. “Piticu”, un mascul minuscul pe care l-am crescut mai mult eu fiind orfan, a ajuns in Falticeni.
Citeste mai departe Revenirea lui Piticu
Sunt un iubitor de natura in general si de animale in special. Inteleg regulile naturii, le respect si incerc sa le aplic atat cat se poate sau macar sa nu intervin in aplicarea lor. Dintre animale, cel mai mult ma atrag pasarile. Sunt salbatice, maiestuoase, gingase, libere, si cate si mai cate. Fara doar si poate, intre ele se evidentiaza rapitoarele. Regi ai vazduhului de temut, iubite, respectate sau urate de oameni.
Citeste mai departe L-as fi… !
Am dat un pui unui prieten care sta cam la 1 Km de mine. Puiul nu iesise din cotet, nu stia sa bea sau sa manance si nici nu avea coada si aripile total crescute.
Citeste mai departe Evadatul
Dupa un weekend petrecut pe plajele din Biosfera Delta Dunarii am hotarat ca la drumul de intoarcere sa nu mai mergem pe autostrada, ci sa alegem un drum mai lejer (Constanta-Slobozia-Urziceni-Bucuresti). Din cauza unei erori de navigatie in Slobozia am nimerit pe drumul care ne ducea in A2. Din fericire mai exista o solutie de a evita aglomeratia, asa ca am facut dreapata la Drajna pe drumul 3A care merge prin Lehliu Gara.
Citeste mai departe Norocel
Eu îi spun Sfinxul, proprietarul îi spune “44”. Pe scurt, prietenul meu Vlad, pasionat fără vindecare de drumeții și fost crescător de voiajori, a dat pe Platoul Bucegi, aproape de Babele, sâmbătă, 2 august, de albastrul din imagini, coborât brusc din înaltul cerului complet epuizat. Căuta disperat apă și abia putea să își întindă aripile să zboare 2 metri. A scos sticla de apă din rucsac, i-a turnat, porumbelul a băut și s-a hotărât să-l ia în rucsac să nu cadă pradă răpitorilor.
Citeste mai departe Loc 20 National ratacit pe munte
Buna ziua,
Numele meu este Victor Eugen Marinescu (mallev), tocmai am postat pe siteul dumneavoastra un comentariu, parca era ceva cu porumbeii luati la mana. Nu intamplator am adus vorba despre articolul asta, pentru ca dupa cum am spus si acolo intentionez sa cresc iar porumbei dupa multi, foarte multi ani.
Citeste mai departe O poveste + o intrebare
Ieri dimineata cand am aruncat un ochi spre cotet am observat un porumbel posomorat la intrare. Am zis ca e un pui din cei pierduti la zborurile nebune pe care le fac dar cand am ajuns la cotet am constatat ca era o yearlinga pierduta la “frumosul” fond Berezanka de pe 1 Iunie. Nu era printre favoritii mei dar am primit-o cu bucurie.
Citeste mai departe Revedere